Istoricul arată că ocuparea unei astfel de poziții între 1945 și 1949, când represiunea regimului comunist a fost la cote maxime, nu avea cum să nu implice și acțiuni de poliție politică.
Singurul motiv pentru care Rafila tatăl nu a fost investigat de CNSAS după căderea comunismului este că acesta a decedat în 1998, mai spune Hodor.
„Alexandru Rafila, tatăl, nu si-a inceput cariera in 1948 ( fișa de pe site-ul CNSAS contine strict activitatea din cadrul Securității, institutie care, dupa cum stiti, a fost formal înființată in acel an), ci chiar din 1945.
Pentru cei care stiu un pic de istorie a comunismului nu spun o mare noutate prin faptul că, în stadiul inițial al instalării la putere, oamenii Moscovei au procedat la capturarea unor instituții de forță. Fostele servicii de informații "burgheze", poliția și jandarmeria au fost ocupate cu oameni loiali comuniștilor, care au acționat în forță în interiorul acestor instituții, pana in momentul in care păstrarea aparentelor nu a mai fost necesară. Lucrurile s-au petrecut simplu: unii au trecut de partea comuniștilor din calcul și lașitate, cei mai mulți au fost "scosi" pe rând și trimiși în închisori. Au fost urmați in pasul doi și de foștii lor colegi, care se iluzionasera ca servindu-i pe comuniști isi vor cumpara siguranta. Nu si-au cumparat-o.
Ei, Alexandru Rafila, tatal , si-a inceput cariera exact in aceasta perioada, direct in functia de comisar șef al Chesturii Poliției Arad. Era șeful Biroului de Siguranță al Chesturii. Adică șeful de facto a ceea ce urma să fie Securitatea. Si asta din 1945, adică imediat după "eliberarea" de către Armata Roșie. Nu e nevoie, cred, sa mentionez ca o astfel de funcție nu putea fi ocupată in acel moment de cineva a cărui loialitate absolută fata de sovietici era discutabilă.
Dovada ca a rămas șef și în 1947, cand Biroul de Siguranță a fost transformat în Serviciu de Siguranță.
Evident, cand Siguranta a devenit in 1948 Securitate, a primit funcția de șef serviciu județean Arad, regiunea Timișoara.
Asta ca sa lămurim puțin perioada in care Alexandru Rafila a lucrat în ceea ce se numeste Securitate.
Nu am date care sa confirme participarea lui la masacrarea țăranilor despre care s-a vorbit, dar sunt absolut sigur ca intre 1945 și 1949, o perioada in care represiunea a fost de maximă intensitate, un șef de securitate județeană, mai ales intr-o zona ca Aradul, nu avea cum să nu fie implicat în acțiuni de poliție politică. Decesul, survenit în 1998, a impiedicat CNSAS sa il verifice și să promoveze o acțiune în instanță. Ceea ce nu înseamnă că adevărul despre activitatea sa nu va iesi cândva la iveală.
LE. A. Si locul de naștere este Hamutati (Hămutați) URSS. Nu am gasit date despre localitatea respectivă”, atrage atenția istoricul Mădălin Hodor, într-o postare pe contul său de Facebook .
Medicul Alexandru Rafila a recunoscut duminică seară că tatăl său a fost șeful Securității Arad, însă spune că n-ar fi fost implicat în masacrarea țăranilor care s-au opus colectivizării, ba mai mult, că ar fi fost dat afară din partid în iunie 1949 și că din acest motiv „ar fi avut de suferit”.
