Aflându-se la bordul celebrului tren Orient Express, care a efectuat de curând o călătorie de la Paris la Istanbul, Craig Turp-Balazs, jurnalist britanic, și-a expus impresiile după cele două opriri din România, la Sinaia și București.

Faimosul tren a trecut prin Ungaria, dar și prin România în drumul său spre Istanbul. Astfel, jurnalistul britanic a vorbit pe larg despre experiența trăită într-un articol publicat pe site-ul Emerging Europe .

Trenul Orient Express, care a fost pus în circulație în anul 1883, a devenit legendar datorită romanului „Crima din Orient Express” al autoarei Agatha Christie. Încă din 1880, Compania Internațională de Vagoane de Dormit (Compagnie Internationale des Wagons-Lits) a operat mai mult trenuri în Europa, printre cele mai cunoscute rute fiind Londra-Veneția-Atena, Paris-Viena-Istanbul, urmând apoi să ajungă în Orientul Mijlociu.

Călătoria cu faimosul tren, care a plecat din Paris din Gara de Est, a avut loc la început lunii iunie.

„Având în vedere că Orient Express oprește în majoritatea locurilor de pe ruta Paris-Istanbul doar o dată pe an, sosirea sa este un eveniment. La Budapesta, în gara Nyugati, o fanfară aștepta. La Sinaia, în România, o fanfară militară. La Varna a avut loc întâmpinarea tradițională balcanică cu pâine și sare. La Kapikule, în Turcia, dansatori. La Istanbul, toboșari.

Doar la Gara de Nord din București nu a existat o primire oficială. Nu pot decât să presupun că românii au crezut că și-au făcut partea lor la Sinaia”, a afirmat jurnalistul britanic.

Controlul pașapoartelor

„După ce am trecut mai multe frontiere din spațiul Schengen din momentul în care am plecat de la Paris, frontiera româno-maghiară, la care am ajuns seara devreme, a fost prima la care a fost necesară verificarea pașapoartelor.

De obicei, atunci când trenurile trec această frontieră, ofițerii însărcinați cu controlul pașapoartelor atât din Ungaria, cât și din România urcă la bordul trenului pentru a efectua verificări. Orient Express este diferit: personalul trenului se ocupă de tot. Ofițerii însărcinați cu controlul pașapoartelor nu urcă la bordul trenului, iar pasagerii nu sunt obligați să coboare. Aceeași curtoazie este acordată trenului Orient Express atunci când traversează granița dintre România și Bulgaria.

Este un serviciu care ar fi foarte apreciat în trenurile standard care traversează aceste frontiere noaptea, când pasagerii sunt treziți în mod obișnuit pentru controlul pașapoartelor”, a mai adăugat Craig Turp-Balazs.

„Ba chiar mai bine, România și Bulgaria vor fi admise în curând în spațiul Schengen, ceea ce va face ca controlul pașapoartelor să devină inutil”, a mai precizat el.

În momentul în care faimosul tren a ajuns la Brașov, Turp-Balazs a observat că mai multe persoane se strânseseră pe peron pentru a vedea Orient Express-ul. „Vestea sosirii sale s-a răspândit rapid în oraș”, susține el.

Următoarea oprire a avut loc în Sinaia , unde trenul a fost primit cu fanfară, iar pasagerii au avut parte de un tur al Castelului Peleș, cu toate că atracția turistică era închisă pentru public fiindcă „era sărbătoare națională”.

„O călătorie de neuitat”

„Am realizat că nimic nu se închide pentru Orient Express. Cu excepția toaletelor de la Peleș. În timp ce personalul a fost destul de amabil să ne deschidă castelul, deschiderea instalațiilor sanitare era în mod clar peste puterile lor”, a precizat jurnalistul britanic.

Trenul și-a continuat călătoria, iar în momentul în care a ajuns la Gara de Nord din Capitală, Turp-Balazs a declarat faptul că aceasta „rămâne o groapă de gunoi”.

„Sala sa de primire „regală" fusese deschisă special pentru noi, dar, ca să fiu sincer, niciunul dintre pasageri nu a observat acest lucru”, a mai precizat el.

În Capitală, pasagerii trenului au fost cazați la Athénée Palace și au servit cina la Caru' cu Bere, „un local la fel de istoric, care, deși nu putea concura cu alte localuri de pe traseu (inclusiv cu trenul însuși) când vine vorba de o masă rafinată, a compensat amplu prin cantitatea mare de mâncare”, a mai notat jurnalistul.

După ce trenul a ajuns la destinație, Craig Turp-Balazs trage concluzia că a fost „un final potrivit pentru ceea ce fusese o călătorie de neuitat, chiar dacă uşor suprarealistă”.