Ascensiunea politică a Giorgiei Meloni, favorită la funcția de premier al Italiei în alegerile legislative de duminică a avut un început improbabil, dar care i-a modelat valorile, scrie Politico.

Carieră politică a populistei de dreapta Giorgia Meloni, favorită în sondaje pentru a deveni prima femeie premier a Italiei în alegerile legislative de duminică, a început la vârsta de 15 ani, cu adeziunea la Frontul Tineretului, o mișcare studențească a dreptei radicale.

Ascensiunea sa este o poveste despre un outsider care a devenit favorit în alegerile legislative după destrămarea coaliției guvernamentale conduse de Mario Draghi, părintele establishmentului economic al Europei.

Dacă partidul „Frații Italiei” al lui Meloni va obține cele mai multe voturi în alegerile de duminică, acest lucru va reprezenta un risc național uriaș într-un moment precar - luminile de avertizare de pe tabloul de bord economic al Italiei clipesc, în timp ce Europa se clatină în pragul recesiunii, iar războiul face ravagii la granița UE, scrie Politico.

În calitate de lider al celei de-a treia economii ca mărime din Uniunea Europeană, Meloni va avea un rol important în definirea răspunsurilor blocului la aceste crize, pe măsură ce acestea se desfășoară. Așa că mulți din Bruxelles și din alte capitale se vor întreba cine este ea cu adevărat

Cine i-a modelat valorile? De unde provine? Cum gândește Meloni?

Răspunsul, în parte, se află la prietenii și aliații ei din acele zile de început în Frontul Tineretului din Roma. Mulți membri ai grupului inițial sunt acum figuri de rang înalt în partidul Frații din Italia. Unii dintre ei sunt gata să i se alăture lui Meloni la conducerea țării.

În acea zi de vară din 1992, Meloni trebuie să fi părut un radical de dreapta puțin credibil. Ea provenea din cartierul Garbatella din Roma, un cartier cu convingeri ferme de stânga. Școlile și universitățile din zonă erau dominate de stânga. Simpla apartenență la dreapta era un act revoluționar.

„Niciunul dintre noi nu și-ar fi putut imagina vreodată, nici măcar pentru o clipă, ceea ce sondajele spun că s-ar putea întâmpla", a declarat Nicola Procaccini, care s-a alăturat în aceeași perioadă mișcării radicale și în prezent este europarlamentar din partea Fraților din Italia.

Meloni își amintește că evenimentul care a împins-o să se alăture Frontului Tineretului a fost asasinarea în aceeași zi a procurorului antimafia Paolo Borsellino. Dar ceea ce a cimentat angajamentul studenților față de cauză, potrivit camarazilor ei, a fost un patriotism fervent - și impulsul de a se răzvrăti.

În cartea sa, "Eu sunt Giorgia. Rădăcinile mele, ideile mele", Meloni susține că profesorii ei de stânga au transformat examenul final într-un fel de proces politic spectacol, până când a amenințat cu acțiuni în justiție.

„Este logic că ne revoltam, deoarece majoritatea studenților erau de stânga”, a dezvăluit Procaccini. Totuși, motivațiile lor erau „aceleași ca și astăzi, deși mai radicale... dragoste și furie pentru țara noastră și din cauza felului în care a fost diminuată".

Pescărușii

Ramura locală a grupului Frontul Tineretului erau numiți „Pescărușii” - după romanul cult al lui Richard Bach, „Pescărușul Jonathan Livingston” – iar asta prin prisma statutului lor de outsideri. Însă ei se uniseră pentru un scop important.

Mulți dintre „Pescăruși! aveau o viață de familie complicată și căutau o familie alternativă, în opinia lui Meloni. Propriul ei tată, care vota comunist, își abandonase familia.

Apartenența la Seagulls nu era pentru cei cu jumătate de normă. Politica lor „era o experiență "atotcuprinzătoare" care îți acapara întreaga viață, inclusiv relațiile. De pildă cu ocazia unui eveniment, activiștilor li s-a spus să își sune toți prietenii, își amintește Procaccini. "Ne-am luat agendele telefonice, dar niciunul dintre noi nu avea prieteni care nu făceau politică".

Grupul a dus războaie teritoriale violente împotriva activiștilor de stânga, soldate adesea cu răniri grave ale membrilor. Giovanbattista Fazzolari, în prezent senator și unul dintre cei mai apropiați consilieri ai lui Meloni, a declarat: „Toată generația noastră a ajuns să petreacă câteva zile la spital. Eu am primit îngrijiri pentru răni, un braț rupt. Acest lucru făcea parte din normalitatea noastră". Activiștii au încercat să le protejeze pe fete, a spus Procaccini, dar Meloni, chiar și pe atunci, refuza un tratament special.

Procaccini susține că, atunci când nu se luptau cu activiștii de stânga, membrii Frontului Tineretului aveau o curiozitate intelectuală surprinzătoare în ceea ce privește teoria politică comunistă și socialistă: La sfârșit de săptămână, refugiindu-se departe în păduri și mănăstiri, cântau melodii ale artiștilor de stânga și apreciau scriitori de stânga precum Che Guevara, „pentru că împărtășeam lupta lor împotriva indiferenței", a spus Procaccini.

Dar, mai mult decât textele politice, ei erau influențați de romanele fantastice, adesea despre cei slabi care se unesc pentru a triumfa asupra răului. Printre preferatele lui Meloni se număra „The Stand", de Stephen King, și romanele lui Tolkien, ale cărui texte fuseseră însușite de o generație anterioară a extremei drepte italiene.

Nepoliticoasă și dulce

În pofida lumii masculine în care trăia Meloni, uneori faptul că era femeie îi era de ajutor. Mentorul ei de atunci, Fabio Rampelli, în prezent deputat al Fraților, a ales-o candidat pentru un post de consilier provincial, „deoarece era nepoliticoasă și dulce în același timp și astfel într-o poziție perfectă pentru a alunga imaginea de skinhead dur și pur de extremă dreapta".

Când Meloni a devenit cel mai tânăr ministru al Italiei, la 31 de ani, încă locuia cu mama sa, deși a muncit și a contribuit mereu la cheltuielile casei A refuzat să meargă în Parlament cu mașina pusă la dispoziție de stat și și-a luat un Mini, pe care l-a condus chiar ea.

Ea susține că abandonul din partea tatălui i-a lăsat un sentiment de inadecvare, care o împinge să muncească neobosit. Pentru Fazzolari, „marea forță a Giorgiei este că nu se simte niciodată pe deplin în largul ei. Ea studiază și pregătește lucruri care pentru alții ar fi o rutină".

Ideologia politică

Ideologia politică a lui Meloni respinge valorile progresiste și îmbrățișează politica identitară. Este construită pe apărarea granițelor naționale, a intereselor naționale și a familiei tradiționale. Meloni a fost întotdeauna ferm împotriva drogurilor și a avortului, deși insistă că nu ar interzice avortul. Detestă ceea ce ea consideră a fi dominarea de către stânga elitistă a discursului public și a instituțiilor italiene - în special a mediului academic și a sistemului judiciar. „Ei ne numesc monștri", a spus ea.

Tendința de a-i clasifica activitatea în termeni militariști adaugă la îngrijorările criticilor și adversarilor de stânga, care indică o linie directă de la trecutul fascist al Italiei sub Mussolini până la Frații Italiei din zilele noastre. Ea s-a referit la ea însăși ca la un soldat, descriindu-și cariera politica ca fiind "misiunea" ei. Se consideră norocoasă că are un partener și un copil.

Ea acordă cea mai mare importanță consecvenței și fidelității față de rădăcinile sale politice, îngrijorându-se adesea de modul în care Meloni, în vârstă de 15 ani, i-ar judeca acum deciziile, a declarat Procaccini: „Îi pasă foarte mult ca acea emoție care a determinat-o să facă politică în adolescență să nu fie coruptă."

Această percepție de constanță i-a fost utilă ei și Fraților, în cursul anilor turbulenți de guverne de coaliție, o pandemie și incertitudine economică, ajutând-o să ia voturi de la rivalul de dreapta, partidul Liga.

Dar în ceea ce privește politica externă, Meloni s-a arătat dispusă să evolueze și să se adapteze. În 2018, ea a sărbătorit victoria electorală a lui Vladimir Putin ca reprezentând "voința fără echivoc a poporului rus". Iar în cartea sa, publicată anul trecut, ea a lăudat lideri italieni precum Bettino Craxi și Silvio Berlusconi pentru că, în opinia sa, au ținut piept SUA.

De la invazia Ucrainei, dornică să fie văzută de establishmentul internațional ca o moderată, Meloni s-a aliniat fără rezerve poziției SUA și NATO.

Haita de lupi

Cu toate acestea, deși există loc pentru flexibilitate atunci când politica o cere, Meloni se bazează pe un grup strâns de aliați care îi sunt alături de ani de zile. Sora și cumnatul ei sunt, de asemenea, în partid. Cercul, în cuvintele unui fost deputat, este "închis". Uneori, loialitatea și bătăliile comune cântăresc mai greu decât experiența.

Acest cerc intim este vital pentru a o putea înțelege pe Meloni, liderul. Atunci când trebuie să ia o decizie, nu o face singură. Mai întâi, îi consultă pe cei care cunosc subiectul, a spus Fazzolari. În cartea sa, ea îl citează pe Kipling: "Forța lupului este haita. Forța haitei este lupul".

Pentru Fazzolari, forța haitei de lupi constă în faptul că se cunosc de 30 de ani. "În tot acest timp, ne-am aflat punctele forte și punctele slabe ale fiecăruia. Treptat, s-a făcut o selecție a celor care sunt potriviți pentru a fi lideri și a celor care nu sunt," a spus el.

Cu toate acestea, loialitatea lui Meloni față de rădăcinile tribului său riscă, de asemenea, să împiedice partidul său să facă o tranziție completă către conservatorii moderați. Meloni refuză să elimine flacăra asociată cu fascismul din logo-ul Fraților, deoarece spune că face parte din istoria lor.

Totuși, guvernarea într-o coaliție necesită în mod inevitabil compromisuri. Dacă va câștiga alegerile de duminică, Meloni nu va mai fi un outsider. Când realitatea politică va lovi și va veni momentul să facă un compromis cu privire la idealurile sale, o liiceană de 15 ani este acolo să o judece mai aspru decât toți, conchide Politico.