(Photo by ATTILA KISBENEDEK / AFP)

De azi într-o săptămână vor avea loc alegerile parlamentare din Ungaria. Pentru prima dată după 1990 (data primelor alegeri libere după Cel de al doilea Război Mondial), Opoziţia şi-a unit forţele şi candidează pe liste comune. Potrivit ultimului sondaj de opinie, actuala coaliţie guvernamentală alcătuită din partidele Fidesz şi Partidul Popular Creştin Democrat (KDNP) va obţine 49% din voturi, coaliţia electorală Împreună pentru Ungaria (Együtt Magyarországért) 46%, iar restul de 5% va fi împărţit între partide mici, care nu au şanse reale de a intra în legislativ. Campania este dură şi se duce nu doar în Ungaria, ci şi în ţările vecine, unde există o minoritate maghiară însemnată. O parte a acestora au şi cetăţenia maghiară şi pot participa la alegeri. Astfel, liderul opoziţiei maghiare Márki-Zay Péter a făcut, săptămâna trecută, o vizită la Cluj şi la Târgu Mureş.

Contextul internaţional este nefavorabil partidelor de guvernământ, atitudinea ambiguă a presei guvernamentale, precum şi împotrivirea premierului maghiar de a permite livrările de arme pentru Ucraina prin Ungaria l-au izolat pe premierul Orbán Viktor pe scena politică internaţională şi a contrariat chiar şi o parte a simpatizanţilor Fidesz.

„Terenul înclinat”

După alegerile din 2018, vicepreşedintele Fidesz şi preşedintele parlamentului, Kövér László, a recunoscut: „Terenul pe care am jucat a fost înclinat în favoarea noastră”. Politicianul s-a referit atunci la avantajele partidelor de guvernământ, care beneficiau de posibilităţi mult mai mari în campania electorală decât adversarii săi politici. De această dată, am putea să spunem că terenul de sport este şi mai înclinat (aproape vertical) în favoarea partidelor de guvernământ. Presa tipărită aproape în întregime a fost preluată de oameni de afaceri apropiaţi guvernului, opoziţia s-a retras pe bloguri şi câteva portaluri (este adevărat: de mare audienţă). Mass media publică a fost transformată în maşina de propagandă, motiv pentru care opt angajaţi de la agenţia naţională de presă MTI şi-au dat recent demisia, iar un crainic al televiziunii publice a refuzat să citească o ştire, care după părerea lui era neconformă cu realitate. În timp ce premierul Orbán are o rubrică săptămânală de o oră la radioul public şi apariţii frecvente la televiziunea publică, Márki-Zay Péter a primit doar cinci minute spaţiu de emisie în televiziunea M1 pentru a prezenta programul său electoral. Înainte şi după acest program, analişti politici apropiaţi puterii au criticat prestaţia politicianului. De altfel, Orbán Viktor a refuzat participarea la o dezbatere televizată cu Márki-Zay Péter.

Înainte de alegeri, guvernul a adoptat o serie de măsuri sociale. Astfel, a fost reintrodusă a 13-a pensie (măsură care a fost desfiinţată în 2010, când actualul guvern a preluat puterea) şi a fost majorat salariul minim pe economie.

Deşi nu pot fi accesate date privind cheltuielile electorale ale partidelor, câteva segmente ale acestora ilustrează foarte bine raportul de forţe în privinţa bugetelor de care dispun partidele. Potrivit portalului 444.hu , începând din 2019 publicitatea politică pe Facebook în favoarea partidelor de guvernământ a fost de două ori mai mare ca valoare decât cea în favoarea Opoziţiei.

Campania şi în Transilvania

Odată cu apropierea alegerilor, partidele de guvernământ au înăsprit controlul asupra presei de limba maghiară din România. Astfel, încă în iulie 2019, a fost schimbat Rais W. István redactorul şef al Bihari Napló (publicaţia de limba maghiară cu cel mai mare tiraj în România). Anul trecut a fost schimbat şi redactorul şef al portalului maszol.ro, Cseke Péter, iar recent a fost eliberat din funcţie şi Sarány István redactorul şef al ziarului local Hargita Népe. În locul jurnaliştilor demişi au fost numiţi oameni în care guvernanţii din Ungaria au maximă încredere. Toate aceste publicaţii sunt direct sau prin intermediari sub influenţa Fidesz. Totodată, acum o lună toată redacţia portalului Transindex a demisionat , în semn de protest față de presiunilor politice.

În octombrie 2021, imediat după alegerea sa în funcţia de candidatul opoziţiei unite, Márki-Zay Péter, a dorit să facă o vizită în Transilvania. La solicitarea lui, opt primari şi preşedinţi de consilii judeţene maghiari au răspuns că politicianul nu este binevenit în Transilvania, iar preşedintele UDMR Kelemen Hunor a declarat că maghiarii din România ştiu cu cine trebuie să voteze.

Cu toată acestea, săptămâna trecută, Márki-Zay Péter a făcut o vizită la Cluj şi la Târgu Mureş la invitaţia unei cafenele. Cele două întâlniri s-au desfăşurat în condiţii normale, deşi înainte de vizită au existat zvonuri că unii provocatori ar fi dorit să perturbe întâlnirile. Un moment important al vizitei a fost întâlnirea candidatului opoziţiei cu fostul preşedinte al UDMR, Markó Béla. În mod evident, primirea lui Márki-Zay de către fostul lider iconic al minorităţii maghiare a fost un gest important şi un mesaj politic foarte puternic din partea lui Markó pentru UDMR. Acesta a semnalat că se distanţează de politica organizaţiei pe care a condus-o. Fostul preşedinte a susţinut mereu că UDMR trebuie să aibă o politică de neutralitate faţă de partidele din Ungaria şi nu trebuie să se amestece în luptele electorale din ţara vecină. Acest principiu nu a mai fost respectat după ce Kelemen Hunor a preluat şefia organizaţiei.

Războiul slăbeşte şansele lui Orbán Viktor

Potrivit declaraţiei politologului Török Gábor, relaţia rusească a fost eşecul cel mai mare al lui Orbán Viktor în guvernarea sa din ultimii 12 ani. Expertul consideră că, indiferent de rezultatele alegerilor din 3 aprilie, premierul pierde imaginea sa – construită cu migală din 2008 – de „luptător urban”. Cel care în timp de pace a dus o retorică războinică, a mers la Bruxelles „să lupte pentru suveranitatea maghiarilor”, nu poate să devine dintr-o dată apostolul păcii, care pe o voce blândă propagă iubirea. Mai precis, poate, dar nu va mai fi credibil.

Acest lucru simt şi comunicatorii guvernamentali, de aceea continuă discursul dublu: unul pentru planul extern şi unul pentru electoratul propriu, mergând câteodată până la falsificarea unor declaraţii. De exemplu, agenţia naţională de ştiri MTI a transmis în limba maghiară o declaraţie a ministrului de externe, Szijjártó Péter, în care oficialul a evitat să califice Rusia ca agresor. Aceeaşi declaraţie a fost preluată de site-ul de limba engleză a guvernului, în care Rusia este numită drept agresor – scrie portalul HVG.hu .

Se pare, însă, că guvernul nu are ce să facă. A lua partea Rusiei în acest conflict ar expune Ungaria la sancţiuni drastice din partea UE (probabil că niciun eurocent nu ar primi din fondul de reconstrucţie) mai ales în condiţiile în care nu mai poate conta pe ajutorul Poloniei, iar, dacă cu două săptămâni înainte de alegeri l-ar condamna ferm pe Vladimir Putin şi pe regimul său, asta ar însemna că și-ar contesta politica sa externă construită de 12 ani încoace şi și-ar bulversa propriul său electorat.

Cine va câştiga?

Chiar dacă sondajele dau coaliţia Fidesz-KDNP drept câștigătoare a alegerilor, totuşi rezultatul rămâne incert. Sociologii sunt de părere că sunt relativ mulţi indecişi, care vor hotărâ în ultimele zile sau chiar în ultimele ore înainte de alegeri cu cine vor vota. Pentru convingerea lor se duce o luptă acerbă. Pe de altă parte – aşa cum s-a putut constata şi la alegerile din 2002 – se presupune că o parte semnificativă a electoratului care va vota cu Opoziţia, se teme să dezvăluie acest lucru pentru institutele de sondare a opiniei publice, de frica de a nu suferi represalii (este vorba în primul rând de funcţionari şi angajaţi la stat), astfel că duminica viitoare nu este exclus să asistăm la o surpriză de proporţii.

Miza este foarte mare pentru că o eventuală victorie al Opoziţiei ar însemna nu doar o schimbarea de guvern, dar şi o repoziţionare radicală a Ungariei în raport cu Uniunea Europeană pe de o parte şi faţă de Rusia şi China pe de altă parte.

Székely Ervin, RADOR