Unul dintre cei mai puternici români din istorie a fost Paul de Kynys sau Pavel Chinezul, cum este cunoscut în istoriografia românească. Izvoarele vremii spun că acesta avea o forță herculeană, fiind capabil să ridice de la pământ trei oameni odată, dar și o piatră de moară.

Pavel Chinezul, comitele de Timiș FOTO Adevărul

În Evul Mediu, bărbații cu o forță fizică peste medie erau deosebit de apreciați. Mai ales că puteau fi antrenați și pregătiți să devină luptători de elită. Și în istoria românilor au existat personaje care s-au bucurat de o reputație aparte când venea vorba despre forța fizică. Printre aceștia este și Nicoară Potcoavă sau Ion Vodă cel Viteaz, ambii domni efemeri în Moldova. Nimeni însă nu a depășit faima lui Pavel Chinezul, un bănățean cu o forță incredibilă care i-a asigurat o carieră glorioasă în meseria armelor. Povestea lui Pavel Chinezul a născut controverse privind originea sa etnică, dar și categoria socială din care provenea.

Uriașul Paul de Kynys, de la simplu soldat la comite și căpitan

Pavel Chinezul, așa cum apare în istoriografia, dar și în legendele românești, era cunoscut în vremurile sale, adică a doua jumătate a secolului al XV lea, drept Paul de Kynys. Era de altfel supus al coroanei maghiare și luptător în armata regilor Ungariei . Prima mențiune despre Paul de Kynys este din anul 1464. Într-un document scris în limba latină, de Cancelaria Regală, reiese faptul că primea de la Matei Corvin, regele Ungariei, un domeniu important în Slovacia de astăzi, pe atunci parte a Coroanei Maghiare. Era vorba despre comitatul Abauj. Pavel primea acest domeniu pentru serviciile militare aduse regelui Ungariei. O altă atestare din anul 1510, la 10 ani de la moartea lui Pavel Chinezul, indică clar ce rang avusese în momentul decesului. Mai precis, este amintit drept ”Comiti Themesiensi et Generali Capetaneo partium Regi nostrum inferiorum”. Pe scurt, atunci când a murit, Pavel Chinezul era comite de Timișoara, dar și căpitan general în armata ungurească, controlând trupele dintr-o anumită regiune, cel mai probabil din Banatul de astăzi. Originea și copilăria lui Pavel Chinezul sunt învăluite în mister.

Se știe doar că s-a născut în localitatea Satchinez din Banat, în anul 1432. Se spune că a fost înrolat în armata maghiară datorită staturii impresionante și a forței uriașe. Inițial a fost un simplu soldat, probabil în milițiile locale. Datorită calităților sale fizice, dar și a capacității sale extraordinare de a învăța meseria armelor și chiar noțiunile de tactică și strategie militară, a urcat rapid pe treptele ierarhiei militare. Datorită faptelor de vitejie a intrat în atenția regelui Matei Corvin și a fost înnobilat și propulsat către vârful ierarhiei militare. Despre forța și statura sa impresionantă scrie și cronicarul Antonius Bonfinius, secretarul italian al regelui Matei Corvin. În jurul său s-au țesut numeroase legende și controverse. Unii spun, pe baza unor povești din Banat, că ar fi fost fiu de morar. La moară l-ar fi cunoscut regele Matei Corvin. Suveranul plecase la vânătoare prin zona Banatului cu un grup de nobili. Însetați s-au aciuat la o moară din zonă, cerând apă proaspătă. Morarul și-a trimis fiul să-i servească, pe Pavel. Acesta a venit cu ulcele de apă, pe o piatră de moară, purtată ca un taler. Văzând forța incredibilă a lui Pavel, regele decide să-l facă soldat în armata lui. O altă ipoteză arată că, de fapt, Pavel a fost fiul unui mic cneaz român din zona Banatului, care așa cum a procedat de altfel și Ioan de Hunedoara, pentru a putea avansa pe scara socială și militară, a intrat în serviciul feudalilor maghiari, servind cel mai probabil ca ostaș în zona de graniță, contra otomanilor. De fapt, numele său ar fi fost Pavel Cneazul, reinterpretat drept Pavel Chinezul.

Un Hercule în armata Ungariei

Pavel a impresionat prin calitățile sale războinice. Pavel participă și la campania lui Matei Corvin contra lui Ștefan cel Mare și, chiar dacă armata Ungariei este învinsă, Pavel este recompensat pentru serviciile sale. Poate a salvat viața regelui, din moment ce primește după această campanie, titlul de comite al Maramureșului. În 1478, Pavel este numit comite de Timișoara însărcinat cu apărarea zonei împotriva incursiunilor otomane tot mai dese. Cu trupele sale reușește să-și creeze o reputație de invidiat oprind în permanență expedițiile de pradă otomane. În anul 1479, Pavel Chinezul intră în legendă. O uriașă armată otomană a trecut în octombrie Dunărea și, traversând Valahia, principat vasal al Înaltei Porții, intră în Transilvania. Era o incursiune de represalii și cucerire după ce regii Ungariei au sprijinit pretendenții anti-otomani la tronul Țării Românești. Sibiul a fost ținta campaniei, dar fără să poată cuceri orașul, otomani se îndreaptă către Orăștie. Armata turcească număra 40.000 de oameni printre care și renumitul Iskender Bey, dar și Ali Mihaloglu, pașa de Vidin. O oaste valahă îi însoțea pe turci în Transilvania. După ce jefuiesc mai multe orașe, printre care și Alba Iulia, Hunedoara sau Sebeș, turcii ajung în apropiere de Orăștie.

Pe Câmpul Pâinii sunt așteptați de voievodul Transilvaniei, Ștefan Bathory, și de Pavel Chinezul. Era o oaste de numai 15.000 de oameni, printre care și luptători trimiși de Laiotă Basarab, pretendentul la tronul Țării Românești, dar și sârbii lui Vuk Brankovici. Deși cu oaste net inferioară numeric, Ștefan Bathory preferă să atace. Se aruncă asupra lui Basarab Țepeluș și nimicește corpul de oaste valah. Se trezește însă înconjurat de trupele otomane. Intervenția impetuoasă a lui Pavel Chinezul, care atacă cu oamenii săi din spate, salvează situația. Puternicul bănățean face ravagii în rândurile turcilor, acoperindu-se de glorie. Mai mult de 30.000 de turci au rămas pe câmpul de luptă. Bonfinius spune că Pavel Chinezul a dansat, în semn de victorie, cu doi turci, fiecare într-o mână și unul în dinți. ”A apucat cu dinţii leşul unui turc şi a început să danseze, în murmurele de admiraţie ale comesenilor”, spunea cronicarul maghiar. Până la moartea sa din anul 1494, Pavel Chinezul a participat la numeroase campanii împotriva turcilor, fiind recunoscut ca mare luptător anti-otoman, inclusiv de Papa Sixtus al IV lea în anul 1482. De altfel, pentru serviciile sale militare a primit domenii numeroase în Banat, Slovacia și Ungaria. Pavel Chinezul a murit în Serbia, în timpul asediului cetății Smederevo. A fost rănit grav și a murit la scurt timp, fiind înmormântat în biserica de pe domeniile sale din Nagyvázsony.

Origine etnică controversată

Originea etnică a lui Pavel este controversată. Istoricii români, mai ales din secolul trecut erau convinși că Pavel era un cneaz român din Banat. Istoricii unguri, evident susțin că Pavel era maghiar și s-ar fi numit de fapt Paulus de Kenezy. Istoricul Lubomir Stepanov crede în schimb că Pavel era sârb și provenea din familia Brankovic.