A cochetat într-adevăr Trump cu ideea de a retrage SUA din NATO? Oare e adevărat că a numit UE un „dușman” și a descris Bruxelles-ul drept un „infern”? E posibil să fi făcut aceste lucruri, dar cert este că pentru multe țări europene a fost o ușurare când a părăsit Casa Albă, relatează Politico.

Perspectiva că anul viitor, în noiembrie, Donald Trump ar putea reveni la Casa Albă este una pe care europenii sunt încă reticenți să o admită.

Succesorul său, Joe Biden, s-a dovedit un președinte american prietenos peste medie cu Europa, ceea ce a contribuit la disiparea sentimentelor negative din anii Trump și a făcut-o să spere că mandatul lui a fost doar un coșmar pe care nu vor fi obligați să-l retrăiască.

Totuși, europenii sunt siliți acum să recunoască faptul că nu peste multă vreme lui Biden i se termină mandatul, iar Trump i-ar putea lua locul. Un sondaj recent ABC News a arătat că Trump îl devansează pe președintele american în funcție cu aproape 10 puncte procentuale. Chiar alte sondaje spun altceva, totuși este o realitate faptul că Trump este în mod constant mai bine cotat decât alți candidați republicani, un indiciu că există o mare probabilitate să obțină nominalizarea partidului pentru a intra în cursă.

Dacă va câștiga alegerile, versiunea lui Trump de care va avea parte Europa va fi probabil mult mai radicală decât cea cu care s-a obișnuit – de pildă, ar putea decide să scoată SUA din NATO sau să dea curs promisiunii sale electorale de a încheia un „acord de pace” privind Ucraina cu președintele rus Vladimir Putin.

Probabil că unii politicieni europeni ar fi încântați de o astfel de turnură. Premierul ungar Viktor Orbán aprecia luna trecută că Trump este omul capabil să „salveze lumea occidentală” prin faptul că ar pune capăt războiului din Ucraina, în timp ce politicienii partidului polonez de dreapta „Lege și Justiție” și-ar dori să-l vadă din nou la Casa Albă pe fostul președinte american.

Totuși, astfel de opinii sunt minoritare pe bătrânul continent, unde predomină mai curând neliniștea în fața unei asemenea perspective. „Trump este un coșmar”, a apreciat sub rezerva anonimatului un diplomat european. Este o posibilitate „pentru care nu ai cum să te pregătești”, a precizat el.

Europa nu pare să aibă un plan în acest sens și nici nu lucrează la unul, a aflat Politico, după ce a stat de vorbă cu peste 20 de diplomați, experți și oficiali guvernamentali europeni.

„Este o formă de somnambulism”, a comentat Ulrich Speck, analist de politică externă stabilit la Berlin. „Avem forma de somnambulism a [președintelui francez Emmanuel] Macron, care visează la autonomie și suveranitate. Avem somnambulismul german, care este negarea. Și apoi avem somnambulismul britanic, care este detașarea. Totuși nu există niciun efort real de asumare a responsabilității pentru ceea ce ar putea pe cale să se întâmple”, a subliniat el.

Schimbare de atitudine

Atitudinea europenilor față de Trump s-a schimbat măcar într-o privință: nu mai sunt în faza de negare, notează Politico.

La lui 2016, diplomații și grupurile de reflecție europene nici măcar nu luau în considerare ca Trump să fie ales, pentru că nu credeau că ar avea vreo șansă să iasă învingător.

Lucrurile stau diferit în 2023. Acum, europenii sunt conștienți de faptul că nu ar fi deloc exclus ca Trump să câștige alegerile în 2024.

„Europa trebuie să fie pregătită să facă față oricărei situații legate de rezultatele alegerilor din SUA", a declarat fostul președinte francez François Hollande pentru Politico.

„Poporul decide. Trump a fost președinte. El poate deveni din nou președinte, chiar dacă astăzi se confruntă cu multe probleme juridice. [Situația] pentru care trebuie să ne pregătim este distanțarea Statelor Unite de afacerile europene și posibila destrămare a alianței transatlantice”, a spus el.

Mai mulți diplomați europeni intervievați de Politico au făcut aceeași evaluare. „Trebuie să ne facem planuri pentru oricare eventualitate și să evităm situația din 2016, când nu am fost pregătiți nici pentru Brexit, nici pentru Trump”, a comentat sub anonimat un alt diplomat european.

E realistă perspectiva unei a doua președinții Trump?

Întrebat dacă o a doua președinție Trump ar fi diferită de prima, acesta din urmă a subliniat că Europa ar trebui să se pregătească pentru ce e mai rău. „Cum ar putea avea o echipă puternică? S-a certat cu toată lumea. Plus că toți au scris cărți dure despre el”.

Perspectiva revenirii lui Trump este supărătoare în special pentru Germania, o țintă frecventă a atacurilor sale.

Politicienii germani dau semne că se gândesc la asta, o dovadă în acest sens fiind recenta deplasare a ministrului de externe Annalena Baerbock în Texas, unde s-a întâlnit cu guvernatorul republican Greg Abbott.

Totuși, parlamentarul Norbert Röttgen, un politician influent în domeniul politicii externe, nu este convins. „Guvernul este pe cale să repete această greșeală”, a spus el, explicând că nimeni din cercul intim al cancelarului de atunci Angela Merkel nu s-a așteptat ca Trump să câștige alegerile în 2016.

Acesta este de părere că guvernul german ar trebui să colaboreze urgent cu partenerii săi europeni pentru a dezvolta împreună o politică independentă de apărare.

„Nu văd niciun semn al acestei inițiative în cadrul guvernului”, spune el.

Dezbaterea dacă Germania ar trebui să crească cheltuielile pentru apărare „nici măcar nu există”, a făcut ecou acestor îngrijorări Ulrich Speck, analist de politică externă stabilit la Berlin.

„Unii sperau că, odată cu Zeitenwende [angajamentul Berlinului, inspirat de războiul din Ucraina, de a crește finanțarea militară], Germania va ieși din zona de confort și va începe să ia mai în serios problema securității. Dar eu nu văd nimic care să schimbe jocul”, a explicat el.

Alte guverne europene încearcă, de asemenea, să stabilească contacte cu omologii republicani.

În schimb, Jacek Saryusz-Wolski, un deputat european din partidul polonez „Lege și Justiție”, a declarat că tabăra sa ar saluta realegerea lui Trump. „Experiența noastră cu Trump 1 a fost bună. Sub Trump, am obținut progrese în ceea ce privește prezența fizică a trupelor americane în Polonia, precum și baza pe care am botezat-o Fort Trump”, a spus el.

Întrebat dacă Varșovia, unul dintre cei mai îndârjiți aliați ai Ucrainei în Europa la începutul invaziei, este îngrijorată din pricina declarațiilor lui Trump că ar pune capăt războiului din Ucraina „într-o zi, Saryusz-Wolski a răspuns că, într-adevăr, nu este exclus să apară unele schimbări, dar că „ne așteptăm ca statul american profund să prevaleze asupra promisiunilor electorale”.

Pe de altă parte, mai mulți oficiali europeni au subliniat eforturile deja întreprinse de guvernele UE pentru a consolida independența strategică a continentului.

„Europenii au făcut deja multe, mai mult decât și-ar fi putut imagina majoritatea oamenilor", a declarat Toomas Hendrik Ilves, fostul președinte al Estoniei. „Priviți doar la cantitatea de armament european de pe câmpul de luptă din Ucraina”.

Scenarii apocaliptice

În perspectiva extremă în care Trump ajuns la Casa Albă ar încerca să se țină de promisiunea de a încheia un acord de pace cu Putin, ar fi „greu de imaginat” ca europenii să rămână uniți în privința Ucrainei”, a apreciat François Heisbourg, consilier principal pentru Europa la Institutul Internațional pentru Studii de Securitate. „Ei ar putea încerca să ajute Ucraina, dar dintr-o dată ar fi împotriva Statelor Unite pentru că este vorba de un acord negociat de Trump. Este un scenariu foarte negru”.

Un astfel de acord ar fi, probabil, doar începutul daunelor pe care Trump le-ar putea provoca relațiilor transatlantice, notează Politico. În 2018, Trump a evocat posibilitatea de a retrage Washingtonul din NATO și de a-i lăsa pe europeni să se descurce singuri, o direcție la care a renunțat doar datorită intervenției consilierului pentru securitate națională de atunci, John Bolton, și a generalului Jim Mattis.

Doar că de la un Trump 2.0 ne-am putea aștepta poate la orice, inclusiv să retragă SUA din NATO.

Analiștii în domeniul securității care sunt dispuși să meargă cu gândul până acolo descriu un tablou cu adevărat alarmant: private brusc de conducerea strategică a SUA, țările europene ar fi puse în fața unor probleme majore, potențial copleșitoare. Cine ar fi liderul unei alianțe europene? Ar mai exista NATO? Ar fi dispuse țările europene la sacrificii pentru a se adapta la cheltuieli de apărare mult mai mari?

În viziunea lui Rasmus Hindren, expert finlandez în domeniul securității, ar fi nevoie de un „eveniment excepțional” - în genul ieșirii Washingtonului din NATO - pentru ca europenii să își schimbe mentalitatea în materie de apărare.

Problema e: cine ar fi țara care și-ar asuma leadershipul și unde ar fi găzduită conducerea militară a Europei? E greu să ne imaginăm o soluție, a spus Hindren, având în vedere ostilitatea actuală dintre puterile europene și faptul că unele țări, de pildă Polonia, au mai multă încredere în Washington decât în Bruxelles.

„Există acest deficit de încredere între unele țări și față de Bruxelles, care ar complica lucrurile”, a subliniat Hindren, care în prezent lucrează pentru ministerul finlandez al apărării. „Speranța mea este că, dacă ar fi o situație cu adevărat dificilă, europenii ar face ceea ce trebuie, dar nu ar fi ușor, având în vedere situația polarizată”, a adăugat el.

În cazul unei Trumpo-calipse în relațiile transatlantice, analistul Speck anticipează o scindare în arhitectura de securitate a Europei. Țările est-europene care împart o graniță cu Rusia și altele care sunt îngrijorate de ambițiile Moscovei, precum țările nordice plus Turcia și România, vor tinde în mod natural să formeze „un soi de coaliție pentru a bloca avansul Rusiei”, a spus el.

Un astfel de grup ar pune presiune asupra altor state europene să-și formeze propriile blocuri, punând o și mai mare distanță între țările de pe continent. Altfel spus, o ordine de securitate post-americană în Europa ar putea arăta ca înainte de Primul Război Mondial: o serie de alianțe interconectate care riscă să intre în război între ele.

Șansele ca acest scenariu să devină realitate sunt deocamdată mici, dar nu mai sunt de neconceput, argumentează Politico.