Adela Alexandru are 27 de ani și a fost una dintre studentele profesorului Alfred Bulai. Tânăra, expertă în egalitate și gen la Centrul Filia , se numără printre cazurile - dacă putem să le spunem așa - fericite, căci nu s-a aflat printre victimele sociologului. Este, în schimb, studenta care a inițiat, alături de alte colege, un proiect de revizuire a Codului de Etică al Facultății. Un demers fără succes, la care, culmea, a aderat pe atunci inclusiv profesorul azi incriminat.

Adela Alexandru a povestit pentru „Adevărul” despre propriile experiențe la orele de curs ținute de Alfred Bulai și despre încercarea - eșuată atunci - de a schimba lucrurile în sistem.

„Am fost studenta profesorului Alfred Bulai , însă specializarea pe care mi-am ales-o, Științe Politice, la Facultatea de Științe Politice, mi-a limitat destul de mult accesul la cursurile sale”, ne-a povestit Adela. „Interacțiunea mea a fost una minimală. L-am avut ca profesor la cursul de „Introducere în sociologie”, pe când eram în anul întâi”.

Adela povestește că era vorba doar despre o singură oră de sociologie pe săptămână însă, chiar și așa, tânăra și-a dat imediat seama că ceva se întâmplă, ceva nu este în regulă. „Îmi amintesc o singură scenă care atunci mi s-a părut nepotrivită, m-a făcut să mă simt inconfortabil”. A fost primul semnal de alarmă pe care studenta de atunci nu l-a băgat foarte mult în seamă. Dar de care, totuși, acum își aduce aminte. „Am avut de făcut un basm. Ne-am împărțit în mai multe grupe și fiecare grupă îmbrățișa o anumită viziune. Eu, împreună cu colegele din grupa mea, am conceput un basm feminist. Construisem imaginea unei femei puternice, libere, independente, luptătoare și salvatoare. Pe tot parcursul prezentării noastre, profesorul Bulai ne-a ridiculizat, ne-a ironizat, i-a făcut pe ceilalți colegi să râdă de noi. Și m-am simțit foarte inconfortabil. A dat dovadă de un soi de misoginism, cu siguranță din zona asta a venit reacția lui”, consideră, acum, Adela.

„Veneau studentele mai mari și ne avertizau”

Deși nu a fost luată „în colimator”, nu a fost luată la ochi de profesor, Adela tot a aflat despre comportamentul acestuia. A fost pusă în gardă de colegele de facultate din anii mai mari, care trăiseră pe propria piele sau doar ca martori experiența relației cu dascălul. „Discuțiile dintre studente veneau din solidaritate și din grijă. Îmi amintesc foarte clar, după câteva luni de la începerea facultății, au venit studente mai mari la noi și ne-au spus: aveți grijă la profesorul cutărescu, face comentarii deplasate, libidinoase, vă scoate la tablă, se uită la voi. Se dezvoltase un soi de mecanism paralel de instaurare a grijii, o grijă pe care studentele mai mari o aveau pentru noi, cele din anul întâi”.

Despre Alfred Bulai Adela a auzit exact ceea știm și noi azi. Se pleca din oraș, în zone rurale, în practică, iar acolo profesorul își dădea cu totul arama pe față. „Discuții private, în care fetele se simțeau inconfortabil, cu comentarii misogine, sexiste... fetele erau tratate cu inferioritate, opiniile lor la fel, le spunea că nu sunt suficient de dezinhibate, că nu vor fi niciodată niște sociologi buni. Exista acolo un soi de violență psihologică și emoțională la care studentele erau supuse. Multe dintre ele au refuzat să mai meargă în aceste tabere, tocmai pentru a evita situațiile în care ar fi urmat să fie din nou puse”.

Sub masca unei persoane carismatice, prietenoase, cool, a unei persoane cu viziuni moderne, deschise, libere, profesorul Bulai țesea plasă deasă în care cădeau rând pe rând studentele ochite. „Era un om charismatic, inteligent, ținea niște cursuri interesate, interactive, unde poate pentru prima dată în viața lor studenții aveau ocazia să-și spună opiniile, erau încurajați să gândească, să se exprime. Abordam subiecte din unghiuri la care nu ne-am fi gândit. Dar atenție! Vorbim despre niște studenți care abia ieșiseră de pe băncile școlii, care interacționau pentru prima dată cu un alt format, erau foarte ușor de manipulat într-o lume atât de diferită de ceea ce văzuseră în anii de liceu”.

Un raport de putere perfid și de necontestat

Este foarte important, atrage atenția Adela, contextul în care aveau loc aceste agresiuni. „Noi nu putem, în momentul în care ne uităm la aceste situații, să blamăm studentele că nu au vorbit mai devreme sau că au dat curs invitației. Aș vrea să subliniez faptul că există o diferență de putere foarte clară. Profesorul este persoana care notează la final, care poate fi în comisia de licență, de dizertatie, de doctorat. Asta îngreunează foarte tare situația studentelor. Mai mult, universitățile nu tratează cu seriozitate agresiunea sexuală și nu oferă mecanisme clare pe care să le folosești ca să raportezi astfel de situații. Practic, fetele au curaj să mărturisească prin ce au trecut abia după ce termină facultatea, iar unele dintre ele au nevoie de ani de zile pentru a prinde curajul să vorbească. Trebuie să ieși cu totul din sistem, să rupi orice legătură cu instituția respectivă. Însă, chiar și așa, la ni distanță de evenimente, multe fete nu vot avea niciodată curajul să vorbească”.

Adela explică acest raport de putere care este unul foarte simplu. Să ne imaginăm două tabere: profesorii, adulți cu o mentalitate formată, care prin profesia lor au o autoritate uriașă și de partea cealaltă niște copile de 18, 19 ani. Fără experiență de viață, credule, naive, ușor de păcălit și de manipulat, care își doresc să învețe, să aibă o carieră, o profesie. Și care cred, de multe ori orbește, în profesorul de la catedră. Alfred Bulai este o somitate în domeniu . Cine ar fi putut vreodată să-i pună la îndoială etica, moralitatea?

O idee moartă din fașă sau..cum să încerci marea cu degetul

În anul întâi de facultate, Adela a făcut un stagiu de practică la Centrul Filia și acolo i s-au deschis, cu adevărat ochii. „După practică, mi-am continuat activitatea ca voluntară a Centrului. Acolo am aflat pentru prima oară despre abuzurile din universități. Prin 2015-2016 cei de la Filia făcuseră o cercetare cu privire la hărțuirea sexuală. În același timp mi-au picat în mână niște statistici, cifre și o mulțime de date extrem de îngrijorătoare. Printre acestea, și un chestionar adresat universităților publice. Vreau să vă spun că aproape jumătate dintre cei care au răspuns întrebărilor au spus că da, există acte de hărțuire sexuală în facultăți. Abia atunci am realizat că nici SNSPA-ul nu stă foarte bine”.

Adela Alexandru a venit atunci cu o idee și anume revizuirea Codului de etică al facultății, unde această practică era descrisă în doar câteva rânduri și atât. „Am propus ca agresiunea sexuală să fie mai bine explicată, mai bine înțeleasă, să existe în Codul de etică al facultăților o definiție mai elaborată a acestei practici. Să ne cunoaștem mai bine drepturile, să știm cum s-o recunoaștem și ce să facem atunci când suntem victime”.

Tânăra s-a inspirat din modelele puse în practică în universitățile din străinătate. „Am văzut că la alte universități subiectul hărțuirii sexuale are o procedură de sine stătătoare, separată, definește clar ce înseamnă, cum se poate întâmpla, care sunt formele, ce trebuie să facă un student pentru a raporta acest tip de comportament. Am propus ca o astfel de reglementare să fie adoptată și de noi. Ideea, aplaudată de mulți profesori, susținută inclusiv de sociologul Alfred Bulai, nu a fost însă acceptată de conducerea facultății. Nu era momentul să fie modificat Codul de etică”.

Iar lucrurile, din acest punct de vedere, nu sunt definite foarte clar, nici în alte universități din țară. „Sunt foarte puține Coduri de etică care reglementează așa cum trebuie agresiunea sexuală, care oferă definiții, în primul rând. Iar când vine vorba despre exemple ale unei agresiuni sexuale, informațiile sunt și mai puține. Este o problemă generală cu care ne confruntăm referitor la modul în care universitățile se poziționează față de subiectul hărțuirii sexuale. Nu este o problemă invizibilă, nu este o non-problemă. Vedem din ce în ce mai mult în spațiu public cum astfel de cazuri ies la suprafață și probabil că multe altele există fără să știm despre ele. Și nu putem lăsa lucrurile așa, trebuie să facem ceva”.

Ce este hărțuirea sexuală și cum o recunoaștem

O definiție bună este cea care există în legislația noastră, în legea 202 pe 2002, care caracterizează hărțuirea sexuală drept un comportament nedorit cu conotație sexuală, care poate fi exclamat fizic, verbal sau non-verbal și care are ca efect lezarea demnității unei persoane.

Hărțuirea sexuală poate îmbrăca multe forme, explică și Adela Alexandru. „Poate să fie o glumiță de natură sexuală, poate să fie o invitație la cafea, fotografii, mesaje, până la condiționarea evaluării de anumite favoruri de natură sexuală. Dar aceste exemple trebuie să existe undeva scrise, ca să nu mai existe nici un dubiu”, consideră tânăra.

Alfred Bulai, sociolog și profesor la SNSPA , este acuzat de mai multe studente de hărțuire sexuală și manipulare. Modul de operare al profesorului pare să fi fost perfecționat încă de la jumătatea anilor 90. Alfred Bulai organiza, pentru studenții din anul I și al II-lea stagii de practică, în mediul rural. Urmau seri în care se consumau băuturi alcoolice, jocuri și provocări cu tentă sexuală. La final, studenții erau chemați rând, pe rând în camera profesorului pentru a le fi prezentate concluziile. Acolo provocările profesorului atingeau apogeul. Mai multe foste studente au povestit cum au ajuns să se dezbrace în fața profesorului, într-un episod traumatizant.

Cei care vor să trimită informații în acest caz o pot face la adresa: pj_sector_1@mpublic.ro.

Poliţia Capitalei a deschis un dosar de cercetare penală pentru „folosirea funcţiei în scop sexual”.

În același timp, Alfred Bulai a fost suspendat din toate activităţile didactice şi din toate funcţiile deţinute la SNSPA. De asemenea, instituţia anunţă că a luat act de cererea sa de pensionare, începând cu 1 octombrie, dar ancheta Comisiei de Etică va continua, „cu sau fără participarea” profesorului.