După cum reiese din scrisorile publicate ale Preafericitului Patriarh Daniel, diligenţele sale pentru ca morţii să nu mai fie îngropaţi goi, în saci de plastic, neîmpărtăşiţi şi nespovediţi, ceea ce a cutremurat zecile de mii de familii care şi-au îngropat morţii, s-au blocat multă vreme la Secretariatul de Stat pentru Culte. La Victor Opaschi, scrie istoricul Marius Oprea într-un articol publicat pe Mediafax, sub eticheta Prezentul fără perdea:

N-am uitat cu cîtă ironie a taxat minciuna grosieră reputatul istoric Şerban Papacostea, directorul Institutului, în situaţia în care niciun muşchi nu se clintea pe faţa de politruc comunist a lui Opaschi,

De fapt, arhivele Securităţii erau la SRI, arhivele PCR erau clasificate „strict secret” la Ministerul Apărării. Niciun dosar privind istoria fostului regim nu putea fi cercetat de vreun istoric, la cinci ani şi patru luni de la căderea comunismului.

Habar n-am avut, de-a lungul timpului, ce s-a ales de acest consiler al preşedintelui Ion Iliescu, ”pe probleme de cultură şi culte”. Mărturisesc că nu grija lui Opaschi am purtat-o de-a lungul anilor. Ca să citesc, surprins, în aceste zile, că el ocupă, din 2012 încoace, funcţia de secretar de stat la culte, unde îl găsise căderea comunismului.

Din acest punct de vedere, Victor Opaschi demonstrează ”continuitatea” comunistă: a ajuns şef în instituţia în care partidul îl repartizase, ca să supravegheze felul în care ”libertatea religioasă” se conformează politicii regimului (ceea ce, între noi fie vorba, face şi acum). Exact instituţia care era, de fapt, una din ”direcţiile” acoperite ale Securităţii şi în care ”inspectorii de culte” erau cel puţin maiori, şefii lor colonei şi şeful Direcţiei era cel mai probabil general. E posibil ca nici Victor Opaschi să nu fi făcut excepţie. Democraţia a fost un fleac; s-a dovedit că nici ea n-a stat în calea avansării sale. Numai aşa se explică longevitatea în funcţie, chiar şi în prezent. În genere, după 1989, foştii securişti, mai ales cei sub acoperire, şi-au găsit întodeauna ”proptele”, indiferent de guvern.

În cazul lui Opaschi, însă, a contat, în mod evident şi ”megapropteaua” Ion Iliescu, căruia nici Victor Ponta nu-i putea refuza un favor, precum numirea celui de mai sus în funcţia de secretar de stat la Culte, ”domeniul” în care se ”specializase” înainte de 1989. Motivul e simplu: Iliescu e bolnav atunci cînd vine vorba de ”posteritatea” sa, iar fostul său consilier tocmai terminase o carte (apărută în anul următor, 2013) cu titlul ”Ion Iliescu – om şi lider” . Cartea se găseşte şi acum, la megaofertă – cumperi două şi primeşti una gratis, la care se adaugă şi o
reducere din preţul iniţial.

În rest, despre cariera lui Victor Opaschi de-a lungul timpului e greu să afli ceva. De cum am deschis ”motorul de căutare”, mi-a apărut în faţă Wikipedia care spune: ”Această pagină a fost propusă pentru ştergere. Motivul: nicio funcţie din cele deţinute nu-l face notabil. Singura sursă citată e un articol recent din Newwseek România, ceea ce nu e suficient pentru a scrie o biografie”.

Nici nu cred că domnul Opaschi s-ar simţi, de fapt, confortabil să ştie că s-a apucat cineva să-i scrie biografia, să scormonească prin trecutul şi opera sa de ”cercetător” la Institutul de Studii Politice de pe lîngă CC al PCR şi apoi prin activitatea sa de la ”Culte” – nici prin cea de dinainte de 1989, nici prin cea de după.

Opaschi de la Culte e fără Dumnezeu

În ceea ce priveşte activitatea sa la Culte din 2012 încoace, mai ales în vremea aceasta din urmă a pandemiei, nu cred să fi întîlnit, în viaţa mea, o persoană mai fără Dumnezeu decît Victor Opaschi – şi am cunoscut, din păcate, prea mulţi. Spun asta pentru că, în genere, fiinţa umană, după cum cred eu, se deosebeşte de animale într-un singur mod, concret, observabil: grija faţă de cei morţi, faţă de demnitatea şi amintirea lor. Care trebuie să rămînă ca o oglindă în suflet, pentru cei vii. Din acest punct de vedere, Victor Opaschi greu mai poate fi considerat om.

După cum reiese din scrisorile publicate ale Preafericitului Patriarh Daniel, diligenţele sale pentru ca morţii să nu mai fie îngropaţi goi, în saci de plastic, neîmpărtăşiţi şi nespovediţi, ceea ce a cutremurat zecile de mii de familii care şi-au îngropat morţii, s-au blocat multă vreme la Secretariatul de Stat pentru Culte. La Opaschi. Ca şi cele privind asistenţa religioasă a bolnavilor de Covid-19, care au murit nespovediţi şi neîmpărtăşiţi. Pentru că aşa a vrut Opaschi, nu pentru că nu se găseau preoţi care să o facă, ori că Ministerul Sănătăţii n-ar fi fost de acord.

Pe 21 decembrie 2020, Prefericitul Părinte Patriarh Daniel îi scria ministrului sănătăţii, Nelu Tătaru: ”După cum Vă este cunoscut, Biserica Ortodoxă Română acordă asistenţă spirituală bolnavilor prin intermediul a 364 de preoţi care activează în unităţi medicale din întreaga ţară (… . Avînd în vedere condiţiile speciale în care se desfăşoară activitatea în sistemul sanitar în contextul pandemiei, vă rugăm să sprijiniţi asigurarea asistenţei religioase a bolnavilor de COVID 19 prin elaborarea, în consultare cu Secretariatul de stat pentru culte şi cultele recunoscute, a unei proceduri unitare la nivelul întregului sistem sanitar românesc, în baza căreia preoţii de caritate din spitale să îşi poată îndeplini în continuare misiunea şi în secţiile/spitalele destinate acestui tip de pacienţi”.

Nelu Tătaru nu a întîrziat cu răspunsul: ”Vă facem cunoscut faptul că solicitarea dumneavoastră este agreată la nivelul structurii noastre, iar în acest sens vor fi demarate demersurile necesare pentru consultarea cu Secretariatul de Stat pentru Culte şi cultele recunoscute, în acest sens” . Dar ”consultarea” n-a avut niciun rezultat. Totul s-a blocat la Opaschi.

În ceea ce priveşte modul inuman în care au fost îngropaţi cei care au murit de Covid 19, Patriarhul Daniel i-a scris direct lui Victor Opaschi, la 26 ianuarie 2021. Ceea ce l-a obligat, totuşi, să se mişte un pic: ”La Patriarhia Română s-au primit mai multe sesizări, referitoare la maniera în care firmele de servicii funerare autorizate să gestioneze decedaţii de Covid 19 nu ţin cont de voinţa familiei şi de rînduielile specifice slujbei înmormîntării, decedaţii fiind aşezaţi fără îmbrăcăminte în sicriu, iar slujba înmormîntării se face doar la marginea gropii, încălcînd, astfel, libertatea de religie a familiei defunctului şi demnitatea umană a decedatului (…). În acest sens, respectuos, Vă adresăm rugămintea să facilitaţi un dialog privind situaţia prezentată anterior, dialog la care să fie invitaţi să participe reprezentaţi ai cultelor recunoscute din România şi ai autorităţilor competente ale Statului, în vederea creării cadrului legislativ necesar pentru ca familiile decedaţilor de Covid-19, în consultare cu preotul paroh, să poată decide asupra modului de desfăşurare a slujbei înmormîntării, potrivit rînduielilor bisericeşti şi respectînd
toate normele prevăzute de legislaţie, care nu interzic introducerea decedatului în biserică sau capelă.Cu stimă şi binecuvîntare, † Daniel”

Abia ca urmare a acestui demers, care a venit de la Patriarhie şi nu de la Secretariatul de Stat pentru Culte, cum ar fi fost normal, s-au organizat consultări cu reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Interne, ai Ministerului Sănătăţii, precum şi cu toate cultele recunoscute. Dar lucrurile s-au mişcat cu viteză de melc, în timp ce tragedia înmormîntărilor ca pe vremea Ciumei lui Caragea continua în România, lovind în mii de familii.

Abia prin adresa nr. C-451/8 martie 2021, Secretariatul Cultelor a transmis Ministerului Sănătăţii – Direcţia generală de Asistenţă Medicală şi Sănătate Publică propunerile concrete agreate de culte, pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 570/2020. Şi, după cum ştim, propunerile, care vizau îngroparea decentă a celor decedaţi de Covid au rămas blocate în sertarul ministrului Voiculescu, timp de o lună, pînă cînd l-a scos de acolo. Nu că a vrut, ci că a fost obligat de presă să o facă, deplîngînd apoi cu lacrimi de crocodil modul dezonorant în care au fost trataţi cei morţi, ca urmare a pandemiei.

Portret de dinozaur

Victor Opaschi supravieţuieşte în funcţie, din 2012 încoace. La anul, face un deceniu de cînd e secretar de stat, prin toate guvernele care s-au perindat. E un fel de Arafat al cultelor religioase din România. Dar, spre deosebire de acesta, fără să fi făcut nimic notabil în viaţă, aşa cum scrie Wikipedia.

Mai mult de atît, s-a mişcat şi şi-a făcut treaba de demintar, pe care e plătit să o facă, numai împins de la spate de Patriarhie şi chiar şi atunci, tergiversînd rezolvarea unei situaţii urgente vreme de trei luni. Încît, cu fiecare clipă în care Victor Opaschi, un dinozaur comunist, mai rămîne în fruntea Secretariatului de Stat pentru Culte, într-un guvern ”de dreapta”, atunci daţi-mi voie să mă întreb, care dreapta?

Oricum, n-o să reuşesc probabil să-mi răspund vreodată unei dileme, născute acum, cînd scriam rîndurile de mai sus: Opaschi l-a învăţat pe Ion Iliescu să-şi facă cruce, sau invers?“

Articol preluat integral de pe Mediafax.ro

Distribuie Distribuie Comentarii