Fara indoiala, Viorica Dancila, Orlando Teodorovici si Sorina Pintea se considera pe ei insisi fara egal in istorie, intaii oameni politici ai lumii; acesti oameni considera, fara doar si poate, ca lumea a inceput si s-a sfarsit cu ei. Ei bine, ar fi poate, potrivit sa afle ca nu este asa si ca toate prostiile pe care le comit in actul guvernarii au precedente celebre, scrie profesorul Petrișor Peiu pe  Ziare.com .

In anul 1763, Marea Britanie isi savura victoria in primul razboi cu adevarat mondial din istorie, razboiul de sapte ani (1756-1763): regatul condus de catre regele George al III-lea devenise singura putere globala, flota sa stapanea marile, iar marea rivala, Franta, decazuse la rangul de putere regionala (europeana) . Prefatand grandioasa guvernare a PSD, britanicii lui George al III-lea aveau o singura problemuta, cam aceeasi care bazaie precum o musculita si somnul auto-suficient al guvernantilor nostri; ii sacaia, adica, deficitul bugetar: deficitul bugetar britanic crescuse de la 77 milioane lire sterline in 1755 la 129 milioane lire sterline in 1764. Acum, sa recunoastem, cu mandrie patriotica, ca performanta finantelor britanice era departe de performanta fara egal a finantistilor extravagantului imbracat in camasi cu monograma, Orlando Teodorovici: acesta din urma a reusit aceeasi crestere a deficitului bugetar, dar fara un razboi care sa faca din Romania cel mai mare imperiu cunoscut in istorie.

Si cum regele George al III-lea nu avea la dispozitie un Teodorovici, s-a multumit cu Sir George Grenville, cumnatul lui William Pitt, cel care a preluat misiunea de a echilibra bugetul britanic dupa ce a fost numit premier in 1763. Si ce solutie ingenioasa credeti ca i-a trecut lui Sir Grenville prin capul de sub peruca buclata? Nici mai mult nici mai putin decat Legea Zaharului, pompos denumita oficial Legea Venitului American (American Revenue Act, botezata de sarmanii colonisti ca Sugar Act).

Comerciantii coloniali erau obligati sa plateasca o taxa de sase pence pe galon la importul de melasa straina, ceea ce se credea ca va aduce bugetului britanic un venit anual de 45.000 de lire sterline. Asa cum stiu doar cei care mai citesc si altceva in afara miilor de ordonante anapoda tiparite la comanda Vioricai Dancila, Legea Zaharului (Sugar Act) a declansat un val masiv de impotriviri ale coloniilor americane, fortand guvernul de la Londra sa comita greseli din ce in ce mai mari, culminand cu Legea Ceaiului din 1773 (Tea Act), conform careia Compania Indiilor de Vest capata dreptul de export al ceaiului fara vama, ceaiul fiind desfacut in America prin agentii proprii.

Pentru a nu o mai tine pe tanti Viorica cu sufletul la gura, sa spunem ca aceasta poveste s-a sfarsit prost pentru britanici, ei pierzand pana la urma America, in urma unui razboi care a marcat nasterea celei mai puternice natiuni din intreaga istorie. Pentru a desavarsi mica lectie de istorie pentru pesedistii care se joaca neindemanatic cu tara, ar fi bine sa le spunem si lor ca cei care au luptat impotriva hilarei Legi a Zaharului au ajuns pana la urma pe bancnotele pe care le ascund pesedistii pe sub saltele sau in tapiseria scaunelor Ferrari-urilor din garaje.

Astfel ca George Washington (cel mai drept si modest dintre ei) se afla pe bancnota de 1$, Thomas Jefferson (cel mai profund ganditor politic dintre "founding brothers" pe cea de 2$, Alexander Hamilton (creierul economic al primei administratii americane, nedrept ucis in duel de vicepresedintele Aaron Burr) pe cea de 10$, iar Benjamin Franklin (cel mai "renascentist" dintre americani) pe cea de 100$.

Ei bine, istoria se repeta, la alta scara, desigur si cu alte figuri politice. In vara anului 2019, Romania se afla intr-o groapa fara fund, sub guvernarea inepta a unor personaje care, daca ar exista bancnote cu valoare negativa, sigur si-ar afla chipurile pe acestea. Am pierdut a sasea parte a populatiei fara sa participam la vreun razboi si am ajuns la cel mai mare deficit bugetar si de cont curent pe care le-am avut vreodata, desi unii se incapataneaza sa numeasca cea mai buna perioada de dupa razboi. Fara a avea anvergura lui Sir George Grenville, Orlando Teodorovici are exact aceeasi lipsa de imaginatie si de intelegere si desigur comite aceleasi prostii. Culmea este ca, fara a-l banui de vreo minima cultura istorica, Orlando-butoni de aur provoaca un razboi cu aceeasi America starnita si de puternicul imperiu britanic acum mai bine de 250 de ani.

America este puternica si de neoprit atunci cand se lupta pentru principii, iar Guvernul Dancila vrea sa atraga America intr-un razboi pentru principii. Dupa ce au secatuit bugetul tarii prin indesarea propriilor rude si amante prin organigramele institutiilor de stat si prin indestularea acestei haite flamande cu salarii regesti, pesedistii se vad nevoiti sa simuleze ca incearca sa echilibreze bugetul.

Si ce solutii credeti ca au gasit? Au incercat oare sa investeasca in infrastructura pentru a genera investitii? Au incercat oare sa imbunatateasca nivelul de educatie pentru a aduce noi tehnologii si locuri de munca mai bine platite? Au incercat oare sa extraga gazul care zace pe fundul Marii Negre pentru a reporni petrochimia? Au incercat oare sa lupte cu deficitul comercial urias?

Nici gand! Nimic din ceea ce ar fi facut un guvern responsabil nu a incercat guvernul Dancila. Dupa ce nu au ratat nicio prostie pe care ar fi putut sa o faca, pesedistii nici macar nu au incercat sa simuleze ca incearca vreo politica aplicata in Europa mileniului III. Si atunci au gasit simplu solutia minune. O "Lege a zaharului", care sa se aplice numai produselor vandute de companii americane. Toata ura impotriva Americii (care le cere stoparea coruptiei endemice), pe care au acumulat-o in adancul sufletului pesedistii in ultimii 30 de ani, toata frustrarea acumulata de ei impotriva singurului opozant serios pe care l-au avut - Ambasada americana -, toate acestea au rabufnit in cel mai josnic mod cu putinta. Sa faci o lege doar pentru a taxa doua companii, numai pentru ca sunt americane este o adevarata declaratie de razboi impotriva Americii. O declaratie de razboi ridicola si penibila, ca, de altfel, toate prostiile cat casa planuite si realizate de un guvern dirijat de valcovii care le-au mai ramas.

"Legea Zaharului" in varianta Orlando este o culme a inadecvarii si tupeului: pusa pe masa cu doar doua saptamani inainte de a doua vizita a presedintelui Iohannis la Washington, aceasta lege vizeaza taxarea suplimentara a zaharului continut in bauturile carbogazoase, adica a bauturilor produse de doua firme, numele americane cele mai cunoscute pe glob. Simultan cu aceasta lege, guvernul Dancila a iertat de o mare parte din datorii pe marii datornici la stat. Unul dintre oamenii de afaceri caruia guvernul i-a sters 40 de milioane de euro din datorii este chiar colegul de PSD al lui Dancila, Teodorovici si Pintea, nimeni altul decat primarul sectorului 3, Robert Negoita. Teodorovici se lauda ca va strange de pe urma taxarii zaharului vreo 200 de milioane de lei, adica exact cat i-a anulat din datorie colegului sau de partid, Negoita. Oare cat de mult il iubeste PSD-ul pe Negoita daca incepe un razboi cu americanii numai pentru a-i salva fundul acestuia? Se pare ca la fel de mult ca opozitia anti-pesedista care nu ar vrea sa ii tulbure pacea lui Negoita cu vreun contracandidat serios la fotoliul de primar...
 

Acum, ramane totusi un mister cum s-a radicalizat anti-americanismul latent pesedist in ultimul an. Dupa ce guvernul de la Bucuresti a alungat din afacerea exploatarii gazelor din Marea Neagra tocmai pe singura firma mare, globala si posesoare de tehnologie, ExxonMobil, careia ii canta serenade de zor Ungaria lui Viktor Orban, acum a decis sa injumatateasca vanzarile celor mai cunoscute firme americane de pe glob.

Petrolista de formatie Viorica Dancila a decis sa ingroape pe fundul marii cateva sute de miliarde de metri cubi de gaze doar pentru a scapa de singurul nume greu, ExxonMobil, care avea vocatia la concesionarea acestui zacamant. In acelasi timp a pastrat gazele pentru austriecii de la OMV (care ii platesc sotului ei un salariu de 8.000 de euro pe luna) si pentru rusii de la Lukoil. Asta sigur va sufla vant in pupa guvernului de la Budapesta, care isi incepe fiecare declaratie de dragoste catre Washington prin deplangerea faptului ca lui Exxon i s-a dat peste mana la Bucuresti.

De ce suna a declaratie de razboi "Legea zaharului"? Simplu, pentru ca guvernul ar vrea sa taxeze doar zaharul din bauturile racoritoare, nicidecum zaharul din nenumaratele produse de cofetarie, patiserie sau snack-uri aflate la tot pasul in magazine. Si de ce anume doar din bauturile racoritoare? Pentru ca acestea sunt produse in majoritate de doua mari firme americane.

Ironia sortii consta in aceea ca toate aceste bauturi racoritoare se produc in Romania, unde cele doua mari firme au investit sute de milioane de dolari, unde angajeaza zeci de mii de oameni si unde realizeaza o cifra de afaceri agregata de aproape 1 miliard de dolari. De altfel, una dintre aceste firme, cea mai mare si mai veche de pe planeta, posesoarea celei mai cunoscute marci comerciale de pe glob, este singura firma agro-alimentara din Romania care se afla printre primii 100 de exportatori ai tarii. De ce ai vrea sa strici o astfel de afacere? Doar pentru a "crea spatiu fiscal" sa il scutesti de datorii pe Robert Negoita? Sau pentru a-i da ministrului Pintea de la Sanatate bani sa arunce cu cate 13 milioane de euro pe consultanta inventata de la Banca Europeana de Investitii, o forma de a pune pe altcineva sa guverneze in locul ei? Sau doar pentru a salva pensiile speciale ale favorizatilor regimului?

Chiar nu observa nimeni ca americanii au investit in Ungaria dublu fata de Romania? Ca au investit in Polonia si Cehia de cate cinci ori mai mult decat in Romania? Ca volumul comertului american cu Romania este de doua ori mai mic decat cel cu Ungaria si de patru-cinci ori mai mic decat cel cu Polonia?

Si oare cat de prosti ii credem pe americani incat sa le taxam incorect companiile lor fanion si, in acelasi timp, sa le cerem sa ne sprijine in aderarea la OECD? Pai Viktor Orban umbla peste tot cu Exxon in gura, desi nu are nici un milimetru cub de gaz, iar noi, care avem sute de miliarde de metri cubi de gaz nu mai stim cum sa ii alungam pe aceiasi americani de la Exxon. Mai tineti minte cum ditamai firma internationala era obligata sa negocieze, pe furis, cu mustata lui Liviu Dragnea si cu unsurosul Darius Valcov un contract de zeci de miliarde de dolari? Asa arata o tara care vrea sprijinul Americii pentru a intra in OECD?

Sau poate "Legea zaharului" aruncata de catre mult-prea-fitosul Orlando Teodorovici sa fie doar o incercare brutala si tampa de a-i torpila vizita lui Iohannis la Casa Alba? Si-uite asa, o mana de nevolnici saboteaza o tara intreaga, fara sa pateasca nimic.

Daca noi credem ca ne vom afisa copilareste parteneriatul strategic cu singurii care ne pot apara de singurul inamic care ne sperie, dar in acelasi timp sa le sabotam companiile si sa le boicotam afacerile, apoi ne inselam teribil. Ar fi bine sa nu uitam ultima noastra incercare de a ne lupta cu America, atunci cand, in decembrie 1941, regimul Antonescu a declarat razboi SUA. Americanii ne-au luat atunci cam greu in seama, declarandu-ne razboi, la randul lor, abia dupa sase luni, in iunie 1942, dar au intrat apoi serios in conflictul respectiv, contribuind la infrangerea militara a regimului Antonescu.

Vrea oare Viorica Dancila sa ramana in istorie ca ucigasul parteneriatului cu SUA? Nu ar face mai bine sa ramana celebra pentru toaletele sale nepotrivite sau pentru gramatica sa excesiv de precara? Daca Viorica Dancila nu poate fi suspectata de prea multa inteligenta politica, baronii din jurul si din spatele biroului sau sunt sigur certificati ca ticalosi. Dar chiar sa te lupti cu America?

Distribuie Distribuie Comentarii