Guvernul Orban a hotărât: Urmează o perioadă de sacrificii uriaşe pentru toată lumea, cu excepţia bugetarilor
Până să vedem cum arată solidaritatea în Uniunea Europeană avem o problemă majoră în propria curte. În timp ce milioane de angajaţi din mediul privat sunt fie în şomaj, fie tremură pentru ziua de mâine, privilegiaţii sistemului bugetar adună banii de criză la saltea la fel de senini ca antreprenorii de pompe funebre în vremuri de război.
La chemarea ”Haideţi să fim solidari!” a răspuns cu promptitudine mediul privat. Filantropi, multinaţionale, hypermarketuri, firme de medicamente, ONG-uri şi cetăţeni anonimi au pus umărul. Fiecare după dorinţă şi putinţă. Ni s-a spus că urmează o perioadă grea, în care trebuie să strângem cureaua la maxim. O perioadă de mari sacrificii. Bine, nu pentru toată lumea. Când muncitorii din mediul privat se îmbulzeau să depună cererile de şomaj, cei 1,2 milioane de bugetari îşi vedeau de treabă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Unii chiar în linia întâi, în special medici şi asistente. Alţii, cei mai mulţi, în birourile lor călduţe, pline de freamătul muncii în interesul cetăţenilor. Iar unii norocoşi în birourile de-acasă, departe de orice urmă de Covid-19.
Să ne-nţelegem. Bugetarii n-au nicio vină. E greu să le ceri să renunţe, din proprie iniţiativă, măcar la bonurile de masă în timp ce milioane de români îşi pierd job-urile. Cineva mai trebuie să şi muncească în ţara asta. Nu-i aşa, boss? Asta ţi-ar spune verde-n faţă funcţionarul Dorel de la primăria din Iaşi, care după primele 30 de zile de carantină îşi va vedea contul alimentat, ca de obicei, cu 5-20 de mii de lei (în funcţie de cât de repede îi răspunde primarul la telefon). Asta ţi-ar spune chiar şi un medic din spitalele aflate în liniile 2 şi 3. Golite de pacienţii dispensabili în aşteptarea uriaşului val de bolnavi virusaţi, multe dintre spitalele ţării sunt acum mai degrabă centre de bârfă şi relaxare pentru doctori şi asistente. Bate vântul prin saloane. Finalul carantinei îi va prinde pe respectivii doctori cu câte 4-6 mii de euro în buzunare, fără ca prin cabinetul lor să fi călcat picior de coronavirus. Ca să nu mai vorbim că banii ăia mulţi sunt daţi şi luaţi pe sistemul comunist de pontaj, independent de numărul de bolnavi operaţi sau calitatea actului medical.
Da, suntem solidari cu cei din linia întâi. Dar măcar acum poate conştientizează şi ei că solidaritatea ar trebui să se manifeste şi invers, faţă de bolnavi. Dacă lipsa măştilor, a mănuşilor şi costumele de protecţie le-ar fi pus viaţa în pericol doar pacienţilor (aşa cum se întâmplă de ani buni din pricina lipsei medicamentelor) se pune întrebarea câţi dintre medici ar mai fi protestat atât de vehement. Câţi şi-ar fi înaintat demisiile. Probabil niciunul.
Fie că muncesc pe rupte sau doar mimează ca de-obicei, medicii, asistentele, poliţiştii, militarii, pompierii, profesorii, funcţionarii publici, agenţii serviciilor secrete, politicienii ş.a.m.d. ar trebui să se gândească şi la ”cealaltă Românie”. Cealaltă Românie suferă. Şi are nevoie ACUM, nu mâine, de un mic semn de solidaritate care din păcate întârzie să apară. Fără ”cealaltă Românie” (adică patru milioane de oameni contributori cu 90% la bugetul ţării) totul se va nărui mai repede decât i-ar lua premierului Orban să-şi dea jos masca şi mănuşile de protecţie. Cât despre pensiile speciale (şi nesimţite) în vremuri de criză mi-e greu să comentez fără un limbaj licenţios.
Ştiu, e foarte dificil. Chiar dacă unii au uitat, suntem în plină campanie electorală, vin alegeri locale şi parlamentare. Iar urmările măsurilor luate de Boc şi Băsescu în criza din 2008 sunt încă foarte vii în mintea politicienilor. Nici bine n-a apucat să circule pe Facebook informaţia despre un posibil şomaj tehnic al cadrelor didactice, că sindicatele au sărit ca arse cu fierul roşu: Niciodată! Mai bine murim!
Să ne-amintim ce spunea senatorul PNL Florin Cîţu din banca opoziţiei, în august 2019: ” Vine momentul adevărului! În medie salariile nete ale bugetarilor sunt duble faţă de cele din sectorul privat. DUBLE! Dar comparaţia nu este corectă. Nu surprinde toate informaţiile. Bugetarii primesc tichete de vacanţă, tot felul de sporuri, zile libere şi cel mai important siguranţa că indiferent de cât prost îşi fac meseria nu pot fi concediaţi. Tot ce primesc în plus bugetarii este susţinut de taxe plătite de privaţi”.
Desigur, politicienii îşi pot schimba radical opiniile, în special atunci când ajung la guvernare. Deci nu-i de mirare că dintr-odată Florin Cîţu a avut o adevărată revelaţie în cabinetul său de ministru. Şi-a dat seama că a greşit, că el şi funcţionarii din jur merită cu vârf şi îndesat anumite privilegii, fie şi în vremuri de restrişte. ”Nu sunt luate în calcul tăieri de salarii şi pensii”, respectiv ”Nu, în acest moment nu ne uităm la o restructurare a aparatului public”, spunea săptămâna trecută ministrul de Finanţe, aproape la fel de trist ca atunci când şi-a depus mandatul de premier desemnat.
Iniţial au fost şi unele bâlbe până s-a clarificat poziţia oficială. ”Aici, eu vă spun doar o părere personală: este clar că trebuie ca acest cost al acestei crize să fie suportat de toată lumea, trebuie să fim solidari”, pretindea acelaşi Cîţu înainte de-a se consulta cu Ludovic Orban. Apoi premierul a lămurit cum stau de fapt lucrurile, ca să nu mai existe cale de-ntors: ”Nu sunt adeptul tăierilor de venituri pentru bugetari”. Punct!
Mai devreme sau mai târziu guvernanţii vor realiza că s-au terminat banii şi că discrepanţele între mediul privat şi bugetari s-au adâncit până dincolo de orice limită. Însă dintr-un calcul meschin liberalii şi-ar dori să întindă pelteaua până după alegeri. Şi să taie în carne vie doar când vor obţine majoritatea în parlament şi siguranţa că vor rămâne la butoane pentru următorii patru ani. Doar că marele risc este să nu mai aibă ce guverna.
Economia şi o dată cu ea întreaga ţară se vor prăbuşi ca visul frumos în care bugetarii se şi văd spărgând banii de carantină pe plajele din Insulele Seychelles, imediat după ce Arafat ne va scoate din case încolonaţi, doi câte doi, cu mănuşi pe mâini şi măşti pe figură.
P.S. Deocamdată am în minte doar imaginea cu bugetarii sindicalişti, în costume de baie pe plaja din Mamaia, prăjindu-se la soare cu măşti chirurgicale şi mănuşi negre, de unică folosinţă, înainte de a ”opera” doi mici şi-o chiflă, sub anestezie cu trei beri la halbă, la restaurantul împinge tava de peste drum de hotel.
Articol de Adrian Onciu/ Mediafax
