Robert Veress, un jurnalist care a lucrat mai mulți ani cu Gabriela Firea, face dezvăluiri despre modul rușinos în aceasta care se comportă cu oamenii. „Este dușmănoasă și extrem de ranchiunoasă, caracteristici periculoase pentru orice lider politic”, spune Veress într-un  articol publicat în Puterea și intitulat sugestiv: Firea, pericolul public .

„Aşadar, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele va fi primar general al Bucureştiului. Probabil, va face unele lucruri bune. Le va face, fiindcă interesul ei, ambiția sa momentan ascunsă, nerostită nici măcar în fața intimilor, este să devină preşedintele României. Să-l înfrângă la viitoarele alegeri pe Iohannis, ca să-şi ia revanşa pentru umilința usturătoare suferită la precedentele alegeri, în care a avut un rol esențial (perdant), în calitate de lider de campanie al lui Ponta. Aşa că e interesată să devină populară in Capitală, ca să aibă rampa de lansare asigurată în 2019.
De unde ştiu eu toate astea, dacă nu le afirmă public?

Ştiu, fiindcă o cunosc foarte bine pe candidata PSD.

Am fost angajatul ei, la Săptămâna Financiară.

Cu mai bine de un deceniu în urmă, când publicația la care a fost director și co-patron a luat ființă, soțul ei de atunci, răposatul Răzvan Firea, a vrut ca eu să fiu redactorul care să se ocupe de investigații. Mă ştia demult domnul Firea. Venise de câteva ori, cu jalba-n-proțap, la redacția Adevărul. Avea o firmă de consumabile auto și era carotat de un competitor cu mari pile. Atunci când am putut obține probe, am publicat ce am considerat că este de interes public. A fost mulțumit de modul în care mi-am făcut treaba, m-a ținut minte, mi-a urmărit parcursul și m-a felicitat în câteva rânduri, pentru diverse succese în ramură. Când m-a sunat Gabriela Firea și mi-a făcut oferta de a lucra la Săptămâna Financiară, am avut o dublă reținere: pe de o parte, intram în trustul Intact și era limpede că asta implica să servesc interesele lui Dan Voiculescu; pe de altă parte, eram convins că recomandarea decisivă venise de la Răzvan Firea, nu de la Ionuț Bălan*, cum îmi spusese Gabriela Firea. Iar asta putea însemna ca eu să intru într-un potențial conflict de interese, dacă mi s-ar fi cerut să continui investigațiile în domeniul consumabilelor auto.

Soții Firea au dorit să mă liniștească și m-au invitat la o discuție în trei, în care mi-au garantat că voi avea independență editorială - cel puțin la fel de extinsă precum cea de la Adevărul și Cotidianul, redacțiile în care activasem, până atunci.

Am apreciat, la momentul respectiv, franchețea Gabrielei Firea, care mi-a spus că nu mi se va cere să-i atac pe adversarii lui Voiculescu, dar nici nu voi putea „mușca mâna care mă hrănește”. Mi-a dat un argument care, în bună parte era valabil, că la orice trust de presă aș lucra, din România sau de „afară”, nu aș putea să atac interesele patronului acelui trust. Și nici nu există milionari „uși de biserică”...

Timp de peste un an de zile, angajamentul a fost respectat. Mi-am făcut treaba așa cum am crezut de cuviință, având un aport decisiv la creșterea treptată a tirajului publicației până la momentul în care am ajuns să îl depășim pe al revistei Capital (care domina copios piața de profil, la momentul lansării Săptămânii Financiare), astfel că diriguitorii săptămânalului concurent au încercat să mă racoleze. Fără succes, fiindcă mă simțeam bine unde eram.

Ulterior, însă, a venit momentul de care mă temusem de la bun început. Răzvan Firea mi-a zis că are probleme grave cu „unu'” și m-a rugat „să-l ajut”. Ca „probe”, ar fi trebuit să mă servesc de declarațiile unor apropiați ai săi, care nici nu doreau să apară cu identitatea reală.

Am refuzat, iar consecința a fost că Gabriela Firea m-a dat afară. Nici nu s-a mulțumit cu atât: ulterior, aflând că mă angajasem la Gândul, l-a sunat pe Cristian Tudor Popescu să-l avertizeze că a făcut o greșeală, că „încălzește șarpele la sân”. CTP m-a întrebat, mai în glumă, mai în serios, ce i-am făcut Gabrielei Firea, de-am stârnit-o în halul ăsta împotrivă-mi: „Că n-a vrut să-mi spună. Ai sedus-o și ai abandonat-o?”. I-am explicat situația, zâmbetul i s-a șters de pe față și a conchis cam așa: „Am crezut că o cunosc. Nu aș fi crezut-o capabilă de așa ceva”.

După ani în care nu ne-am mai intersectat, am reîntâlnit-o pe Gabriela Firea, devenită Pandele, într-un studio de televiziune, la Antena 3. De două ori. Prima dată am reușit să ne ignorăm reciproc, a doua oară contextul nu a mai fost favorabil. De complezență, doamna senator a fost nevoită să-i întindă mâna jurnalistului și să bălmăjească „Ce mai faci?”. „Bine”. Câteva săptămâni mai târziu, când am fost sunat de la departamentul de resurse umane al Antenei 3 să mi se comunice încetarea retroactivă a raporturilor contractuale, am știut de unde mi se trage. Mai ales că, împreună cu mine a mai fost „executat” și Ionuț Bălan, care, la rândul său, avusese un diferend profesional cu Gabriela Firea.

Așadar, Gabriela Firea este dușmănoasă și extrem de ranchiunoasă, caracteristici periculoase pentru orice lider politic ce ajunge să ocupe posturi de înaltă demnitate publică. Dușmănos, dar nici pe departe atât de ranchiunos, este Traian Băsescu. Și am văzut cu toții că a fost un puternic om de stat, cu unele reușite, dar care, în bună măsură a eșuat în proiectele la care s-a angajat, fiindcă politica sa a fost una de dezbinare și învrăjbire. Ca să nu mai vorbesc de faptul că a făcut abuz de împuternicirile constituționale, pentru a-i proteja pe anumiți corupți, fiindcă erau/sunt oamenii lui, lovindu-i apoi, fără milă, când drumurile li s-au despărțit.

N-aș fi scris aceste rânduri, întrucât experiența personală implică o doză de subiectivism, oricât ai încerca să te detașezi și să relatezi/interpretezi ca și când ar fi vorba de o altă persoană. Însă, azi (miercuri), am găsit pe Facebook o postare a lui Răzvan Firea junior: „Știu că vă sunt simpatic, dar când veți merge la vot (și să vă duceți), să nu vă alunece ștampila din greșeală pe numele meu”, scrie băiatul vitreg al Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele. Nu am pomenit și nu voi pomeni grozăveniile pe care le-am aflat, referitoare la relația soților Firea și a Gabrielei Firea cu Răzvan Firea junior, după îmbolnăvirea lui Răzvan Firea senior.  Dar, un lucru cred că este limpede pentru oricine: presupunând că Răzvan Firea junior ar fi fost un copil rebel, atipic, care i-ar fi putut face zile fripte oricărei mame vitrege, ca să ajungă să scrie așa ceva într-o postare publică, vizibilă adică pentru oricine, trebuie că ceva grav este în neregulă cu Gabriela Firea.

Acum, să lămuresc și partea cu de unde știu eu că Gabriela Firea vrea să ajungă președintele României și că interesul său „brusc” pentru București este dat de această ambiție mai înaltă. În timpul unei ședințe de redacție la Săptămâna Financiară s-a discutat despre Ion Țiriac. Gabriela Firea și-a exprimat mirarea legată de faptul că fostul tenisman refuza să candideze la Președinție. Citez aproximativ, din memorie: „Să nu fim ipocriți: oricine își dorește să devină președinte! Problema e să și poți. Iar Țiriac poate. De aia nu înțeleg, ce-l reține?”. Cineva i-a replicat: „Gabi, te înșeli, nu oricine vrea să fie președinte”. „Ție îți dă mâna să spui că nu vrei, pentru că știi că nu poți”, i-a retezat-o șefa, vizibil enervată de contrazicere.

Poate să ajungă Gabriela Firea președintele României? Păi, sigur că poate, mai ales dacă și în 2019 ni se va servi aceeași ciorbă politică, sleită de peste 26 de ani. Ciorbă în care ea, jurnalist și om de afaceri eșuat (Săptămâna Financiară a falimentat și a „uitat” să achite salariile restante ale foștilor angajați; din fericire, nu m-am mai numărat printre aceștia), reactivată prin căsătoria cu primarul de Voluntari, a fost „unsă” politician de top, senator, purtător de cuvânt și vicepreședinte PSD. Iar acum, va fi înscăunată primar general, prin votul unei treimi din treimea bucureștenilor care se vor prezenta la vot.”

* Un reputat ex-jurnalist specializat în domeniul financiar

Distribuie Distribuie Comentarii