Conform unei propuneri de modificare legislativă, hărțuirea sexuală va putea fi cercetată de organele de urmărire penală în mai multe situații, nu doar în cadrul unei relații de muncă. Și pedepsele pentru comiterea acestei infracțiuni urmează să crească.

Numărul real al victimelor este infinit mai mare FOTO Shutterstock

Peste 25 de senatori și deputați vor să schimbe definiția infracțiunii de hărțuire sexuală în sensul că aceasta să poată fi cercetată de organele de urmărire penală în mai multe situații, nu doar în cadrul unei relații de muncă. În plus, inițiatorii modificării legislative vor să introducă și o serie de circumstanțe agravante pentru o parte dintre cei care săvârșesc astfel de infracțiuni. „Conform reglementării actuale din Codul Penal, pentru ca o persoană vătămată să poată depune plângere prealabilă împotriva unui făptuitor pentru infracţiunea de hărţuire sexuală, este necesară existenţa unei «relaţii de muncă sau similare». Pe lângă faptul că sintagma «în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare» este vagă, lăsând la latitudinea instanţei definirea «relaţiei similare», faptul că o victimă a hărţuirii sexuale este condiţionată de existenţa unui anumit raport cu făptuitorul pentru a-l putea aduce în faţa justiţiei pentru această faptă are urmări extrem de grave“, se arată în expunerea de motive a proiectului.

Inițiatorii susțin că din acest motiv foarte puțini autori de hărțuiri sexuale ajung să fie condamnați. „Conform unui răspuns al Ministerului Afacerilor Interne la o întrebare parlamentară, pe Noul Cod Penal au fost date, în ultimii 8 ani, doar 19 condamnări pentru hărţuire sexuală”, arată inițiatorii.

Drept urmare, inițiatorii vor încriminarea infracțiunii de hărțuire sexuală indiferent de relația dintre autor și victimă. „Pretinderea, în mod repetat, de favoruri de natură sexuală, dacă prin aceasta victima a fost intimidată, pusă într-o situaţie umilitoare sau i-a fost cauzată o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă”, se arată în proiect.

Circumstanțe agravante

Mai mult, inițiatorii doresc să se asimileze hărţuirii sexuale utilizarea, chiar pentru o singură dată, a oricărei forme de presiune gravă cu scopul real sau aparent de a obţine un act de natură sexuală, fie în favoarea autorului faptelor, fie în favoarea unei alte persoane, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

În plus, în proiect sunt prevăzute și circumstanțe agravate dacă actul de hărțuire sexuală a avut loc în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare (pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la un an sau cu amendă). Tot de circumstanțe agravante va avea parte și fapta săvârşită de către personalul didactic sau nedidactic din învăţământul preuniversitar, respectiv de către personalul didactic şi de cercetare sau de către personalul didactic şi de cercetare auxiliar din învăţământul universitar, împotriva unui elev, respectiv student, pedeapsa fiind de închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Cum „ajutăm“ hărțuitorii

Psihologul clinician Mihai Copăceanu susține că faptul că avem doar 19 condamnări pentru hărțuire sexuală în ultimii 8 ani reprezintă un lucru deosebit de grav și rușinos și are legătură nu doar cu dificultatea de a proba această infracțiune, o scuză prea des invocată, cât mai ales cu o serie de alte aspecte specifice. „Vorbim de lipsa încurajării sesizării și reclamării hărțuirii sexuale, tratarea cu superficialitate inclusiv din partea organelor care anchetează, lipsa unor practici judiciare consistente, prejudecăți și discriminare de gen, superioritatea bărbatului față de femeie, inducerea unui sentiment de vinovăție și responsabilitate victimei (care a provocat), toleranță ridicată față de hărțuirea sexuală la nivelul comunității, pasivitate, lipsa civismului și reacțiilor civice“, spune Mihai Copăceanu.

Psihologul susține că numărul real al victimelor este infinit mai mare. „Nici nu putem estima corespunzător. Grave sunt atât faptele din mediul profesional unde de cele mai multe ori agresorul sexual este o persoană cu autoritate, fie prin natură funcției (superior), fie prin raporturile de serviciu, cât și cele din mediul educațional, în mod special mediul universitar. Avem o serie de mărturii ale unor studente de la mai multe facultăți despre hărțuirea sexuală pe toate căile posibile – fizic, în mod direct sau online sau prin telefon (SMS-uri, WhatsApp, mesageria online)“, spune Mihai Copăceanu.

Sprijin de specialitate

Psihologul mai susține că și autorii, nu numai victimele infracțiunii de hărțuire sexuală, au nevoie de sprijin de specialitate. „Hărțuirea afectează demnitatea oricărei persoane și induce un sentiment de teamă și nesiguranță, creează un mediu de lucru ostil și amenințător. Șantajul și amenințările sunt deseori prezente. Victima poate experimenta de la tulburări de somn, tulburări de panică și anxietate, dar și depresie. Vreau să atrag atenția că deși credem că de cele mai multe agresorul are o relație ierarhică cu victime, sunt multe situațiile când poate fi vorba de un coleg de serviciu, din același birou, din același departament, poate fi de aceeași vârstă sau chiar un client. Noi ne concentrăm pe sprijinirea victimei însă nu avem o viziune de reabilitare a agresorului. Dacă a fost condamnat penal cu executare sau cu suspendare, acesta are un grad ridicat de recidivă. De fapt, toate infracțiunile sexuale în comparație cu alte infracțiuni au grad înalt de recidivă. Una dintre explicații este aceea că infractorul nu are remușcări, nu se consideră vinovat, nu înțelege ce a greșit atât de grav și de fapt el consideră că este o victimă, că este condamnat pe nedrept. Hărțuitorii au nevoie de reabilitare pe termen lung, pe programe obligatorii care să includă o serie de măsuri și intervenții de la cele de tip psihologic și social până la cele care țin de criminalitate, educațional și judiciar)”, a subliniat Mihai Copăceanu.