Politicienii simțeau presiune în timpul pandemiei. Companiile cereau să se redeschidă iar numărul deceselor era în scădere, în special departe de orașele de pe coastă, cele mai afectate de pandemie. Părea că este momentul să se declare „misiune îndeplinită” și să fie repornită economia, mai ales că urmau alegeri. Era anul 1918 și primarul orașului american Denver, William Fitz Randolph Mills, a cedat cerințelor mediului de afaceri hotărând renunțarea la distanțarea socială,  notează CNN .

Ziua Armistițiului părea ziua perfectă pentru asta. Orașul era în carantină de cinci săptămâni iar acum avea un motiv de celebrare: sfârșitul Primului Război Mondial.

Locuitorii recunoscători au inundat străzile orașului în data de 11 noiembrie 1918, la scurt timp după ce managerul responsabil de sănătatea publică a orașului a declarat că „ciuma este sub control!”.

Entuziasmul său a fost prematur dar de înțeles: oficialii din Denver puteau arăta cu degetul la progresul realizat în oprirea bolii la momentul respectiv, comparativ cu alte orașe americane precum Chicago.

Primul deces înregistrat provocat de gripă a fost în 27 septembrie, un student de la Universitatea din Denver care a murit de pneumonie. Autoritățile s-au mișcat rapid, interzicând întâlnirile în spațiu închis în 6 octombrie. Dar până în data de 15 a aceleiași luni erau deja 1.440 de cazuri identificate într-un oraș de un sfert de milion de locuitori și doar 300 de medici.

Chiar și în acele zile de început ale sănătății publice, cu puține tratamente științifice, s-a înțeles că măsurile de distanțare socială și măștile de protecție ajută în încetinirea răspândirii pandemiei.

În timp ce unii experți au încercat să calmeze populația afirmând că „gripa spaniolă este gripa obișnuită cu alt nume”, până la sfârșitul pandemiei se estimează că aproximativ 675.000 de americani și-au pierdut viața, în special în toamna anului 1918, potrivit Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA.

Dar oamenii erau nerăbdători să iasă din case iar afacerile iritațe că pierd atâția bani din cauza a ceea ce părea o pandemie relativ izolată. Ei argumentau că este mai bine să fie izolați în carantină cei care afișează simptome iar cei sănătoși să fie lăsați să își vadă de viața zilnică.

Părea mai bine să se renunțe la măsurile draconice și să fie pus accentul pe prevenție, lucruri ce păreau rezonabile la momentul respectiv. Dar nu au avut rezultatul scontat.

E un ecou care se aude până în ziua de azi pe măsură ce presiunile asupra politicienilor să repornească economia cresc.

În loc să fie sfârșitul gripei din Denver, orașul avea să fie doar la jumătatea calvarului trăit.

Renunțând prea devreme la măsurile de distanțare socială, autoritățile au eșuat în a aplatiza curba și s-au confruntat cu un al doilea vârf al pandemiei. Până în 22 noiembrie numărul morților creștea vertiginos iar oficialii orașului se grăbeau să reintroducă măsurile de interzicere a adunărilor publice și private alături de obligativitatea purtării măștilor pentru desfășurarea oricăror activități comerciale. Dar răul a fost făcut.

Cinci zile mai târziu ziarul Denver Post titra „Toate recordurile de gripă doborâte în Denver în ultimele 24 de ore”, susținând că mai mulți rezidenți ai orașului au murit din cauza pandemiei decât în Primul Război Mondial.

Asta nu i-a oprit pe proprietarii afacerilor din oraș să ia cu asalt primăria, protestând că pierd zeci de mii de dolari în fiecare săptămână, similar cu protestele care au avut loc în ultimul timp în Statele Unite vizavi de restricțiile impuse pentru a ajuta la aplatizarea curbei COVID-19.

Și atunci, ca și în prezent, natura pandemiei a însemnat că orașele au fost primele infectate, înainte de a se răspândi în mediul rural.

Declarațiile victorioase premature garantează înfrângerea. Cedând protestelor crește numărul de morți, notează CNN.

Dar protestatarii din urmă cu mai bine de un secol nu aveau avantajele conferite de știință și medicina modernă.

Sănătatea publică este unul din domeniile în care este cel mai dificil pentru guverne să ia măsuri, când acțiunile adesea par disproporționate. Ceea ce este de neiertat pentru lideri e însă să rămână ignoranți în mod voit cu privire la lecțiile istoriei, fiind astfel condamnați să o repete.

Deciziile lor izvorâte din teama de repercusiuni electorale ar putea ucide pe cineva pe care îl iubiți, scrie CNN.