SUA ar trebui să pună mâna pe Groenlanda atât pentru a-și asigura propria apărare, cât și „libertatea lumii”. Danemarca nu face suficient în acest sens, apreciază președintele american Donald Trump, care a numit doi potențiali adversari, China și Rusia, relatează Washington Post. Dar ce ar însemna o apărare eficientă în cazul Groenlandei?

Poziția geografică a Groenlandei, într-un ocean ostil, între America de Nord, Europa de Vest și Rusia, a făcut-o vitală din punct de vedere strategic în timpul Războiului Rece.

După prăbușirea URSS, nu a mai fost cazul. În prezent însă, pe măsură ce tensiunile cresc într-o regiune care se topește și a cărei militarizare se intensifică, cea mai mare insulă din lume a revenit în atenția globală.

Groenlanda se află de-a lungul a ceea ce în Războiul Rece era numit „Gapul GIUK”, punctul de contact dintre Groenlanda, Islanda și Marea Britanie care protejează Atlanticul de Nord de navele și submarinele rusești.

Insula este, de asemenea, un reper în ceea ce privește cablurile de comunicații care traversează Atlanticul - tipurile de cabluri despre care oficialii europeni ai apărării se tem că pot fi vizate de „nave fantomă” rusești.

Vicepreședintele JD Vance a lăudat „resursele naturale incredibile” ale Groenlandei, constând în metale esențiale și rare necesare pentru lumea modernă - pentru vehicule electrice, smartphone-uri, echipamente de imagistică medicală, cipuri de computer și turbine eoliene. Exploatarea minieră în Groenlanda s-a dovedit până acum dificilă, însă liderii săi s-au arătat deschiși să facă afaceri cu companiile americane care ar avea disponibilitatea să investească.

Pe de altă parte, comentariile lui Trump au stârnit confuzie.

Care ar fi amenințările împotriva Groenlandei și SUA? Cum ar trebui răspuns la acestea, de către cine și cu câtă forță? Tratate? Sănii trase de câini? Avioane F-35? Bombe nucleare?

Președintele american, care s-a interesat de achiziționarea teritoriului de la Danemarca în timpul primului său mandat, a revizuit valoarea strategică a insulei doar la câteva ore de la învestire. „Aveți bărci rusești peste tot, aveți bărci chinezești peste tot – nave de război.”

De data aceasta, el mers departe, amenințând chiar că va prelua teritoriul cu forța.

„Avem nevoie de Groenlanda pentru securitatea națională și chiar și pentru securitatea internațională”, a spus el recent în fața Congresului.

Aflat în Biroul Oval alături de secretarul general al NATO, Mark Rutte, jurnaliștii l-au întrebat din nou pe Trump despre „anexarea” Groenlandei. „Cred că se va întâmpla”, a spus el.

Glumă favorită a planificatorilor militari în vremurile sovietice era că o potențială invazie a Groenlandei va deveni rapid o misiune de căutare și salvare. Este un mediu dur, dacă nu de-a dreptul ostil. Drumurile între așezări lipsesc, iar infrastructura este aproape inexistentă. Este foarte frig și întuneric. O forță invadatoare nu trebuie să conteze nici că va găsi aici hrană.

Dar acum lucrurile se schimbă. Arctica se încălzește; gheața se retrage. Iar o țară ostilă nu are nevoie să invadeze Groenlanda pentru a o controla sau amenința.

Aproximativ 80% din suprafața Groenlandei este acoperită de gheață, o insula pustie și sălbatică de trei ori mai mare decât statul Texas. Majoritatea locuitorilor sunt inuiți și populația trăiește de-a lungul coastei. Economia se bazează pe pescuit și subvenții din Danemarca.

Dar căile maritime arctice devin navigabile, iar puterile globale încep să viseze la o zi în care navele ce călătoresc între Asia, Europa și America de Nord nu vor mai trebui să se îndrepte spre sud, spre canalele Panama și Suez, sau să ocolească, ci traversează noile rute polare.

Trump presează Danemarca să-și întărească apărarea în Groenlanda, dat fiind că resursele militare americane de pe insulă s-au degradat, iar rușii își recondiționează propriile porturi arctice.

El a dispus, de asemenea, construirea unui „Dom de aur”, un „scut de apărare antirachetă de următoarea generație pentru Statele Unite împotriva rachetelor de croazieră balistice, hipersonice, avansate și a altor atacuri aeriene de generație următoare”, similar sistemului Iron Dome al Israelului. În acest fel ar fi întărit vechiul sistem de apărare NORAD, operat de Canada și SUA. Nu este clar ce rol ar juca Groenlanda în această ecuație.

„Sincer, Danemarca, care controlează Groenlanda – nu își face treaba și nu este un bun aliat”, a spus Vance recent pentru Fox News.

Remarca lui i-a șocat pe danezi. Danemarca a fost una dintre puținele țări care au trimis trupe pentru a lupta alături de armata americană în Irak și Afganistan și a suferit pierderi proporționale cu forțele desfășurate.

„Am luptat cot la cot cu americanii multe, multe decenii”, a spus premierul danez Mette Frederiksen. „Suntem unul dintre cei mai importanți și cei mai buni aliați ai Statelor Unite și de aceea nu aș dori ca Danemarca să fie etichetată drept un rău aliat.”

Odată, Groenlanda găzduia zeci de baze, avanposturi și depozite militare americane. Astăzi nu mai există decât baza spațială din Pituffik, care operează o rețea globală de radare, sateliți și senzori de avertizare timpurie pentru a detecta rachetele balistice intercontinentale. O forță americană care număra cândva 10.000 de soldați s-a redus la aproximativ 200.

Nici Groenlanda, nici Danemarca nu au cerut vreodată SUA, un aliat al NATO, chirie pentru Pituffik.

Oficialii danezi admit că au amânat să investească în apărare în Groenlanda, mai ales că au avut alte cheltuieli și nu au perceput o amenințare. Apoi tensiunile dintre China, Rusia și SUA s-au revărsat asupra regiunii arctice.

În prezent, și danezii sunt îngrijorați. De pildă, Serviciul Danez de Informații pentru Apărare a concluzionat că nordul înalt este „o prioritate pentru Rusia și își va afișa puterea printr-un comportament agresiv și amenințător, care va aduce cu sine un risc mai mare de escaladare decât oricând în Arctica”.

„Nu am investit suficient în Arctica de mulți ani”, a admis ministrul danez al Apărării, Troels Lund Poulsen. „Acum plănuim o prezență mai puternică.”

Că este sau nu meritul lui Trump, cert este că danezii au anunțat un nou pachet de cheltuieli pentru apărare, unul însemnat raportat la mărimea țării. Astfel vechile nave de inspecție vor fi înlocuite de trei nave de război moderne, vor fi achiziționate două drone cu rază lungă de acțiune și vor fi desfășurați simultan sateliți și alte mijloace de supraveghere.

De asemenea, Danemarca modernizează Aeroportul Kangerlussuaq, o fostă bază aeriană a SUA, pentru a permite aterizarea avioanelor supersonice F-35.

În acest scop, au pus la bătaie 2 miliarde de dolari. În total, contribuția Danemarcei la NATO depășește 3% din PIB, una dintre cele mai mari din Europa.

Totuși, construirea a noi nave de război va dura poate câțiva ani.

Ministerul danez al Apărării intenționează, de asemenea, să finanțeze încă două echipe de sănii trase de câini pentru a proteja Parcul Național din nord-estul Groenlandei întins pe 972.000 kilometri pătrați și cel mai mare din lume. Este vorba despre patrulele Sirius, considerate de danezi drept Navy SEAL-urile din Arctica, care au început operațiunile în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

„Au pus două sănii de câini acolo acum două săptămâni. Au crezut că asta înseamnă protecție", a comentat Trump ironic.

Dar ce fel de apărare l-ar mulțumi pe Trump? Oficialii danezi se străduiesc să înțeleagă ce ar vedea cu ochi buni Pentagonul în această privință.

Navele rusești, că sunt sau nu vizibile, operează liber în Atlanticul de Nord. Flota de Nord a Rusiei și baza sa principală de submarine au sediul în Marea Barents, lângă Murmansk. În timpul Războiului Rece, Statele Unite și Uniunea Sovietică s-au luptat pentru controlul pasajului GIUK.

Un oficial danez a comentat că activele chineze nu sunt prezente în Groenlanda. Dar, ca putere auto-descrisă ca aproape de Arctic– de fapt, Beijingul este mai aproape de Ecuator decât de Polul Nord – China și-a exprimat clar intenția de a fi prezentă și aici. De altfel, anul trecut, două nave de frontieră rusești și două nave chineze de pază de coastă au fost observate efectuând exerciții comune în Marea Bering, în largul Alaska. Rusia și China au organizat, de asemenea, o patrulă cu bombardiere în apele internaționale din apropierea coastei Alaskăi.

Conform articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, care susține că un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor, SUA sunt obligate să protejeze Groenlanda. În plus, un tratat din 1951 dintre Danemarca și Statele Unite oferă armatei americane mână liberă pentru a se proteja împotriva atacurilor în Groenlanda.

„Statele Unite pot face practic ce vor în Groenlanda”, a explicat Kristian Soby Kristensen, șeful departamentului de strategie și studii de război la Colegiul Regal Danez de Apărare din Copenhaga. „Nu am cunoștință de nicio solicitare a SUA care să nu fi fost îndeplinită. Când președintele Trump spune că SUA au nevoie de control militar - ei bine, într-un fel, deja îl are”.