V-am salvat nu viaţa, dar cariera politică. V-am salvat nu eu, o voce mică dintre milioane, ci o mulţime de oameni în parte înspăimântaţi (de ceea ce ar fi însemnat o putere completă a Ponta & PSD), în parte, mai ales, furioşi pentru SFIDAREA incredibilă petrecută la primul tur de scrutin din noiembrie 2014. V-am salvat, repet, nu eu, şi nici pe departe doar vreunul (anume) dintre activiştii societăţii civile, nu; ci v-a salvat (mai precis, v-a creat ocazia de a supravieţui până azi) această formidabilă mişcare de trezire, de apropiere, de ieşire hotărâtă “la rampă” şi în stradă a celor sătui şi de corupţia, şi de grobianism – semianalfabetismul vostru, şi – mai ales – de acest politicianism-populism “după ureche”, fără inteligenţă, fără simţ practic, fără coloană vertebrală.

Iar acum SFIDAREA vine din nou, oficial, de la voi, şi ne este direct adresată. V-aş spune să nu ne mai provocaţi, dar este clar că după deja ani de zile, nu ne-aţi înţeles. Idioţilor.

În primul moment când aţi observat o societate civilă vie coagulându-se taman în jurul proiectului ‘minier’ Roşia Montana, v-aţi zis vouă înşivă şi unii altora că n-o să fie, n-o să fim o problemă. Prea eraţi înţeleşi cu toţii, de la Băsescu la Ponta şi de la PDL la USL, să ne băgaţi cianura pe gât. Şi cine eram, la urma-urmelor, noi – ca să ne acordaţi fie şi o secundă de atenţie? În Toamna Românească, aţi asmuţit şi jandarmii, şi presa-cu-lesă (controlată, ce-i drept, mai degrabă direct de RMGC) peste capetele noastre şi au trebuit să treacă săptămâni întregi până să daţi înapoi. După ce Legea specială pentru Roşia Montană a căzut, aţi încercat, în marţea neagră, să treceţi pe şest, în mare viteză, o Lege a Minelor cu exact aceleaşi prevederi – şi doar ocuparea unor sedii de partide şi a Avocatului Poporului v-au speriat. Câteva săptămâni mai târziu, marele, splendidul, a-tot-majoritarul USL se făcea praf şi pulbere.

De-abia pe urmă, mult pe urmă, v-a dat prin minte lucrul acesta simplu: că societatea civilă vă poate fi şi utilă. Cum am spus deja, la finalul lui 2014, v-am sprijinit preşedintele (de fapt, am sprijinit un om căruia voi îi întorseserăţi spatele deja), am făcut, cu o vorbă care mă dezgustă dar care trebuie aici şi acum repetată, ‘o minune’ pentru România.

Iar voi aţi continuat blatul politic. Lună după lună după lună, fără cel mai mic efort de curăţare internă, fără cel mai mic gând de a vă schimba; dimpotrivă, cu tupeul de a vă afişa drept ‘aleşi ai străzii’, reprezentanţi politici ai pieţelor. Aţi menţinut în poziţia de vice-prim-ministru un general de izmene şi mucava, lider al unui partid securistic de sub 1%, din cauza căruia a trebuit să moară un om ca să se întâmple ceva.

AŢI PROFITAT NERUŞINAT DE REVOLTA inevitabilă după “Colectiv” pentru a instala un guvern de tehnocraţi, continuându-vă, acum feriţi de atenţia imediată a publicului, aranjamentele. Aţi schimbat, acum, în ultima vreme, candidaţii ca pe ciorapi, în vreme ce tot mai multe acte de corupţie ieşeau la iveală.

Dar nominalizarea pentru Primăria Capitalei, urmată de scrisoarea voastră deschisă de azi (joi – n.r.), sunt actele CELE MAI INFAME săvârşite de clasa politică în ultimii, mulţi, ani. Sunt picătura care umple şi varsă paharul.

Ne-am săturat să ne spuneţi despre negru că e alb şi invers. Să comiteţi gafa cosmică de a nominaliza în “cursa” pentru Bucureşti un autor de articole pro-Garda de Fier şi antisemite, un ex-locotenent al SRI-stului de tristă amintire Măgureanu, un produs mediatic ultranaţionalist marca Rareş Bogdan, pe scurt să călcaţi în picioare tocmai valorile liberal-democratice, progresiste şi pro-europene care vă legitimau ca partid… iar apoi să ATACAŢI SOCIETATEA CIVILĂ pentru că-şi permite semnalarea aceastei enormităţi – toate astea nu sunt, ce-i drept gesturi cu totul noi în România ultimelor vremi; dar sunt semnalul fără greş ale unui oportunism nu doar imoral (ceea ce e tautologic), dar şi prostesc.

Pentru că o fi noul cevetudorism (sau poate ar trebui să-i spunem danpuricism?) o resursă electorală ‘de’ la care se adapă multă lume – până şi răsuflat-eşuatul Traian Băsescu. Dar, tocmai, e prea mare înghesuială în jurul acestei vaci, nici pe departe destul de grasă astăzi.

Dar mâine? Aţi deschis şi voi uşa celei mai grave şi masive mişcări de imbecilizare -fanatizare care a afectat România după Revoluţie. Aţi dat drept-de-microfon şi audienţe mediatice unor manifestări, de la dacopatie la antiislamismul generalizat, care ar fi trebuit să rămână de domeniul nu doar al trecutului, ci şi al clinicilor psihiatrice contemporane.

După decenii de sărăcire, abrutizare şi de-educare programatică a populaţiei, o asmuţiţi astăzi împotriva unor falşi demoni, în speranţa că veţi prinde, oricum, o fărâmă din ciolanul viitorului. Dacă tot ceea ce aţi făcut până acum putea părea (complicitatea la) o nepăsare-nepricepere criminală, astăzi aţi trecut la instigare.

Pe termen scurt, un nou blat cu PSD-ul, fiindcă, în mod evident, chiar şi cu Firea e mai bine decât cu un, să zicem, Nicuşor Dan. Cu prima, în ultimă instanţă, o să vă-nţelegeţi fără probleme în spatele uşilor închise: prin vine vă curge acelaşi sânge… ce vorbesc? aceeaşi urdoare politică.

Pe termen mediu, speranţa de a ‘rupe’ şi voi o bucată dintr-un electorat care totuşi nu vă va aparţine niciodată – fiindcă sunteţi prea moi şi prea laşi, iar oamenii aceştia vor căuta şi vor găsi un Corneliu Zelea Codreanu spre a-i conduce, cu crucea într-o mână şi bâta în cealaltă spre noile zări-de-Fier daco-rrromâneşti.

Pe termen lung, fie o catastrofă care să arunce România (şi pe voi odată cu ea) cu un secol în urmă şi cu o veşnicie în întuneric, fie – dacă noi, ăştialalţi, rămânem totuşi treji şi activi – o supravieţuire dificilă a democraţiei care, tocmai pentru a rămâne democraţie, trebuie curăţată (prin vot) fix de politicienii ca voi.

Idioţilor!

Dumitru Cornel Vîlcu

Nota redacției: Dumitru Cornel Vîlcu, cadru didactic, Facultatea de Litere, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj, este unul dintre animatorii protestelor civice de la Cluj, unul dintre co-organizatorii protestelor din noiembrie 2014 și unul dintre co-autorii Declarației de la Cluj. Scrisoarea a fost publicată pe  România Curată .

Distribuie Distribuie Comentarii