Ne obișnuim să-i vedem pe sportivi, doar în momentele lor de triumf și glorie. Până în acel punct însă, aproape mereu, a existat o călătorie lungă și anevoioasă. De care doar ei știu. La fel cum se întâmplă și cu durerea care însoțește prăbușirea, căderea în abis din varii motive.

Despre cazul de dopaj al Simonei Halep (31 de ani, 36 WTA) se vorbește, la nivel mondial, de peste 7 luni. Mai precis, din octombrie 2022, de când a apărut prima dată știrea testului antidoping pe care l-a picat, după US Open. De atunci, au curs analizele, acuzele și părerile exprimate pe acest subiect, cazul fiind întors pe toate fețele.

Un singur aspect a fost omis însă, aproape în totalitate: Oare ce e în sufletul Simonei Halep? Pentru că una e să traversezi, discret, un moment greu al vieții și cu totul altceva, când vezi că drama ta e prilej de speculații, reproșuri și, nu de puține ori, de satisfacție vizibilă pentru cei care ți-au așteptat căderea.

Chiar Simona ne-a oferit un mic indiciu despre trauma trăită în ultimele luni. Pentru că ultimul ei comunicat a conținut un pasaj, care nu prea o caracterizează, ea fiind obișnuită să zică strictul necesar, fără declarații melodramatice. De această dată însă, a făcut o excepție dureroasă: „Nu m-au lăsat să particip în turnee de 8 luni. Nu doar că îmi <<ucid>> reputația, dar și pe mine ca o jucătoare profesionistă. Și nici nu vreau să vorbesc despre consecințele acestei situații asupra sănătății mele mintale“.

Pornind de aici, ne putem face o idee despre calvarul trăit de „Simo“. Iar dimensiunile lui devin și mai clare, când parcurgem mărturisirile unor jucătoare aflate, cândva, în situații similare. Vorbim despre sportive scoase din tenis, din varii motive, pentru perioade foarte lungi. De notat că ele au găsit puterea de a-și împărtăși trăirile cu publicul, abia după ce coșmarul lor s-a terminat. Foarte probabil, așa va fi și în cazul lui Halep, peste ani, abia după ce acest episod negru din cariera ei se va fi încheiat.

Șarapova: „Am plâns nonstop“

Cu siguranță, până la Halep, cel mai mediatizat caz de dopaj din tenisul feminin, în ultimii ani, a fost cel în care a fost implicată rusoaica Maria Șarapova. Pe data de 7 martie 2016, aceasta apărea în fața lumii sportului, într-o conferință organizată de ea, anunțând că a picat un test antidoping pentru consum de Meldonium. Vorbim despre un medicament pe care rusoaica îl folosise, începând din 2006. Nu aflase însă că el fusese interzis de Agenția Mondială Antidoping (WADA), începând cu 1 ianuarie 2016. Motivul? Agentul lui Șarapova, Max Eisenbud, care o ajutase să încheie contracte de milioane de dolari, scăpase din vedere notificarea trimisă de WADA pe mail!

Așadar, Șarapova a stat 15 luni pe tușă – suspendarea inițială, înainte de reducerea ei, fusese de doi ani! – din cauza unei neatenții a unui om important din stafful ei.

„Când am primit mailul că am fost suspendată pentru consum de Meldonium, la început, n-am înțeles nimic. Am crezut că e o greșeală. Apoi, am început să pun întrebări: cum de n-am știut despre trecerea Meldonium pe lista interzisă? Cum de n-a știut echipa mea? Bineînțeles, puteam să fiu extrem de furioasă pe Max (n.r. – agentul ei, Max Eisenbud). Aș fi fost îndreptățită chiar. Dar furia mea n-ar fi rezolvat nimic. De aceea, mi-am dat seama că, dacă vreau să încep cu criticile, trebuie să încep cu mine pentru că n-am fost mai atentă“, a rememorat, de curând, Șarapova.

Mai departe, Maria a relatat cum a arătat viața ei, în perioada imediat următoare: „În prima dimineață de după aflarea veștii, simțeam că nu mă pot da jos din pat! De parcă trenul trecuse peste mine. Chiar și așa, m-am înscris la o clasa de spinning. Ca să am un motiv să mă ridic din pat. În timpul clasei, aveam senzația că toți ochii sunt ațintiți asupra mea. A fost o perioadă în care am plâns nonstop“, a dezvoltat subiectul Șarapova, în cartea ei autobiografică, „Unstoppable“.

Marele câștig: „Am descoperit viața fără tenis“

Ce a urmat a fost de-a dreptul crunt pentru rusoaică: „Aveam senzația că oamenii pe care îi cunosc, de care eram apropiată, mă bârfesc. Apoi, citind comentariile, mi-am dat seama că voi avea parte de un tratament nedrept și îngrozitor. Dar tot atunci mi-am promis că voi trece peste perioada respectivă, oricât de dificilă va fi“.

Ușor de zis, greu de făcut. Chiar și așa, Șarapova a explicat care a fost etapa decisivă, în lupta care s-a dat în interiorul ei: „Am încercat să renunț la gândurile toxice. Să nu mă mai uit înapoi, la ce putea fi, la ce ar fi trebuit să fac. O astfel de abordare n-ar fi rezolvat nimic. Ar fi fost chiar o pierdere de timp. Cred că, odată ce depășești această fază, de căutare a unor vinovați, și începi să te gândești la ce va urma, totul devine mai ușor“.

Șarapova a insistat că, perioada suspendării, a avut și părți bune: „Am învătat că viața poate fi OK și fără tenis. Până la suspendare, acest gând mă speria. Pentru că fusesem în sportul de performanță pentru o perioadă atât de lungă, încât nu știam cum ar arăta viața fără turnee, meciuri și călătorii în jurul lumii. Cât am stat pe tușă, am descoperit exact această latură a vieții, cea normală pentru majoritatea oamenilor“.

N-a mai atins niciodată nivelul dinaintea suspendării

Rusoaica a comentat și subiectul delicat legat de reputația unei sportive suspendate pentru dopaj. „Fiecare om are o părere. E clar că nu pot controla ce gândesc oamenii despre mine. Finalmente, asta e reputația, ce cred alții despre tine. Și am învățat că, pentru fiecare părere critică, există altele favorabile din partea unor oameni care și acum țin la mine“.

Deși a revenit pe teren după 15 luni, în aprilie 2017, și a continuat să joace până în 2020, Maria n-a mai atins niciodată nivelul sportiv pe care l-a avut înainte de suspendare. Dovadă și faptul că, până la episodul cu Meldonium, ea a câștigat cinci trofee de Grand Slam, între 2004 și 2014 – ultimul chiar după un meci cu Simona Halep, la French Open 2014. După suspendarea pentru consum de Meldonium, rusoaica n-a depășit niciodată sferturile unui Grand Slam.

Suspendarea m-a învățat că, în viață, nu primești niciodată mai mult decât poți să duci! Un astfel de episod te marchează, te vei întreba, în mod repetat, de ce ți se întâmplă tocmai ție. Dar, la finalul zilei, depășirea acestei etape te va face un om mai puternic.

Maria Șarapova fost lider WTA

Jaqueline Cristian a leșinat. Katy Dunne, în depresie

Maria Șarapova, ajunsă acum la 36 de ani, e doar cea mai cunoscută jucătoare de tenis, care a stat departe de circuit pentru o perioadă îndelungată, în istoria recentă a sportului-alb. Avem o mulțime de alte exemple similare, toate dureroase, dar care le-au întărit pe fetele afectate.

O experiență cruntă a trăit, de pildă, românca Jaqueline Cristian (25 de ani), la începutul anului 2022. La vremea respectivă, ea era pe val și urcase până pe locul 64 în lume, cu niște victorii impresionante, inclusiv una cu Elena Rybakina, care avea să câștige Wimbledon, în acel sezon. Spre ghinionul lui Jaqueline însă, la Doha, în luna februarie, ea a suferit o accidentare teribilă, în timpul duelului cu Daria Kasatkina, în turul II. Românca a căzut pe teren, a fost scoasă cu scaunul cu rotile în timp ce plângea și, ulterior, a primit și verdictul crunt al medicilor: ruptură a ligamentului încrucişat, cu meniscul parţial afectat.

Jaqueline a stat cinci luni pe tușă și, după revenire, a povestit calvarul din această perioadă: „În prima săptămână de după operaţie, am leşinat de patru ori. Din cauza pastilelor şi a anesteziei. N-am putut să mă ridic din pat, a fost ceva oribil. După şase zile de recuperare, am început să lucrez cu Ovidiu Kurti. Eu plângeam şi el râdea, ca să mă facă şi pe mine să râd. Doar că eu plângeam mai tare. Au fost cele mai crunte dureri din viaţa mea prin care a trebuit să trec“.

Katy Dunne (Marea Britanie, 28 de ani, 572 WTA) a fost, de asemenea, trecută pe linie moartă, însă nu din cauza dopajului, ci din motive legate de depresie. Dunne a dispărut din circuit pe toată durata sezonului 2021 și a găsit puterea de a reveni, abia în august 2022! După această perioadă teribilă, ea a relatat experiența ei.

„Din cauza depresiei, aveam zile în care nu voiam să mă ridic din pat. În acele momente, tenisul părea un capitol încheiat în viața mea. Poate că nu mă credeți acum, dar am avut și perioade de trei zile în care am zăcut în pat, în care n-am vorbit cu nimeni. Treptat însă, am găsit forța interioară de a mă face bine, de a mă repune pe picioare. Și am învățat că, pentru a excela în viață, în primul rând, trebuie să supraviețuiești, să depășești momentele dificile“, a povestit Dunne în presa britanică.