Sat cu sat, o tot mai mare porţiune din regiunea de mare importanţă strategică Herson revine sub control ucrainean – un semn că probabil trupele ruseşti s-au întins prea mult şi nu reuşesc să acopere o linie de front lungă de aproape 500 km.
Recâştigarea Hersonului, o regiune agricolă bogată cu acces la Marea Neagră este vitală pentru Ucraina, având în vedere că este singura poziţie deţinută de Rusia la vest de Râul Dnipro, şi o poziţie excelentă pentru lansarea unei viitoare ofensive asupra Odessei. Contraofensiva ucraineană pune presiune pe poziţiile ruseşti dinspre vest şi nord.
„Aici, îi putem vâna. Şi-au angajat toate forţele în est”, spune un comandant al misiunilor de recunoaştere din regiune cu numele de apel „Mahno”.
Populaţia din localităţile neocupate spun că au renunţat să mai doarmă în subsoluri. Chiar dacă bombardamentele nu s-au oprit, oamenii s-au obişnuit cu ele. Marea parte a regiunii Herson a fost ocupată de ruşi încă din prima săptămână a războiului declanşat de Rusia – prima captură majoră duce ce trupele ruseşti au avansat dinspre Crimeea invadată şi anexată în 2014.
Însă păstrarea teritoriului cucerit s-a dovedit o sarcină dificilă pe măsură ce un număr important de forţe ruseşti au fost concentrate în nord-estul ţării.
Ruşii îşi instalaseră o bază la o şcoală din satul Nataline – recent au fost alungaţi de aici lăsând în urmă trei transportoare blindate de personal avariate în urma contraatacului. Locul este presărat cu fragmente de muniţie. Două dintre vehicule au rămas parcate în spatele clădirii şcolii lângă un câmp cu lavandă, contrastând cu peisajul rural idilic.
Localnicii îşi fac deja de lucru cu vehiculele de pe care scot piese. Noile poziţii ruseşti se află la doar circa cinci kilometri distanţă, dar mecanicii de ocazie par neperturbaţi. Ziua a trecut fără incidente. Doar un nor de fum de la un foc de artilerie a apărut undeva în depărtare – de partea rusească a frontului.
Un alt sat de lângă Nataline considerat o „zonă gri” – cum sunt desemnate localităţile disputate – a fost eliberat în urmă cu o săptămână. În localitatea unde au mai rămas doar circa 75 de locuitori, ruşii au mers din uşă în uşă şi au confiscat toate telefoanele. De aceea ei nu au aflat că ucrainenii au lansat o contraofensivă de succes până în noaptea când ruşii s-au retras brusc, sub presiunea artileriei.
Dar satul rămâne o zonă de război, în timp ce luptele au loc la mică distanţă.
„Prefer să fie soldaţii noştri aici decât ai lor” , spune o localnică.
În oraşul Novovorontsovka, în extremitatea nordică a regiunii Herson, locuitorii unui bloc de apartamente bombardat au acoperit ferestrele vecinilor cu bucăţi plastic. Doar o mână de oameni a rămas aici.
Mikola Kostiţin, 66 de ani, ţine în palmă fragmente de schije. La început, oamenii le colecţionau. Dar apoi s-au adunat atât de multe încât nimănui nu-i mai pasă.
„De ce să te deranjezi să le strângi? Sunt din ce în ce mai multe în fiecare zi. Cât din aceste lucruri poţi colecta?”
Liudmyla Denysenko, în vârstă de 59 de ani, şi mama ei în vârstă de 86 de ani, Anastasia Bilyk, au învăţat când să se adăpostească. Ele aşteaptă veşti de la fiul lui Denysenko, care luptă pentru Ucraina undeva pe vasta linie de front. Sună doar o dată pe zi şi nu spune niciodată unde se află. Sâmbătă după-amiază, ea era îngrijorată că el nu a dat încă semne. Poate luptă în jurul regiunii Herson, speră mama lui, contribuind la contraofensiva care să oprească bombardamentele asupra căminului lor.
„Ar fi grozav dacă i-ar împinge şi mai departe. Pentru că nu putem continua aşa”, a spus ea.
