O chinezoaică în vârstă de 43 de ani uimeşte lumea prin abilitatea sa deosebită de a escalada înălţimi, fie că e vorba de munţi sau clădiri, fără niciun fel de echipament, cu mâinile şi picioarele goale, fiind numită Femeia-Păianjen.

Luo Dengpin este singura femeie practicantă de Miao. Foto: captură video

O femeie în vârstă de 43 de ani din China continentală, cunoscută sub numele de „Femeia-Păianjen chineză”, a captivat privitori din lumea întreagă cu îndemânarea sa remarcabilă de a escalada stânci de peste 100 de metri înălțime fără mănuși sau echipament de siguranță.

Luo Dengpin, originară din comitatul autonom Ziyun Miao și Buyei din provincia Guizhou, sud-vestul Chinei, este recunoscută drept singura femeie din lume care practică străvechea tradiție Miao a escaladării stâncilor cu mâinile goale, potrivit scmp.

Ea urcă cu îndemânare o stâncă înaltă de 108 metri - echivalentul unei clădiri cu 30 de etaje - căţărându-se fără efort pe pereți stâncoși aproape verticali, ceea ce i-a adus porecla care amintește de un celebru supererou din benzile desenate din seria Marvel.

Inițial, s-a apucat de cățărat pentru a concura cu băieții și pentru a câștiga bani adunând ierburi medicinale și excremente de păsări, care erau folosite cândva ca îngrășământ. La 15 ani, ea a devenit prima și singura femeie care a luat parte la o practică tradițional masculină de escaladare a stâncilor din provincia Guizhou, fără niciun echipament de siguranță, doar cu forța, inteligența și curajul ei.

„Oamenii spuneau că doar băieții pot face asta, dar eu credeam că bărbații și femeile sunt egali, așa că am învățat”, a declarat Luo Dengpin într-un interviu acordat BBC în 2017 privind capacitatea sa uimitoare de a escalada muntele. Iar recent, ea a povestit cum turiștii străini erau adesea uimiți de ascensiunile ei cu mâinile goale. „După ce am făcut-o de atâtea ori, mâinile mele au devenit calcaroase”, a spus „Femeia-Păianjen”.

Abilitatea sa excepțională își are rădăcinile în practica străveche Miao de înmormântare pe stânci. Poporul Miao, care locuiește în mod tradițional în regiuni îndepărtate și muntoase, credea că înmormântările la mare altitudine le permit celor decedați să „privească spre patria lor ancestrală” din China centrală. De asemenea, ei considerau sicriele în formă de barcă drept simboluri ale speranței pentru sufletele care încearcă să se întoarcă acasă după moarte.