Vitali, în vârstă de 28 de ani, povestește că studia agricultură la Kiev când a început războiul și a fost mobilizat în armată la Liov, acum mai bine de un an, ca tunar.

„Opt luni mai târziu, am devenit comandantul adjunct al unei baterii de artilerie. Acum, eu sunt comandantul”, spune el din fața unuia dintre cele trei obuziere autopropulsate 2S22 Bohdana, mascate într-o zonă împădurită de lângă orașul Drujivka, în centrul regiunii Donbass.

La momentul reportajului, este o zi toridă de vară și vârful sezonului de luptă. Unitatea lui Vitali face parte din Bateria 1, atașată Brigăzii a 57-a de Infanterie Motorizată, una dintre cele mai active divizii ucrainene în războiul ce durează de 15 luni. Localizarea ei este la 22 de kilometri în spatele liniilor principale.

Obuziere autopropulsate de producție ucraineană

Bohanda sunt obuziere de producție ucraineană folosite pentru prima dată pe câmpul luptă în urmă cu mai bine de un an. Au o rază de acțiune de 42 de kilometri și capacități ce le depășesc cu mult pe cele ale artileriei obișnuite.

„Le folosim pentru a distruge depozitele inamicului, precum și centrele logistice, și, desigur, pentru foc de contrabaterie, adică artilerie contra artileriei”, explică Vitali.

Tunarii aflați sub comanda lui Vitali par să se afle într-o stare de spirit bună – plictisiți de așteptare, trec totuși imediat la treabă când primesc ordinul de la cartierul principal al brigăzii pentru a pregăti Bohdana. Obuzierul este dotat cu un tun impozant de 155 mm, mărimea standard a obuzelor NATO.

Totuși, în general, conversațiile dintre soldați cu privire la contraofensivă sunt mai puțin încurajatoare, cu zvonuri despre pierderi grele. Rușii au avut luni de zile la dispoziție pentru a săpa tranșee și, din câte se pare, nu au pierdut deloc timpul.

Pozițiile defensive rusești sunt redutabile – în unele locuri au o adâncime de 30 de kilometri, potrivit unor relatări. Cu toate că niciuna dintre părți nu a făcut public numărul victimelor, nimeni nu poate scăpa de impresia că până și incursiunile militare limitate de până acum au avut totuși un cost considerabil pentru tinerele unități ucrainene din armata președintelui ucrainean Volodmir Zelenski și a comandantului-șef, generalul Valeri Zalujnîi.

„Aici, am cucerit niște sate”, spune unul dintre tunarii lui Vitali. „Dar mai la sud, în Zaporojie, rușii au minat porțiuni largi de teritoriu rural, astfel că armata ucraineană a avut o problemă”, a explicat el.

Aceasta problemă e constituită de mine : rușii au la dispoziție o gamă largă - de la minele antipersonal Claymore la cele „fluture” până la cele grele TM-62s care sunt utilizate împotriva vehiculelor – iar scopul lor este să încetinească sau să oprească o forță care avansează sau să o dirijeze către terenuri ale morții pregătite în prealabil.

Contraofensiva propriu-zisă nu a început

Soldații ucraineni care luptă aici vor spune cu convingere că faza decisivă a contraofensivei încă nu a început. Asta chiar dacă progresele sunt indubitabile, potrivit datelor furnizate de Kiev: de la startul ei, la începutul lui iunie, au fost recuperați 158.4 kilometri pătrați. Doar că la rândul lor rușii încearcă să preia inițiativa, în acest moment lansând contraatacuri lângă Lîman, la aproape 60 km nord de Drujkivka.

După cum arată lucrurile, luptele vor continua în același ritm, părțile beligerante cedând și recâștigând rapid inițiativa. Totuși, e demn de amintit faptul că ne aflăm în regiunea ocupată Donbass unde ucrainenii se confruntă cu provocări mari și tocmai de aceea orice înaintare este o realizare remarcabilă.

Zilele în care trupele lui Putin au încercat să ocupe Kievul și să desființeze statul ucrainean par dintr-un timp îndepărtat. Voința și curajul ucrainean au fost factorii pe care Putin nu i-a luat avut în vedere când și-a făcut calculele. Acest aspect este inepuizabil și va subzista indiferent ce va fi în săptămânile următoare, notează JP.

„Superiorii știu mai bine, dar, dacă mă întrebi pe mine, aș spune că nici nu am început încă așa cum trebuie”, a conchis comandantul bateriei de artilerie.