Declarațiile președintelui Donald Trump cu privire la anexarea Groenlandei și a Canalului Panama, proces din care nu exclude folosirea forței, au atras, conform profesorului Valentin Naumescu, reacții pripite și exagerate ale unor politicieni. Specialistul analizează culisele acestor declarații.

Donald Trump și-a exprimat în repetate rânduri, și în timpul primului mandat, dorința ca SUA să cumpere Groenlanda , descriind teritoriul danez, ca fiind „o necesitate absolută” pentru securitatea americană.

„Avem nevoie de Groenlanda din motive de securitate națională”, a reafirmat el marți într-o conferință de presă. „Oamenii nici măcar nu știu dacă Danemarca are vreun drept legal asupra ei, dar dacă are, ar trebui să o cedeze, pentru că avem nevoie de ea pentru securitatea națională.”

De asemenea, Trump a cerut ca Panama să restituie SUA controlul asupra Canalului Panama. SUA a semnat transferul controlului acestei rute comerciale maritime critice către Panama în 1977.

Trump a adăugat: „Uitați, Canalul Panama este vital pentru țara noastră. Este operat de China. China! Și am dat Canalul Panama Panamei, nu l-am dat Chinei.”

Întrebat dacă ar exclude utilizarea presiunii economice sau militare pentru a prelua Groenlanda și Canalul Panama, Trump a declarat: „Nu voi face această promisiune. Nu. Este posibil să fie nevoie să facem ceva.”

„Nu pot să vă asigur — vorbiți despre Panama și Groenlanda — nu, nu pot să vă asigur în legătură cu niciunul dintre aceste două lucruri”, a spus Trump în cadrul unei conferințe de presă. „Dar pot spune acest lucru: Avem nevoie de ele pentru securitatea economică.”

Șirul declarațiilor controversate ale lui Trump nu s-a oprit aici. La începutul lunii decembrie, președintele a scris pe platforma sa de socializare: „Nimeni nu poate răspunde de ce subvenționăm Canada cu peste 100.000.000 de dolari pe an? Nu are niciun sens! Mulți canadieni vor ca (țara vecină) Canada să devină al 51-lea stat al SUA. Ar economisi masiv pe taxe și protecție militară. Eu cred că este o idee grozavă. Al 51-lea stat!!!”.

Declarația sa pare să fi fost luată în serios în Canada. Mai mulți politicieni în frunte cu premierul canadian Justin Trudeau au declara: „Canada nu va face niciodată, niciodată parte din Statele Unite”.

Donald Trump a exclus utilizarea forţei militare pentru a anexa Canada, dar a spus că va folosi „forţa economică".

De asemenea, mai mulți politicieni europeni au reacționat dur vis-a-vis de declarațiile lui Trump. Ministrul francez de externe Jean-Noël Barrot a declarat că UE nu va permite niciunei țări să „atace granițele sale suverane”, după ce Donald Trump a amenințat Danemarca și a refuzat să excludă anexarea forță a Groenlandei.

„Declarațiile lui Trump nu trebuie să ne alerteze”

Valentin Naumescu, profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB, a analizat pentru „Adevărul” aceste ultime declarații ale lui Trump.

„Aceste declarații nu reprezintă un motiv de panică pentru nimeni. Nu trebuie să ne alerteze și nu va fi vorba în niciun caz de preluări teritoriale forțate de către SUA. Deci, din start vreau să reduc, să spunem așa, temperatura sau tensiunea legată de aceste declarații, pe care, sigur, Trump le face într-un mod inconfundabil, care i-a devenit specific, dar nu este vorba de niciun fel de preluări ostile de teritorii ale altor state”, a început Naumescu analiza.

În ceea ce privește așa-zisa anexare a Canadei, Naumescu a precizat: „Sunt zero șanse. Nici nu va merge înainte cu această idee. Mai degrabă a fost o afirmație caustică a lui pe fondul disputelor cu Justin Trudeau (premierul Canadei-nr), pe care le avusese, prin care vrea să spună că de fapt o mare parte a cetățenilor canadieni s-ar bucura să facă parte din Statele Unite, în fine. Chiar nu trebuie luată foarte în serios această declarație”.

„E posibil ca SUA să dorească o renegociere vis-a-vis de canalul Panama”

În ceea ce privește canalul Panama, e posibil că administrația Trump să dorească o negociere privind regimul de tranzitare a canalului de către navele comerciale, în sensul relaxării tarifelor – este de părere profesorul.

„Eu cred că aici țintește de fapt și este posibil să obțină aceste reduceri de tarife de tranzitare a canalului Panama, pentru că economia americana are instrumente de negociere în relația cu statul care deține acest canal, deci nu e vorba de a prelua canalul din suveranitatea statului care îl deține”, explică Naumescu.

Într-adevăr, detaliază specialistul, canalul a avut un regim internațional, care a fost sistat în momentul în care acesta a revenit pe deplin statului Panama. Expertul nu crede că se va reveni la statutul internațional al canalului, dar că e posibil să se renegocieze tarifele de tranzit: „Sigur, nu se poate ajunge chiar la libera circulație pentru că este un teritoriu care aparține unui stat, dar probabil că aici se vrea să se ajungă, sigur, Trump stabilind ținta undeva foarte sus”.

Groenlanda ar putea să-și obțină independența în urma unui referendum

În ceea ce privește Groenlanda, Naumescu susține: „trebuie avut în vedere că Groenlanda este o regiune autonomă a regatului Danemarcei, este complet autonomă în sensul că în urma unor referendumuri și-a obținut dreptul de autoguvernare, are instituții cu caracter executiv și legislativ proprii. Geografic vorbind, face parte din continentul nord-american, nu din cel european, dar nu asta este esențial.”

Groenlanda, cea mai mare insulă din lume, cu o populație de aproximativ 60.000 de locuitori, a fost o colonie daneză până când a devenit autonomă cu propriul parlament în 1979. Ea rămâne un teritoriu al Danemarcei, Copenhaga exercitând controlul asupra politicii sale externe și de apărare.

Unii analiști spun că Groenlanda ar fi extrem de bogată în resurse naturale, inclusiv în zăcăminte de fier, zinc, diamante, aur, metale rare, uraniu și petrol. Zăcămintele sunt acoperite de gheață, dar, din cauza încălzirii globale, stratul de gheață se topește rapid.

În ciuda resurselor sale minerale bogate, Groenlanda se bazează pe Copenhaga pentru asistență financiară semnificativă, primind o subvenție anuală de aproximativ 500 de milioane de euro, a relatat Politico.

Conform unui acord din 2009 cu Danemarca, Groenlanda poate să-și declare independența numai în urma unui referendum.

Prim-ministrul groenlandez, Múte Egede, a declarat, în discursul ținut cu ocazia Anului Nou că „este timpul să facem următorul pas pentru țara noastră”, făcând aluzie la un posibil referendum de independență în 2025. Prim-ministrul Groenlandei a cerut independența față de Danemarca și eliminarea „cătușelor” colonialismului.

„Cetățenii Groenlandei își pot exprima voința printr-un referendum în ceea ce privește viitorul sau direcția regiunii autonome. S-ar putea să mai auzim despre o asemenea strategie, dar repet, nu este o temă de maximă actualitate, o temă fierbinte sau care să genereze conflicte, în niciun caz”, explică profesorul.

Naumescu susține că e posibil ca administrația Trump să convingă autoritățile locale să organizeze un referendum în anii următori. „Pentru că se poate face acest lucru, ei au dreptul, spre deosebire de alte regiuni care nu au autonomie deplină, să organizeze astfel de referendumuri. Să nu uităm că Groenlanda a decis să rămână în afara Uniunii Europene, deși Danemarca este membră a UE”, explică profesorul.

Un astfel de referendum este posibil, dar nu este un motiv de maximă îngrijorare pentru noi și nu va fi vorba niciun caz de o preluare ostilă, conchide specialistul.

„Nu va fi vorba de preluări ostile”

Legat de episodul în care Trump a susținut că nu exclude folosirea forței legat de anexarea Groenlandei, Naumescu crede că „a fost o forțare a unui jurnalist și, mă rog, o anumită neglijență a președintelui ales, care a lăsat cumva să se înțeleagă că nu exclude folosirea forței militare. În niciun caz, nu cred că poate fi vorba despre așa ceva, iar reacțiile unor politicieni europeni în acest moment mi se par și pripite și exagerate”.

Legat de potențiale efecte ale acestor declarații asupra securității europene, respectiv a securității României, Naumescu concluzionează: „Eu nu sunt îngrijorat de aceste declarații și nu va fi vorba de preluări ostile. Eu cred că în cel mult un an de la inaugurare, vom vedea o acomodare politică a relațiilor dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, deci vom vedea din nou o relație transatlantică solidă. Poate va fi nevoie, repet, de câteva luni, aproximativ un an, pentru acomodarea acestor relații, în special în plan economic și comercial. Dar nu văd pericolul unei fracturi a relațiilor transatlantice”.

Cine este Valentin Naumescu

VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023)