În cel puțin o privință rușii aflați în exil azi se deosebesc de predecesorii lor din secolul XX: ei au părăsit Rusia din pricina unui război imperialist de cucerire, scrie Anne Applebaum într-un articol în care argumentează de ce înfrângerea militară a lui Putin în Ucraina, concomitent cu sfârșitul ambițiilor imperiale, poate fi o șansă a Rusiei pentru modernizare și un viitor mai bun.

În cartea sa „Empire must die”, Mihail Zygar, scriitor și fondatorul postului independent de televiziune „Tv Rain” (care în prezent emite din afara Rusiei), a relatat despre emigranții politici de la începutul secolului XX – care au plecat în număr atât de mare că în Rusia a început să se discute despre „apariția unei societăți civile ruse alternative””.

Doar că rușii liberali de acea vreme, ca și cei care i-au urmat, notează Applebaum, aveau un punct orb important: nu făceau legătura dintre imperialism și autocrație.

După ce Vladimir Putin a declanșat războiul, peste 17.000 de cetățeni ruși din Rusia au protestat atât față de regim, cât și față de conaționalii lor apatici, și-au manifestat opoziția față de imperialism și au fost reținuți sau încarcerați din această cauză. Printre ei se află activiști ce puteau alege demult să plece, dar nu au făcut-o: de pildă, jurnalistul Vladimir-Kaza Muza sau liderul opoziției ruse Alecsei Navalnîi, care a denunțat un „război criminal” dus de Rusia, ambii încarcerați.

Pe de altă parte, sute de mii de ruși din afara Rusiei, inclusiv cei care au fugit de mobilizare, au început să înțeleagă întrepătrunderea strânsă între ideile despre imperiu și autocrație.

Dar alții se opun activ războiului prin site-uri ce relatează despre război, organizații și canale ce emit din exil, precum TV Rain, ce difuzează din Riga, capitala Letoniei. Fostul campion mondial la șah Gary Kasparov, devenit persona non grata în Rusia, după ce s-a implicat în organizarea protestelor față de sistemul politic de la Kremlin, a creat proiectul Free Rusia Forum, iar în prezent lucrează la construirea unei opoziții politice virtuale în exil, o contrapondere la o Rusie care devine tot mai autoritaristă.

O opoziție față de imperiu

Mulți dintre acești activiști din exil își exprimă opoziția nu doar față de regim, ci și față de imperiu, întrucât pentru prima dată conștientizează că nu numai transformarea politică este necesară, ci și modul în care se definește națiunea rusă. Kasparov este printre mulți alți activiști și disidenți ce susțin că înfrângerea militară este singura cale prin care poate fi schimbat și regimul. Fostul campion mondial la șah are convingerea că democrația va fi posibilă în Rusia „doar atunci când va fi eliberată Crimeea și steagul ucrainean va flutura la Sevastopol”.

De partea cealaltă, activiștii și jurnaliștii ucraineni nu mai pun preț pe această idee a Rusiei ca națiune-stat în contrast cu ambițiile imperiale, considerând că opoziția democratică din Rusia este la fel de vinovată și responsabilă de război, ca și rușii care nu i se opun în niciun fel. De pildă, jurnalista ucraineană Olga Tokariuk a susținut recent pe Twitter că „până și "liberalii" ruși au exprimat în mod repetat idei imperialiste cu privire la politica externă și la Ucraina. Există toleranță față de război și aversiune față de democrație".

Nu există „ruși buni”

Mulți se întreabă: Unde sunt protestele în masă ale rușilor din Londra sau Tbilisi? De ce nu-și fac auzite vocile miile de exilați, nu doar cei câțiva care scriu pe site-uri? scrie Applebaum.

Jurnalistul și istoricul american notează că argumentul potrivit căruia nu există „ruși buni” are sens atât din punct de vedere emoțional, cât și politic, ținând cont de faptul că liberalii ruși au eșuat și în trecut - în anii `90, apoi în anii 2000 – dar și în prezent, pentru că nu l-au oprit pe Putin și nu au împiedicat războiul. Mulți dintre ei au conștientizat abia recent felul în care imperialismul rus a alimentat și cultivat autocrația în Rusia, fiind motivul pentru care nu au înțeles de ce imperiul trebuie să se stingă.

Zelelenki a surprins aceste puncte oarbe în discursurile sale adresate cetățenilor ruși – în ajunul războiului, când a întrebat: „Doresc rușii războiul? Răspunsul depinde doar de voi, cetățenii Federației Ruse”, ca apoi atitudinea lui să devină necruțătoare: rușilor ar trebui să li se interzică vizele pentru Europa astfel încât să „trăiască în propria lume până când își schimbă filosofia”. Totodată, în loc să părăsească țara pentru a nu fi mobilizați ar trebui „să lupte în stradă pentru libertatea” lor.

„Dacă aceste sute de mii [de] oameni care fug de mobilizare s-ar ridica împotriva războiului în interiorul Rusiei, războiul s-ar fi terminat. Lași”, a fost și reacția filosofului ucrainean Volodimir Iermolenko.

Rușii pro-democrație

Deși această logică nu poate fi combătută, este important de reamintit că totuși un grup de ruși a luptat mereu și poate că ar fi util ca aceștia să fie numiți, pentru a fi recunoscuți, nu „liberali ruși”, ci mai degrabă „ruși anti-imperiu”, sau ruși pro-democrație/pro-libertate.

Lena Nemirovskaia, care în anii `70 a fondat împreună cu Senokosov „Școala de Educație Civică din Moscova” organizând seminarii de cultură democratică pentru politicieni, jurnaliști, oameni de afaceri și funcționari din Rusia, cu lectori ruși și din toată lumea, a dezvăluit că ambiția ei este să facă Rusia „doar un pic mai civilizată”.

Dorința ei nu este atât de naivă pe cât s-ar putea crede, argumentează Applebaum, pentru că nu există nimic predeterminat sau inevitabil în ceea ce privește modul cum este guvernată o națiune, iar societatea, prin definiție, evoluează mereu, spre deosebire de ce cred dictatorii.

„Viitorul Rusiei va fi modelat de modul în care liderii și cetățenii săi vor interpreta tragedia acestui război șocant, brutal și inutil.

Bagajul cultural al trecutului cântărește greu, iar obiceiurile autocrației - în special obiceiul de a trăi în frică - persistă. Atracția puterii este, de asemenea, puternică. Oamenii care o dețin nu vor dori să o piardă, iar următorul guvern al Rusiei ar putea fi chiar mai represiv decât cel care guvernează în prezent. Dar au loc accidente; evenimente neașteptate apar. Țările evoluează, uneori creând guverne mai bune, alteori mai proaste. Imperiile cad: Imperiul rus a căzut, imperiul sovietic a căzut și, mai devreme sau mai târziu, va cădea și noul imperiu rusesc al lui Putin[...]

Nemirovskaia, din exilul ei din Riga, mi-a spus recent că eforturile ei nu au fost în zadar. Încă mai crede că cele trei decenii post-sovietice și-au lăsat amprenta: Orice s-ar întâmpla în continuare, "nu vom mai trăi niciodată așa cum am trăit atunci". Leonid Volkov, liderul organizației lui Navalni în exil, mi-a spus anul trecut că, în opinia sa, cel mai important lucru pe care el și colegii săi îl pot face este pur și simplu să fie pregătiți pentru schimbare, oricând ar veni.

Am argumentat că nu există nicio garanție că democrația americană poate supraviețui, că ceea ce se va întâmpla cu America mâine depinde de acțiunile americanilor astăzi. Dar același lucru este valabil și pentru Rusia. Viitorul acestei țări va fi modelat nu de legile mistice ale istoriei, ci de modul în care liderii și cetățenii săi vor absorbi și interpreta tragedia acestui război șocant, brutal și inutil. Cel mai bun mod în care străinii pot ajuta Rusia să se schimbe este să se asigure că Ucraina își recuperează teritoriul ucrainean și învinge imperiul.

De asemenea, putem continua să-i sprijinim pe acei ruși, oricât de mic ar fi numărul lor, care înțeleg de ce înfrângerea militară este singura cale spre modernitate; de ce eșecul militar este necesar pentru crearea unei societăți mai prospere și mai deschise; și de ce, încă o dată, imperiul trebuie să se stingă. Nu trebuie să căutăm "ruși buni" idealizați - nu va apărea niciun salvator care să repare țara, nici acum și nici vreodată. Dar rușii care cred că viitorul poate fi diferit vor continua să încerce să își schimbe țara, iar într-o zi vor reuși. Între timp, nimeni nu ar trebui să-i acorde vreodată lui Putin dreptul de a defini ce înseamnă să fii rus. El nu are această putere”, conchide Anne Applebaum.