Hunedoara: Moş Ştefan s-a pensionat la 100 de ani şi şase luni, de la stâna din Valea Jiului
Moş Ştefan Gros, ciobanul din Valea Jiului care a fost angajat pentru prima oară cu carte de muncă abia când a împlinit 90 de ani, a ieşit la pensie la vârsta de 100 de ani şi şase luni, după ce a consimţit să se retragă din activitate pentru că nu mai putea mulge bine oile, a declarat joi, pentru AGERPRES, omul de afaceri Emil Părău, singurul său angajator.
În evidenţele oficiale, Moş Ştefan este înregistrat acum cu o vechime în muncă de 10 ani şi şase luni, dintre care trei luni a fost o perioadă de şomaj, în anul 1996, pentru că-i expirase primul contract de muncă.
"Când l-am angajat, chiar aveam nevoie de dânsul pentru că era foarte activ şi cu experienţă. Moş Ştefan a fost o viaţă întreagă cioban, a lucrat la mai multe stâne. După ce i-am angajat băiatul, a venit la mine şi m-a întrebat dacă nu-l angajez şi pe el. Nici nu-mi venea să cred că el nu avusese, până atunci, carte de muncă. L-am angajat, iar când a împlinit 96 de ani am spus că era destul, pentru că-i expirase şi contractul de muncă. A plecat în şomaj şi, după trei luni, a revenit spunând că nu poate să stea acasă şi că doreşte să lucreze iar. I-am făcut un nou contract de muncă, până la vârsta de 100 de ani. S-a pensionat după ce depăşit această vârstă cu şase luni, aşa că la 100 de ani şi şase luni Moş Ştefan a reziliat contractul", a relatat Emil Părău, primul angajator al bătrânului.
Cei zece ani pe care Moş Ştefan i-a petrecut la stâna din Valea Jiului au fost, pentru cei din jurul său, o perioadă deosebită, în care au învăţat multe dintre secretele meseriei de cioban şi ale unei vieţi trăite după coordonate diferite de cele contemporane.
"În primul rând, am învăţat că în viaţă nu trebuie să apreciezi banul, ci, din contră, trebuie să faci ceea ce-ţi place. Iar lui Moş Ştefan i-a plăcut meseria de cioban. Chiar spunea, la un moment dat: 'când văd cum dă colţul ierbii şi văd cum sar mieii, simt cum creşte inima în mine'. El reînvia odată cu primăvara, cu natura. A trăit în mijlocul naturii, a fost un om călit, a mâncat natural. De exemplu, eu îi duceam la stână salam şi abia după un an de zile, cu bun simţ, am aflat că el nu mânca aşa ceva. Prefera slănina, sloiul de oaie, brânza, ceea ce a mâncat, de fapt, toată viaţa. Spunea că altceva nu-i cade bine la rânză (stomac, n.r.). Simţea mai bine ca noi ce produse trebuie să folosească", rememorează Emil Părău.
Chiar dacă acum este acasă, în comuna Bretea Strei, Moş Ştefan Gros participă cu plăcere la evenimentele din zona Văii Jiului. La ultimul, Nedeea Paroşană, a dansat câteva minute alături de alţi localnici şi a promis că va fi prezent, din nou, la Petroşani, pe 24 iunie, de Sărbătoarea Sânzienelor. AGERPRES/(A, AS - autor: Sorin Blada, editor: Diana Dumitru, editor online: Ada Vîlceanu)
