Afirmațiile ÎPS Teodosie că fumatul este un păcat care afectează validitatea rugăciunilor divizează societatea. Mesajul dur al arhiepiscopului ar putea să îndepărteze credincioșii de Biserică sau să adâncească sentimentul de vinovăție, spun psihologii.

Amintim că ÎPS Teodosie , Arhiepiscopul Tomisului, a fost întrebat dacă rugăciunile celor care fumează sunt luate în considerare.

„Nu prea se ia. Sfinţii Părinţi sunt categorici: fumatul este păcat împotriva firii. Acestea-s cele mai mari păcate, cele împotriva firii. De aceea, lăsaţi-vă de fumat!”, a susținut Înalt Prea Sfințitul Teodosie.

La începutul anului, ÎPS Teodosie spunea că fumătorii și femeile aflate la menstruație nu ar trebui să bea apa sfințită de Bobotează. Dacă ar trebui să urmăm canoanele atât de riguros, jumătate din populație nu ar trebui să ia agheasmă, pentru că are vicii, spuneau atunci preoții.

„În creștinism, conceptul de iertare și mila divină este central, iar mulți credincioși sunt învățați că Dumnezeu ascultă rugăciunile tuturor celor care se întorc la El cu sinceritate, indiferent de greșelile lor trecute. În general, însă, creștinismul subliniază că toți oamenii au șansa de a se îndrepta și de a căuta iertare, iar rugăciunile sincere vor fi ascultate de Dumnezeu. De aceea, este esențial ca orice afirmație legată de rugăciuni să fie gândită cu grijă și în contextul iubirii și îndurării divine care caracterizează credința creștină.”, a subliniat Mirela Husaru, consilier în dezvoltare personală pentru „Adevărul”.

Fumatul este considerat un viciu, un păcat în mai multe religii. Iar noul purtător de cuvânt al BOR, Adrian Agachi scria zilele trecute pe Facebook că „sufletul este cel mai greu de vindecat. Pentru că nimeni nu iubește bolile trupului, dar patimile (bolile) sufletești le iubim fără să avem adesea niciun regret, cât de mic.”

„Și iubind aceste patimi, ne pierdem pe rând libertatea, simțirea curată, pacea și liniștea. Toate acele caracteristici ale unui suflet sănătos...”, concluziona reprezentantul BOR .

Pe de altă parte, chiar dacă potrivit canoanelor bisericești fumatul este un păcat, Biserica ar trebui să se adapteze la societatea modernă, pentru că altfel nu va face decât să-i îndepărteze pe credincioși. Mai ales că „nu există om fără de păcat”, așa cum spune Biblia.

„«Sfaturile unui diavol bătrân» către creduli nu întârzie și nu contenesc niciodată.”, a comentat Vasile Bănescu pe Facebook.

Vor renunța românii la fumat după declarația lui Teodosie?

„Decizia de a renunța la fumat este una personală și depinde de fiecare individ în parte. Chiar dacă o persoană influentă, precum Teodosie, subliniază efectele negative ale fumatului și impactul asupra sănătății și spiritualității, alegerea de a renunța la fumat este, în cele din urmă, o hotărâre care trebuie să vină din interior. Viziunea religioasă poate să ofere motivație pentru unii, dar schimbarea comportamentului depinde de mulți factori, inclusiv dorința personală și suportul social.”, spune Mirela Husaru.

Însă, un astfel de mesaj, precum cel al arhiepiscopului Tomisului, ar putea oferi un imbold pentru credincioșii „implicați din punct de vedere religios și practicanți”, spune psihologul Keren Rosner.

„Aceste persoane care doresc să aibă o viață cât mai conformă cu normele creștine, sigur că o să se străduiască, să renunțe la viciile pe care le au, la tot ceea ce preotul spune că nu este bine, nu este corect, fapte care se interpun în relația omului cu divinitatea”, a explicat psihologul consultat de „Adevărul”.

Totodată, afirmația nu face altceva decât să accentueze că fumatul, un obicei nesănătos, încalcă „normele de conduită religioasă”, iar asta poate duce la distanțarea de biserică.

„Poate să îi îndepărteze de instituția bisericii. Pentru că se simt respinși, e un conflict între comportamentul lor, dorința lor, neputința lor, adicția lor și normele care sunt evidențiate de către reprezentantul bisericii. Și atunci da, se îndepărtează de biserică, o evită și probabil că mental încearcă să-și alunge orice conexiune cu biserica, amintindu-și că de fapt nu este suficient de bun, că nu intră în normele care i-ar da dreptul să fie acolo. Și probabil că îndepărtează oamenii de la obiceiul de a merge la biserică, de la practica religioasă și de la o relație bună cu reprezentanții bisericii. Evident, nu o să mergi acolo unde știi că ești criticat, că ești învinovățit, chiar dacă tu, în adâncul minții, știi că nu faci bine. E greu să fii într-un loc unde știi că persoana, autoritatea, te respinge.”, a mai spus Keren Rosner.

„Să nu facă soţii din plăcere un scop al vieţii”

Cu aceeași ocazie, ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a declarat că soții nu ar trebui să facă din relațiile intime un scop al vieții, menționând că acestea sunt îngăduite de maximum două ori pe săptămână, cu excepția sărbătorilor și posturilor. El a dat exemple de familii care trăiau în abstinență și aveau relații sexuale doar pentru a procrea.

„Să nu facă soţii din plăcere un scop al vieţii. De aceea şi canoanele nu îngăduie o întâlnire intimă între soţi în fiecare zi, ci de două ori pe săptămână dacă nu sunt sărbători şi când e post, deloc. Avem şapte săptămâni înainte de Paşti, şase săptămâni înainte de Crăciun, două săptămâni în postul acesta, avem postul Sfinţilor Apostoli, avem sărbători şi atunci, iată, nu sunt plăceri... oamenii trebuie să se abţină şi chiar uită de aceste momente pentru că sunt concentraţi pe rugăciune, pe comuniunea cu Dumnezeu” a spus arhiepiscopul Tomisului.

Sugestiile de abstinență în perioade de post sau sărbători și exemplele date reflectă o interpretare conservatoare a religiei, care poate părea anacronică și rigidă în contextul societății contemporane, completează experții.

„Recomandările privind viața sexuală, inclusiv frecvența actului sexual, pot varia semnificativ în funcție de perspective culturale, religioase și personale. Preotul Teodosie, ca lider religios, ar putea să își exprime punctul de vedere dintr-o perspectivă tradițională sau morală, subliniind importanța intimității în relațiile de cuplu. Dar să nu uitam că acesta este un subiect foarte intim și nimeni nu ar trebui să aibă puterea de a decide sau de a influența viața sexuală a cuplurilor. Chiar daca avem o tradiție lunga in care Biserica a fost și este o putere importanta în stat -haideți să nu uităm că Dumnezeu înseamna iubire și iertare și că relația este intre noi și El fără intermediari”, a comentat Mirela Husaru, consultant în dezvoltare emoțională, care urmează programul Professional Training cu Dr. Gabor Maté.

Cu toate acestea, ÎPS Teodosie nu face decât „să spună cu voce tare ceea ce ar trebui să facă enoriașii sau cei care vor să se apropie de biserică sau de religie sau de viața aprobată după normele acesteia”, spune Keren Rosner.

„Teodosie nu vorbește de la el ci invocă o tradiție reală din lumea creștină răsăriteană/ortodoxă. Da. Ai voie să faci sex doar marți și joi, asta dacă nu e post sau nu cad sărbători în aceste zile dedicate...desfrâului matrimonial.Și, evident, ai voie să faci acel sex numai cu nevasta, dar asta era presupus. Și, desigur, tonul nu este lipsit de un soi de nuanță de învinovățire. E cumva presupus că ”miroase a păcat” dacă îți place sexul cu soțul/ia. El nu trebuie să îți placă ci trebuie să fie un soi de....montă, pentru a avea mulți copii.”, explică teologul Bogdan Alexandru Duca într-o postare pe Facebook.

Sub umbra vinovăției

Regulile rigide, nu doar religioase ne pot face să ne simțim vinovați atunci când le încălcăm.

„Niciunul dintre noi, nici măcar Teodosie, nu scăpăm de impulsuri sexuale. Dacă suntem educați din copilărie că sunt păcatul prin definiție, suntem ”rezolvați”. Vinovăția ne va însoți de la prima masturbare până în ceasul morții. Și așa ajungem să fim complexați, obedienți- de frică că nu vom primi ”dezlegarea” care să ne scape de iadul de care suntem vinovați că ne-am gândit/făcut sex- ba chiar ajungem să fim speriați de inima promisiunii lui Iisus. (..)Și astfel vinovăția bate Evanghelia....”, concluzionează Bogdan Alexandru Duca.

Creștinismul este bazat foarte mult pe sentimentul vinovăției, a regretului, a umilinței, arată Rosner. „Adică sunt niște sentimente negative din punct de vedere psihologic. Ele nu sunt recomandate. Și nu sunt recomandate general, adică o emoție negativă nu te aduce bine. Și sigur că atunci când individul, adultul se izbește de lupta între dorința și cum vede normalitatea conform societății și a normelor pe care el le-a interiorizat, trăind într-o familie cu restricții, chiar dacă își va da voie să aibă o viață mai laxă din punctul ăsta de vedere, vor apărea sentimente de vinovăție, de regret, sentimentul că nu este suficient de bun, sentimentul că ceva rău se va întâmpla ca repercursiunea faptului că nu a respectat regulile, pentru că aceste reguli se interiorizează, nu numai regulile religioase. Din copilărie se interiorizează toate regulile pe care familia ni le impune. Dacă ele sunt religioase și sunt foarte stricte, sigur că vor forma un adult care va trăi în conflicte și va fi nefericit și anxios, depresiv, pentru că se va mustra tot timpul, pentru că nu a respectat acele reguli, chiar dacă la nivel rațional înțelege că regulile respective erau poate exagerate sau că nu i se mai potrivesc”, a detaliat psihologul Keren Rosner.

Din această cauză, mulți adulți, care au trăit cu reguli stricte de conduită au nevoie de o „resetare mentală” și de o „rezolvare a acestor conflicte” pentru că sunt „foarte puternic înrădăcinate, fiind inoculate în copilărie”, a adăugat specialistul.