1936: Stalin începe epurările şi execuţiile printre tovarăşii incomozi · Cominternul scade mult sumele pentru finanţarea „luptei antifasciste” a partidelor comuniste · PCdR primeşte de la Moscova doar un sfert din bugetul de până atunci · 1936: se înfiinţează Comisia Centrală Financiară a PCdR, condusă de Remus Koffler, cu scopul de a obţine şi gestiona fonduri din ţară · cu aceşti bani se plătesc casele conspirative, salariile activiştilor, avocaţii şi cheltuielile de întreţinere · cotizanţii sunt industriaşi (cei mai mulţi evrei): Calmanovici, Berman, Ştefănescu, Şandor, Ilovici, Mayer, Vexler, Renhartz, Popp, Prager, Auschnit etc. · sumele sunt atât de mari încât Comisia Centrală Financiară poate face şi afaceri · 1943: CCF adună 30 milioane lei · 1944: CCF încasează 46 milioane lei (până la 23 august) · Siguranţa intensifică urmăririle reţelelor comuniste şi face arestări, descoperind la percheziţii multe case conspirative şi sume mari de bani.

Despre Ion Stânişor, muncitor vâlcean în industria lemnului, nu ştim prea multe lucruri. Povestirea sa ne oferă însă informaţii despre acţiunile organizaţiei ilegale judeţene PCdR în anii războiului (de la şedinţele conspirative în care se trasau sarcinile şi până la sabotajele pe care le făceau pe front armatei române, sub deviza „luptei antifasciste”), despre racolarea sa în Uniunea Tineretului Comunist apoi într-o celulă marxistă, despre pregătirile comuniştilor pentru „actul istoric de la 23 august 1944” şi despre mentorul său, Mihail Roşianu, învăţător, ilegalist de încredere însărcinat cu organizarea evadărilor câtorva comunişti din lagărul de la Târgu Jiu.

Un propagandist: tovarăşul Roşianu

„În anii 1939 şi 1940 tovarăşul Mihai Roşianu, întrucât mi-a fost învăţător la şcoală şi apropiat părinţilor mei, a început să-mi dea anumite sfaturi de urmat în viaţă. M-a ajutat să-mi clarific părerile despre religie şi să fiu convins pe deplin că aceasta este o minciună care slujeşte interesele celor avuţi, ale boierilor, pentru a ţine în întuneric şi mizerie oamenii săraci, a-i face să nu se răzvrătească împotriva nedreptăţii, crezând că aşa sunt orânduite lucrurile de Dumnezeu. În primăvara anului 1940 mi-a oferit să citesc unele cărţi din biblioteca dânsului, de literatură beletristică şi socială, cât şi de ateism ştiinţific pe care citindu-le mi-am dat seama cel mai mult despre făţărnicia şi minciuna propovăduită de religie. […]

După aceea, văzând la mine unele nedumeriri în legătură cu faptul că de ce unii oameni să fie bogaţi şi alţii săraci, treptat-treptat a început să-mi vorbească despre faptul că în lume există o singură ţară în care nu mai există boieri şi că cei ce muncesc sunt liberi şi stăpâni pe pământ şi pe toate bunurile. <Această ţară e vecină cu noi şi se numeşte Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, despre care în cărţile şcolare nu se vorbeşte, se vorbeşte numai că noi ne învecinăm cu Ucraina>. De asemenea, îmi arăta că lupta de înlăturare a boierilor de acolo a fost condusă de către Partidul Comunist bolşevic, în frunte cu Lenin. Aceste explicaţii şi noutăţi pe care le-am primit mi-au stârnit mult interes pentru a se realiza şi la noi aşa ceva.

După ce a văzut că manifest interes de a cunoaşte mai mult şi de a se realiza şi la noi înlăturarea boierilor şi că prezint încredere, mi-a explicat că şi în ţara noastră există Partidul Comunist şi că pe cei care activează sau fac parte din PCR îi arestează, îi judecă, îi schingiuiesc şi chiar îi omoară. Ţinând cont de acest pericol pentru Partidul Comunist şi pentru cei ce lucrează pentru el, mi-a atras atenţia să nu spun nimănui din discuţiile avute cu dânsul despre Partidul Comunist, nici chiar părinţilor mei, fiindcă am fi puşi în pericol să ne aresteze jandarmii. De asemenea, mi-a explicat că şi tinerii pot să-şi aducă contribuţia la realizarea scopului propus de PCR în vederea înlăturării boierilor, prin organizarea lor în UTC, organizaţie condusă de partid.”

Racolarea

„Faţă de explicaţiile date, mi-am manifestat dorinţa de a face parte şi eu din această organizaţie de tineret condusă de partid, dorinţă care a fost împărtăşită de dânsul. După mai multe întâlniri avute, m-a rugat ca pe data de 26 octombrie 1940, ora 9 dimineaţa, să fiu prezent la dânsul acasă, pentru că are să-mi dea mai multe explicaţii. Prezentându-mă acolo la data şi ora stabilită, am mai întâlnit încă doi tineri şi anume pe Pătraşcu Ion şi Piţigoi Gheorghe, invitaţi tot în acel scop. Tovarăşul Mihail Roşianu a discutat cu noi despre existenţa Partidul Comunist din România, despre Uniunea Tineretului Comunist, despre scopul urmărit de partid, despre pericolul mare ce s-ar întâmpla dacă noi am divulga cele discutate şi n-am păstra secretul. Ne-a spus pe scurt cum se organizează Partidul Comunist din România şi UTC-ul în celule de câte trei oameni, iar unul dintre aceştia trebuie să fie secretar. Astel, eu fiind de acord cu toate condiţiile şi recomandările, a format cu noi una dintre celulele UTC din care făcea parte Stânişor Ion – subsemnatul, Piţigoi Gheorghe şi Pătraşcu Gheorghe care a fost numit secretarul celulei. Tot la acea şedinţă de constituire, la recomandarea tovarăşului Roşianu Mihail, ne-am stabilit şi nume conspirative. Eu, de exemplu, mi-am luat numele de <Aurel>, Piţigoi Gheorghe numele de <Nicolae>, iar Pătraşcu Gheorghe numele de <Ilie>, nume ce le-am păstrat până la 23 august 1944.

Ni s-a dat sarcina principală, după constituirea celulei, să ducem muncă de lămurire cu tinerii din comună să nu fie atraşi de legionari, fiindcă aceştia constituiau elementele cele mai reacţionare şi bestiale din ţara noastră pe atunci. La câteva luni după constituirea celulei UTC, la o întâlnire ce am avut-o am studiat împreună broşura O ţară fără boieri în care se vorbea despre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, de înlăturarea moşierilor şi capitaliştilor, construirea unei vieţi noi fără exploatare, despre felurile cum se realizează planurile cincinale. Aproape în mod obişnuit ne întâlneam săptămânal sau la două săptămâni la tovarăşul Mihail Roşianu, într-o mică bucătărie, unde ne informam de ceea ce s-a mai întâmplat şi citeam câte un material.”

„Acţiuni de masă pentru sabotarea frontului”

„Începând cu primăvara anului 1944, organizaţia judeţeană PCR a fost mobilizată în mod deosebit în vederea organizării şi înfăptuirii actului istoric de la 23 august. Astfel, în acest scop, s-au intensificat acţiunile de sabotare a frontului, a crescut numărul celor ce refuzau să meargă pe front, al celor ce fugeau de pe front.

A fost sprijinită acţiunea de evadare a deţinuţilor politici de la Târgu Jiu, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu Dej. Pentru realizarea acestei acţiuni, au fost folosiţi cei mai buni membri de partid şi utecişti în munca de curieri, pentru transmiterea de misiuni şi consemne de la un secretar de celulă la altul. Au fost organizate circa 30 de case conspirative în oraşul şi judeţul Vâlcea care au găzduit diferite şedinţe, adunări de partid şi de UTC, cât şi unele cadre venite cu sarcini de la conducerea centrală de partid sau regională. De asemenea, s-a asigurat securitatea şi găzduirea lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi alte cadre ce au evadat, înainte de 23 august 1944, din lagărul deţinuţilor politici de la Târgu Jiu.”

„Am făcut exerciţii de tragere cu pistolul”

„În anul 1944, pe timpul verii, am făcut exerciţii de tragere cu pistolul într-o pădure, cu următorii tovarăşi: Ionel Roşianu, Sabina Roşianu, Gheorghe Piţigoi, Cumpănaşu Aurel. Această pregătire şi exerciţii le făceam cu scopul de a fi gata pentru a ne înrola în unităţile şi subunităţile de partizani ce urmau să ia fiinţă în munţi, despre care ne vorbise tovarăşul Mihail Roşianu. Urmăream tot timpul situaţia frontului. Aveam sarcina, în acea perioadă, de mobilizare a oamenilor împotriva nemţilor, pentru izgonirea lor din ţară şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste. Această sarcină am discutat-o de câteva ori în prezenţa unor membri de partid vârstnici, ca Gorun Ion, Donţu Mihai, Pătraşcu Ion şi Glovnicu Gheorghe. […]

Înainte cu 15 zile de 23 august 1944, am fot trimes împreună cu Pavel Pătraşcu în pădurile comunei Alunu, Colţeşti, Albeşti, Slăveşti pentru a ne întâlni cu unii deţinuţi politici ce evadaseră din lagărul de la Târgu Jiu şi a-i aduce la case conspirative.”

„Formarea noului guvern în care era reprezentat pentru prima dată şi PCR”

„În preajma zilei de 23 august 1944, toate celulele de partid şi UTC din judeţ au fost puse în stare de alarmă şi avertizate că vor avea de îndeplinit misiuni de luptă cu arma în mână, împotriva nemţilor şi autorităţilor antonesciene.

În ziua de 23 august 1944 toţi comuniştii şi uteciştii au fost mobilizaţi şi reţinuţi pe loc la case conspirative, până ce, noaptea tâziu, s-a anunţat la radio comunicatul de arestare a guvernului Antonescu, formarea noului guvern în care era reprezentat pentru prima dată şi PCR, întoarcrea armelor împotriva Germaniei fasciste, alături de coaliţia antifascistă. După aceea, s-a primit sarcina de a merge imediat în rândurile maselor de oameni ai muncii şi a explica însemnătatea şi semnificaţia acestui act de însemnătate vitală pentru existenţa României ca stat, de a le mobiliza la rezistenţă împotriva comandamentului german şi autorităţilor antonesciene din judeţ.

Ca rezultat al măsurilor luate, s-a reuşit ca, a doua zi după 23 august 1944, să fie curăţat oraşul şi judeţul nostru de nemţi şi să se treacă la înlocuirea autorităţilor antonesciene.”

[Înregistrare realizată de Radiodifuziunea Română în 1971, Arhiva Radio România]

În episodul de mâine, ultimul din serialul nostru, veţi putea afla chiar istorisirile lui Mihail Roşianu, cel pe care partidul avea să îl răsplătească după instaurarea la putere cu înalte funcţii în stat.