Guvernul Cioloș în chinurile facerii. Câteva observații
De la anuntul lui Klaus Iohannis si pana azi, adica in ultimele trei zile, a devenit ceva mai limpede ca premierul desemnat, Dacian Ciolos, are dificultati in identificarea numelor de viitori ministri. Intr-un fel, era de asteptat sa fie asa. Ciolos ar fi cerut garantii ca-si va forma singur guvernul, adica fara nume varate pe gat de partide. Aceasta cerinta maximala nu va putea fi satisfacuta in totalitate. Nu este nici realist, nici inteligent din punct de vedere tactic. Ce am vazut in aceste zile si ce ar fi de asteptat sa se intample mai departe?
In primul rand, am vazut ca de obicei functionand din plin bursa zvonurilor. Apar liste cu nume sigure de viitori ministri inlocuite cu altele a doua zi si tot asa. In unele cazuri, propunerile sunt reale, dar cel ofertat a refuzat. In alte cazuri, avem de-a face cu eternii bagatori de seama dornici sa-si mai dea putina importanta. E deja celebru cazul lui Calin Georgescu, anuntat ca viitor premier, ministru si ce mai vreti de cate ori apare ocazia.
In fine, la competitia ghicirii viitorului guvern mai participa si redactiile. Unii ziaristi stiu bine ca a arunca niste nume neverificate nu costa nimic. Oricum nu le infirma si nu le confirma nimeni, dar publicandu-le pari mai informat. Unii nu prea tin la acuratetea informatiilor, nu le filtreaza, nu se obosesc sa le verifice, ci inghit ca pelicanii orice li se vara in cioc.
Din avalansa de informatii, jumatati de adevar si intoxicari tot putem decanta o concluzie generala. Pare destul de clar ca Dacian Ciolos nu avea nimic pregatit. Nici nu avea cum, de vreme ce pana de curand, cel mai vehiculat inlocuitor la Victor Ponta era, dupa toate indiciile, Vasile Dancu. Acesta a fost, se pare, pastrat pentru un portofoliu in viitorul guvern, inca nu e clar daca vicepremier, ministru la dezvoltare sau alt portofoliu.
Din toate datele, rezulta ca prima optiune a lui Ciolos a fost sa oferteze experti romani cu activitate la Bruxelles (Raluca Pruna, Mihai Dumitru, Daniela Gheorghe, Anca Padiu Dragu, Tudor Constantinescu), dar acestia sunt in general mai dificil de dizlocat. Sunt bine platiti, iar in Romania nu vin la un post sigur. Guvernul tehnocrat poate dura doua luni sau un an si, in tot cazul, sustinerea politica sta sub semnul intrebarii.
Pe de alta parte, mentinerea unor ministri cu imagine de tehnocrati din guvernarea Ponta, cum este cazul lui Bogdan Aurescu de la externe, s-a dovedit a fi cam dificila. Apoi, din punct de vedere tactic, s-au comis cateva erori. Singura informatie data drept certa a parut sa fie ca unii ministri vor fi pastrati. Asta a nedumerit putin opinia publica si i-a inflamat pe liberali. Acestia s-au simtit exclusi si, mai mult, amenintati ca presedintele Iohannis ii scoate din jocul puterii. Abia dupa trei zile a aparut informatia ca de fapt nu va pastra nici un om din fostul guvern.
Votul liberalilor alaturi de PSD in cazul cresterii salariilor bugetarilor cu 10%, pe langa populism, a reprezentat fara indoiala si expresia unor frustrari. A fost un vot impotriva presedintelui Iohannis. Sa nu uitam ca proiectul de lege - care va complica teribil viata viitorului guvern - va ajunge la promulgare pe masa presedintelui. De ce sa-i faca liberalii una ca asta presedintelui Iohannis daca n-au cautat sa-i plateasca o mica polita? Apoi, mica razvratire a PNL s-a vazut in pozitia maximalista impusa premierului desemnat de a curata administratia de pesedisti. Altfel spus, daca pe noi nu ne vreti in guvern, nici pesedisti sa nu prindem in noul cabinet.
Guvernul Ciolos mai are apoi de gestionat o situatie delicata. Daca va reusi sa impace cumva partidele prin mici concesii facute fiecaruia la numirea unor ministru sau renuntarea la unele nume, nu va putea totusi sa dea satisfactie tuturor gruparilor. In interiorul PSD, de pilda, au aparut deja tensiuni de la eternii marginali din partid gen Serban Nicolae, dar vom gasi destui alti nemultumiti ca nu prind nimic in guvernul tehnocrat. In plus, exista si categoria pesedistilor care se tem ca-si pierd posturile in administratie, mai ales dupa tipetele liberalilor si informatia ca evaluarea inaltilor functionari pregatita pe final de guvernare Ponta s-a amanat, operatiunea fiind lasata in sarcina viitorului Guvern. Suplimentar, apar informatii despre o posibila evaluare a functionarimii pe criterii europene, dupa cum anunta ziarul Profit. Toate acestea agita apele in PSD.
Liviu Dragnea a trebuit sa spuna public ca Dacian Ciolos i-a promis ca nu va trece la epurari politice. Intre timp se confrunta cu mici rabufniri printre senatori. Liberalii bombane si ei, avand ingrijoarea suplimentara ca Dacian Ciolos va prelua intr-o buna zi partidul cu echipa lui de tehnocrati.
Cam asa arata tabloul general, deloc simplu, in care trebui sa se miste premierul desemnat, Dacian Ciolos. Va trebui sa linisteasca intr-un fel partidele mari, panicate fiecare din alte motive, dar tot mai nemultumite. In acelasi timp, este nevoit sa-si securizeze unele ministere cheie (internele, justitia, finantele). Este obligatoriu sa le tina departe de influenta lor nefasta. Misiunea se complica intrucat Ciolos se vede nevoit sa tina cont si de asteptarile publicului, care nu mai doreste sa vada politruci in guvern, dar realist vorbind nu poate sa-i ignore in totalitate.
Rezultatul acestui balet complicat il vom vedea zilele urmatoare, cand va prezenta lista ministrilor. Guvernul Ciolos nu poate fi decat rezultatul unui compromis politic, altfel orice imbatosare stupida duce inevitabil la un epilog cunoscut. In urma cu trei ani, guvernul MRU a picat in parlament dupa doua luni de guvenare. A fost cel mai scurt mandat al unui prim-ministru care a crezut ca poate intoarce complet spatele partidelor, riscand o guvernare in forta.
