În litera legii. Poliția de altădată: de la fotografiatul infractorilor la circulația trăsurilor
Documente inedite, scoase la lumină din fondurile Arhivelor Naționale Olt, arată în ce condiții își desfășurau activitatea polițiștii cu peste un secol în urmă, cum le veneau de hac hoților, dar și cum sistemul „se curăța“ de elementele care nu mai făceau cinste uniformei.
Hoții erau fotografiați cu bunurile furate FOTO: Arhivele Naționale Olt
De la Agie, prima instituție polițienească din cele două țări române – Țara Românească și Moldova – atestată în documentele vremii, și până la poliția cu BMW de astăzi, instituția și prețuită, dar și taxată dur de români a evoluat odată cu cetățenii. Sunt 202 ani de când, după un secol de domnie fanariotă, domnul pământean Grigore Dimitrie Ghica a înmânat agăi Mihăiță Filipescu, în cadrul unei ceremonii desfășurate la București, primul drapel al Agiei, momentul fiind considerat actul de naștere al Poliției Române. De atunci, instituția s-a modernizat permanent, atribuțiile polițiștilor au fost extinse, iar acestora le-a fost greu în serviciu atunci când peste oameni s-au abătut vremuri dificile.
Prima modernizare, pe „stil vechi“
Un prim pas în modernizarea instituției a fost făcut în anul 1831, când, prin aprobarea Regulamentelor organice, atât în Moldova, cât și în Țara Românească, atribuțiile Poliției au fost extinse. Un document din acel an a fost descoperit în documentele Serviciului Județean Olt al Arhivelor Naționale ale României, fiind cel mai vechi din cele puse în valoare cu ocazia Zilei Poliției Române, în cadrul expoziției „Poliția Județului Olt în documente de arhivă“ organizată de IPJ Olt cu sprijinul Serviciului Județean al Arhivelor Naționale. Documentul este datat 9 noiembrie 1831 și a fost emis de către Poliția Orașului Slatina. „Specificul acestui document este reprezentat de redactarea în limba română, dar utilizând alfabetul chirilic, și ar reprezenta cererea unor măcelari din orașul Slatina care doreau să fie despăgubiți pentru prejudiciile aduse vitelor pe care le dețineau“, spune pentru „Weekend Adevărul“ subcomisarul de poliție Ștefan Mutu, șeful Serviciului Cabinet din cadrul IPJ Olt, coordonatorul expoziției.
Documentele de arhivă au fost prezentate într-o expoziție inedită, în centrul orașului FOTo: A.M.
Tot acesta a explicat și de ce documentul datat 1831 este redactat folosindu-se alfabetul chirilic: „Vreme de sute de ani, din Evul Mediu și până la mijlocul secolului al XIX-lea, limba română s-a scris cu alfabet chirilic, influență venită din tradiția ortodoxă slavonă. Potrivit istoricului Mihail Kogălniceanu, într-un articol din revista «Alăuta Românească» din 1838, domnul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor cu caractere latine, cu scopul de a împiedica răspândirea catolicismului în spațiul românesc. Schimbarea oficială de la alfabetul chirilic la cel latin s-a produs în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în Monitorul Oficial din 8 februarie 1860 apărând documentul care obligă toți funcționarii publici să scrie folosind alfabetul latin“.
Mâinile sus!
Alte două documente, din 1832, sunt legate de organizarea activității de tragere pentru polițiștii care se pregăteau periodic în poligonul Regimentului 3 Dorobanți Olt de la Proaspeți. Era necesară programarea acestor activități, pe de o parte pentru a nu se suprapune cu activitățile similare ale soldaților, iar pe de alta pentru ca țintele din poligon să poată fi pregătite.
Din 26 aprilie 1938, legat de armele din dotarea polițiștilor de data aceasta, regăsim un document emis de un comerciant de arme din București care se oferea să furnizeze Ministerului de Interne pistoale marca Browning, armă de o calitate superioară în acele vremuri și care se afla în dotarea de serviciu a Gardienilor și Jandarmilor Rurali din cadrul ministerului. Comerciantul își laudă produsul și spune că este „singurul pistol existent care prezintă toate garanțiile de bună funcționare și siguranță“.
„Pistolul Browning cal. 9 mm model 1922, deși foarte puternic, păstrează dimensiunile cele mai reduse posibile; are cocoșul ascuns, astfel că acesta nu poate fi agățat, ceea ce se întâmplă la alte pistoale de model vechiu cu cocoș, evitându-se la maximum accidentele posibile; pistolul este bine în mână, asigurându-i o pozițiune perfect orizontală, păstrând mânei poziția ei naturală, ceea ce înlesnește ochirea, evitând oboseala; pistolul are trei siguranțe, dintre care două sunt automate, adică ele funcționează fără ca trăgătorul să fie silit să facă vreo mișcare specială pentru a pune arma în siguranță“, transmitea comerciantul în documentul de prezentare în care pistolul era redat în mărime naturală.
La panoul rușinii
Alte fotografii sunt mărturii inedite despre cum erau pedepsiți hoții. Aceștia erau prinși de polițiști și fotografiați alături de bunurile furate. Hoții erau expuși în locuri publice, iar fotografiile acestora erau afișate la vedere. Spre exemplu, un hoț de păsări din Dioști este fotografiat cu pasărea atârnată de grumaz sau o bandă de hoți de cai din Caracal este de asemenea fotografiată alături de animalul furat, cei patru hoți fiind însoțiți de un polițist. Într-o altă fotografie, un bărbat arestat este fotografiat în lanțuri. Deși cu peste un secol în urmă polițiștilor nu le era foarte la îndemână să surprindă în fotografii locul unei fărădelegi, printre fotografiile de arhivă se regăsește și una realizată în cazul unei duble crime înfăptuite într-o localitate din fostul județ Romanați (astăzi aflat în componența județului Olt).
„Hoațe ș tăinuitoare” FOTO: Arhivele Naționale Olt
Nici femeile răufăcătoare nu erau scutite de acest tratament. Trei tinere sunt fotografiate împreună, iar explicația fotografiei este „Hoațe și tăinuitoare“. Femeia din mijlocul grupului are atârnată de gât o tăbliță pe care cel mai probabil sunt scrise detalii legate de identitate și de fapta săvârșită. Într-o altă fotografie este surprins un document de urmărire transmis de polițiști colegilor din teritoriu. Documentul are fotografia persoanei urmărite, și de data aceasta o femeie, Elena Marinescu, urmărită pentru furt.
„Dreptul de a pedepsi a evoluat în strictă concordanță cu epoca istorică și viața socială, reflectând fizionomia epocii respective, structura socială, particularitățile naționale și culturale ale acesteia. Pedeapsa este principalul mijloc de realizare a scopului legii penale, iar aceste imagini prezintă în mod concret acest aspect, atât pe palierul corectiv, cât și pe latură preventivă. Fotografiile ilustrează faptul că pedeapsa are un scop imediat prin prevenirea săvârșirii de alte fapte antisociale de către autor, dar și atenționarea celorlalți cetățeni de a nu comite astfel de încălcări ale legislației“, explică Ștefan Mutu.
Trăsurile, înmatriculate pentru „trebuințele publicului“
Circulația pe drumurile publice era deja reglementată strict la începutul secolului trecut. Trăsurile erau încă principalul mijloc de transport pentru clasa de mijloc, însă și acestea, pentru a putea fi folosite pentru transportul public, aveau nevoie de o înregistrare specială.
„Documentele de arhivă ilustrează cererea și declarația domnului Aurel Moldoveanu, din orașul Slatina, strada Târgului, adresată Serviciului Circulației prin care solicita înscrierea unei «trăsuri de piață» în registrul matricol al acestui serviciu, urmând a fi utilizată pentru «trebuințele publicului în oraș și în afar㻓, precizează Ștefan Mutu.
Cererea slătineanului, însoțită și de o fotografie a acestuia, este înregistrată la Serviciul Circulației din cadrul Poliției Orașului Slatina, care îi și emite „Foaia de circulație“, documentul prin care mijlocul de transport respectiv era autorizat pentru a circula pe drumurile publice, fiind achitată în acest sens și o taxă de drum. La rândul lor, vizitiii aveau nevoie de permis pentru a putea conduce trăsura pe drumurile publice, pe care de asemenea îl elibera Poliția. „Se poate remarca faptul că încă de atunci Poliția Română acorda o atenție deosebită acestui domeniu, existând un cadru legal foarte bine definit, dar și un set de documente ce trebuiau a fi întocmite, atât de cetățeni, cât și de instituția poliției“, adaugă Ștefan Mutu.
„Nu se poate mai insalubru, neîncăpător și neigienic“
Polițiștii de odinioară se confruntau și cu o serie de neajunsuri, de la echipamentul deteriorat și încălțămintea care nu le mai permitea să iasă în teren și până la sediile insalubre și nesigure. Spre exemplu, în 1918, șeful Poliției orașului Slatina îl anunța pe prefect că sergenții de oraș „sunt puși în imposibilitatea de a mai face serviciul“ din cauza încălțămintei degradate. Totodată, șeful poliției anunța că „noi nu dispunem de materialul necesar pentru repararea încălțămintei“, cerând astfel încălțăminte nouă pentru 36 de polițiști.
Probleme erau și cu sediile. Din mai multe documente reiese că sediul Poliției era în imobile închiriate, pentru care statul plătea contravaloarea. Însă nu de fiecare dată imobilele răspundeau necesităților polițiștilor.
Printr-o adresă, șeful Poliției Caracal cere, în anul 1938, permisiunea să caute un alt imobil, aducând argumente că imobilul în care funcționează instituția este impropriu: „Domnule Primar, Avem onoarea a vă face cunoscut că în acest imobil în care este instalată această poliție este cum nu se poate mai insalubru, neîncăpător și în ultimul timp a devenit neigienic, iar în parte din camere, atunci când plouă, curge apa în birouri, prin tavan, din care cauză sănătatea funcționarilor este supusă diferitelor boli. În afară de aceasta, ultimele două camere (birouri) sunt instalate în imediata apropiere a closetului. Camera pentru deținerea diferiților infractori este fără lumină, în timpul iernii nu se poate încălzi și este lipsită de orice siguranță, evadarea deținuților fiind posibilă în orice moment“, se menționează în adresă.
Lipsa de integritate, sancționată
Problemele de integritate ale polițiștilor erau sancționate prompt, conform altor documente scoase din fondurile administrate de Serviciul Județean Arhivele Naționale Olt. Biroul Controlului și Inspecțiunilor din cadrul Direcțiunii Poliției și Siguranței Generale îl informa, în 3 ianuarie 1922, pe șeful Poliției Slatina că subcomisarul Strelicescu Theodor are o datorie de 30 de lei către o cârciumă din Turnu Măgurele, pentru că a consumat acolo și nu a plătit. Totodată, mai anunța Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, polițistul a fost sancționat cu pierderea salariului timp de trei zile „pentru mod rău de a se comporta în serviciu“. Numele subcomisarului Theodor Strelicescu apare și într-un alt document în care un superior este anunțat că subcomisarul, detașat fiind la Poliția Slatina, „nu a făcut serviciu deoarece fiind predominat de vițiul beției a fost în imposibilitate de a lucra“.
Un alt caz în care profesionalismul unui polițist este pus la îndoială este surprins într-un document din 1917: printr-o adresă a Poliției Slatina i se cerea prefectului județului Olt revocarea din funcție a unui ofițer care este „de o nepricepere vădită, lipsit și neaccesibil de orice pregătiri necesare funcțiunei de ofițer“. În plus, ofițerul mai era acuzat că „arată și o rea voință în executarea ordinelor ce i se dau“.
FOTO: Arhivele Serviciului Județean Arhivele Naționale Olt
Conform unui alt document, din anul 1927, prefectul este informat de Poliția Slatina că în posesia unui agent al Percepției fiscale Slatina s-au găsit peste 100 de pachete de tutun pe care acesta a spus că le-a cumpărat. Explicația funcționarului nu a fost însă acceptată, reiese din document: „Curiositatea este acum, când populațiunea suferă de tutun, acest agent are tutun în abundență“, raporta polițistul, care solicita un răspuns la situația prezentată.
Cu damele de consumație la control
Prostituția, o meserie legală la începutul secolului trecut, nu se desfășura oricum. Mai multe documente descoperite și prezentate în cadrul expoziției arată pe de o parte grija pentru ca prostituatele să nu fie vectorul de transmitere a bolilor, iar pe de alta, grija pentru a se sancționa prostituția clandestină.
Într-un document din 1934, medicul orașului Caracal înaintează șefului Poliției solicitarea ca acesta să dispună „să fie aduse la vizita medicală în fiecare marți și sâmbătă fetele prostituate ce locuiesc la Marin Ciurescu în str. Golești nr. 1“. Într-un alt document, tot medicul orașului îi comunică șefului Poliției Caracal, în 29 mai, că „de la 8 mai a.c., prostituatele notate pe contra pagină nu au mai venit la vizita medicală“. Medicul indică subtil și faptul că prostituatele se bucură de protecția polițiștilor și astfel își permit să nu se achite de obligația de a se prezenta la control. „Pesemne le vedem pe străzi plimbându-se fără a fi supărate de nimeni, iar în prezent avem informații că fac pe chelnerițele în bâlci și în același timp fac și prostituție. În consecință, vă rugăm să binevoiți ca pentru această chestiune a prostituatelor vă rog a delega un agent destoinic și cinstit care să execute cu conștiinciozitate ordinele dumneavoastră, aceasta în interesul sănătății“, cere medicul. Conform unui alt document, Poliția Caracal, de data aceasta, se adresează medicului cu solicitarea de a examina medical două prostituate găsite că fac prostituție clandestină.
Tot polițiștii se asigurau, ca și în prezent, că restricțiile impuse în cazul unor boli cu potențial mare de transmitere sunt respectate, într-un alt document fiind prezentate măsurile care trebuie puse în practică într-un astfel de caz, după ce bolnavul a fost dus la spital, iar membrilor familiei acestuia li s-a interzis să părăsească locuința.
Documentele din arhivele Serviciului Județean Arhivele Naționale Olt au fost prezentate public
Sursa: adevarul.ro
