Adoptarea unei legi privind protecția avertizorilor în concordanță cu solicitările Comisiei Europene stă în puterea deputaților, cei care pot corecta amendamentele controversate și să bifeze și un nou obiectiv din PNRR.

Camera Deputaților are ultimul cuvânt de spus FOTO Inquam Photos

Deputații reîncep analiza pe Legea privind protecția avertizorilor de interes public, inițiativa fiind transmisă pentru avizare la comisiile de specialitate, pentru ca până pe 22 septembrie Comisia juridică să vină cu un raport de admitere care să intre în plen, pentru finalizarea legii. Însă până joia aceasta sunt acceptate și amendamente, pentru a căpăta o formă care să țină cont de prevederile Directivei privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii.

Legea ar fi trebuit să fie adoptată și promulgată până la finalul lunii martie, fiind obiectiv din PNRR, însă a fost retrimisă la reexaminare de Klaus Iohannis, în luna iulie. Acum, e obligatoriu ca legea să fie adoptată și trimisă la Monitorul Oficial până în octombrie, când e făcută cererea de plată pentru obiectivele din trimestrul unde este prinsă și aceasta. Actul normativ a stârnit dezbateri aprinse în mediul politic, iar atât la nivelul Puterii, cât și la cel al Opoziției, au fost poziționări pe lângă spiritul și litera directivei.

Ce spune directiva Comisiei

În primul rând, legea ar trebui să asigure garanțiile de protejare a celor din instituțiile publice sau private care raportează „amenințări” sau „prejudicii interesului public”. Iar directiva vizează numeroase domenii, de la achizițiile publice (lista din directivă cu acestea începea) până la protecția datelor cu caracter personal. Directiva nu se aplică însă unor domenii care operează cu informații clasificate, secretul profesional al avocatului sau cel medic-pacient, precum și în zona judiciară. Ceea ce Parlamentul asigură în forma care ajunge pe masa deputaților.

Mai mult, încă din directivă este cerut nu doar asigurarea protecției și confidențialității avertizorului care depune raportarea, ci și a rudelor acestuia sau ale persoanei care intermediază raportarea, fie că e persoană fizică sau entitate juridică. „Aceste raportări se efectuează în conformitate cu proceduri specifice care vizează garantarea anonimatului unor astfel de persoane în vederea protejării integrității fizice a acestora și care sunt diferite de canalele de raportare prevăzute de prezenta directivă”, precizează documentul Comisiei Europene.

Unde apar sincopele

Iar exact la acest aspect apar controversele. Un articol problematic introdus în forma de la Senat este cel referitor la datele celui care face o raportare anonimă. Mai precis, în cazul unei raportări anonime ar trebui date următoarele: datele de contact ale avertizorului în interes public, calitatea persoanei care face raportarea, modul cum au fost obținute datele, dar și descrierea detaliată a încălcării legii de către persoana suspectată de acest lucru.

De asemenea, un alt aspect problematic este cel al clasării din start a unei raportări anonime, despre care se consideră că „nu conține suficiente informații referitoare la încălcări ale legii”. Forma trecută de la Senat a mai deschis orizontul de cercetare a unor nereguli, pentru că în forma legii adoptate în iulie raportările anonime nici măcar nu erau băgate în seamă. O așteptare este și privind cum va arăta modul de relaționare a „avertizorului” cu presa, adică dacă va putea să dea informații direct mass-media sau va trebui să aștepte trei luni de la raportarea pe canale interne a problemelor.

Opoziția, între nemulțumiri și exagerări

Opoziția a contestat toate formele de până acum ale proiectului de lege, atât pe argumente care se regăsesc în forma directivei, cât și poziționări care sunt fără bază reală. O exagerare din partea USR a fost că de sub lupa legii ar ieși unitățile administrativ-teritoriale (UAT) cu mai puțin de 10.000 de locuitori sau cu mai puțin de 50 de lucrători. Însă și în actuala formă trecută de Senat există posibilitatea de a fi făcute raportări privind posibile încălcări ale legii. De altfel, în directiva europeană este clar menționat că „statele membre pot excepta de la obligația menționată la alineatul (1) municipalitățile cu mai puțin de 10 000 de locuitori sau cu mai puțin de 50 de lucrători”.

Pe de altă parte, criticile despre faptul că sunt scoase de la categoria raportărilor aspectele privind „securitatea” nu sunt întemeiate. În directivă sunt detalii clare că e alt regim pentru domenii care operează cu informații clasificate. De asemenea, legiuitorii, fie că e vorba de forma Guvernului, fie a Parlamentului, nu au încălcat nimic în momentul în care au zis că nu trebuie canale speciale în instituțiile cu mai puțin de 50 de angajați sau instituțiile (primării, de exemplu) care deservesc mai puțin de 10.000 de persoane, așa cum au fost acuzați.

Avertismentul lui Kövesi

Șefa Parchetului European, Laura Codruța Kövesi, a avertizat pe 30 iunie că dacă legea finală privind protecția avertizorilor este într-o formă care descurajează pe aceștia să raporteze încălcări ale legii, atunci ar putea sesiza Comisia Europeană. „Dacă avertizorii nu sunt protejaţi, atunci depistarea infracţiunilor este limitată. Dacă nu depistezi, nu poţi investiga şi urmări penal”, a transmis Parchetul European, printr-un comunicat.