În urmă cu 204 ani se năștea regina Victoria a Marii Britanii. În cei 63 de ani de domnie a fost martora unor schimbări industriale, tehnologice și sociale imense. Însă situația ar fi fost cu totul alta dacă oricare dintre cei șapte bărbați care au atentat la viața suveranei și-ar fi dus planurile până la capăt, relatează Daily Mail .

În schimb, fiecare atentat eșuat, într-un secol în care au avut loc multe asasinate, a contribuit la consolidarea poziției suveranei.

Presupușii săi asasini au variat de la un bărbat în căutare de notorietate până la un altul cu tulburări mintale , care era obsedat de numărul patru și de culoarea albastră. Cu toate acestea, indiferent de trecutul și motivele lor, toți au fost prinși și pedepsiți rapid.

Primul atentat la viața reginei Victoria a avut loc la 10 iunie 1840, când aceasta avea 21 de ani, la doar trei ani de domnie.

În timp ce se bucura de o plimbare cu trăsura prin Hyde Park împreună cu iubitul ei soț, Albert, regina a fost vizată de Edward Oxford, un băiat de 18 ani, care era chelner.

Scoțând un pistol din buzunar, tânărul s-a strecurat printre oamenii care se aflau pe Constitution Hill și a tras asupra reginei în timp ce trăsura acesteia trecea pe lângă el.

În momentul în care trăsura suveranei s-a oprit, Oxford a scos o altă armă și a tras. În mod remarcabil, chiar dacă tânărul se afla la doar câțiva metri distanță, regina a scăpat nevătămată, iar trăsura și-a continuat drumul.

Ulterior, Edward Oxford a fost arestat, iar investigațiile ulterioare au părut să dezvăluie implicare sa într-o societate secretă, numită Young England.

Însă, apoi, s-a dovedit că scrisorile găsite de anchetatori în locuința băiatului făceau parte din fantezia unui adolescent în căutare de notorietate.

Tânărul a fost judecat pentru înaltă trădare la Old Bailey și risca pedeapsa cu moartea prin spânzurare. Însă, autoritățile nu au găsit niciun glonț la locul faptei, ceea ce indică faptul că pistoalele utilizate erau încărcate doar cu praf de pușcă.

După ce martorii au depus mărturie, Oxford a fost găsit nevinovat „pe motiv de nebunie”. În plus, suverana ar fi fost furioasă în legătură cu achitarea sa, descriind-o în jurnalul său ca fiind „foarte stupidă”. Ea considera că tânărul nu era nebun.

Prințul Albert a deplâns, de asemenea, clemența arătată față de Oxford.

După ce a fost internat în faimosul Bethlem Royal Hospital, supranumit „Bedlam", presupusa nebunie a lui Oxford a părut să se diminueze. El a învățat să cânte la vioară, să picteze și să vorbească limbi străine, inclusiv franceza și germana.

O fotografie realizată în anul 1858, în timpul internării sale, îl arată pe acesta sprijinit de o scară și cu o pensulă în mână. El a petrecut 21 de ani la Bedlam, iar în 1864 a fost transferat la Broadmoor. A petrecut trei ani acolo și apoi a fost deportat în Australia.

Ulterior, Oxford și-a schimbat numele în John Freeman, s-a căsătorit cu o văduvă cu doi copii și s-a angajat ca jurnalist.

„Un abis de mizerie și suferință”

Al doilea atentat la viața suveranei a avut loc doi ani mai târziu, la sfârșitul lunii mai a anului 1842.

Trăsura reginei se întorcea la Palatul Buckingham, când prințul Albert a văzut un bărbat pe care l-a descris mai târziu ca fiind „mic, brunet și cu o înfățișare urâtă" care a îndreptat un pistol în direcția lor înainte de a dispărea.

Deși regina a fost îndemnată să rămână la reședință până când bărbatul va fi prins, curajoasa suverană a insistat să iasă din nou afară a doua zi. Bărbatul și-a făcut din nou apariția în timp ce trăsura regală se apropia de Constitution Hill.

Tâmplarul John Francis, în vârstă de doar 19 ani, a tras cu un pistol spre regină. El a acționat după ce a fost prins furând bani de la patronul său. Din fericire, regina Victoria a scăpat din nou nevătămată, iar Francis a fost prins.

Fiind condamnat la moarte, aștepta să fie executat când tatăl său a obținut o grațiere de la regină, după ce i-a scris acesteia. În schimb, Francis a fost transportat în țara lui Van Diemen, în prezent Tasmania, unde a fost trimis la muncă într-o colonie.

Mai târziu, Francis a descris acel loc ca fiind „un abis de mizerie și suferință”.

După 14 ani, a obținut o grațiere condiționată și a ajuns să se căsătorească și să aibă cel puțin nouă copii, înainte de a muri de tuberculoză în anul 1885.

„Sătul de viață"

La mai puțin de două luni de la atentatul lui Francis, când tâmplarul aștepta să fie executat înainte de a fi grațiat, regina Victoria a fost din nou ținta unui atac.

De această dată, vinovatul a fost cocoșatul John Bean, în vârstă de 17 ani, care se presupune că avea o înălțime mai mică de 150 cm. El a trăit pe străzi, după ce a fugit de tratamentul crud pe care i l-au aplicat cei patru frați ai săi.

Bean a atentat la viața reginei pe 3 iulie 1842, în timp ce trăsura acesteia trecea pe lângă Palatul Buckingham.

Aflându-se în mijlocul mulțimii de supuși care o aclamau, a ridicat un pistol și a apăsat pe trăgaci, însă fără a nimeri pe cineva. Ulterior, tânărul a fost târât la doi polițiști diferiți de către un trecător, dar ambii au refuzat să-l aresteze, considerând că nu existau suficiente dovezi că ar fi fost comisă o infracțiune.

Trecătorul, Charles Edward Dassett, a dus apoi arma lui Bean la o secție de poliție și i-a fost luată o declarație. Ulterior, autoritățile au pornit în căutarea tânărului și au sfârșit prin a aduna toți băieții care erau cocoșați.

În cele din urmă, Bean a fost găsit la casa părinților săi și a fost arestat. Insistând că nu a țintit spre trăsura reginei, el a dat de înțeles că a vrut să fie arestat pentru că era „sătul de viață".

Judecătorul a concluzionat că el ar fi vrut să „obțină notorietate” sau să fie trimis într-un azil. De asemenea, el a fost condamnat la doar 18 luni de închisoare. După ce a fost eliberat, Bean a lucrat ca bijutier și s-a căsătorit de două ori. Însă, în anul 1882, s-a sinucis.

Istoricul dr. Bob Nicholson, al cărui podcast BBC despre atentatele la viața reginei Victoria a fost lansat în luna martie, a afirmat că primele atacuri asupra suveranei au avut loc fiindcă era „foarte accesibilă publicului”.

„Lucrul care m-a surprins cu adevărat este cât de des ieșea ea la plimbări cu trăsura”, a afirmat el.

Atentatul din 1849

După atacul eșuat al lui Bean, regina Victoria avea să mai domnească încă șapte ani înainte de a fi din nou ținta unui alt atentat.

În luna mai a anului 1849, irlandezul William Hamilton a călcat pe urmele primilor doi atacatori ai reginei, așteptând pe Constitution Hill să apară trăsura acesteia.

El emigrase la Londra în anii 1840. În momentul în care trăsura suveranei a trecut pe lângă el, a scos un pistol și a tras asupra ei. Încă o dată, norocul a fost de partea monarhului și bărbatul și-a ratat ținta.

După ce Hamilton a fost reținut, autoritățile s-au străduit să stabilească motivul pentru care a săvârșit atacul. Deși au existat acuzații că ar fi făcut parte dintr-un grup de revoluționari irlandezi, autoritățile nu au găsit nicio dovadă în acest sens.

Au existat, totodată, sugestii că bărbatul ar fi vrut să fie dus în Australia. În cazul în care este adevărat, irlandezul și-a îndeplinit dorința. El a fost condamnat la șapte ani de închisoare. Primii cinci ani i-a petrecut pe o navă închisoare lângă Gibraltar, înainte de a fi trimis la Fremantle, în Australia de Vest.

Nu este clar când a murit bărbatul și nici cum sau unde și-a găsit sfârșitul.

„O vânătaie imensă”

Următorul atentat la viața reginei Victoria, care a avut loc la 27 iunie 1850, a fost teribil de aproape de a fi un succes. În timp ce aceasta părăsea locuința unchiului ei din Piccadilly, fostul soldat Robert Pate a lovit-o pe suverană în cap cu un baston cu vârf metalic.

Descriind atacul în jurnalul său, suverana a spus că un bărbat pe care „îl văzuse de multe ori în parc” a făcut un pas în față și a fost „aruncată în partea stângă a trăsurii”.

„Boneta mea a fost distrusă, iar când mi-am dus mâna la frunte, am simțit o vânătaie imensă în partea dreaptă, din fericire mult deasupra tâmplei și a ochiului!". Suverana a mai precizat și că l-a văzut pe Pate fiind „tras violent de oameni”.

S-a aflat că lui Pate i s-a permis anterior să demisioneze după ce ar fi fost diagnosticat cu probleme de sănătate mintală. În ciuda statutului său, bărbatul a fost condamnat, iar apoi s-a căsătorit cu o moștenitoare australiană și s-a întors la Londra.

Cel de-al șaselea atentat

După condamnarea lui Pate, suverana a domnit timp de 22 de ani fără să mai fie atacată. În acest timp, ea și-a pierdut și soțul. Distrusă de durere după moartea acestuia în anul 1861, s-a retras în mare parte din viața publică.

Cu toate acestea, în anul 1872, a participat la o mare procesiune prin Londra, care urma să culmineze cu o slujbă la Catedrala St Paul.

Printre persoanele care au întâmpinat-o cu bucurie la întoarcerea în capitală s-a aflat și Arthur O'Connor, în vârstă de 17 ani. O rudă foarte apropiată a acestuia a fost Feargus O'Connor, care a fost una dintre figurile cheie ale mișcării radicale a clasei muncitoare care a cuprins Marea Britanie în anii 1840 înainte de a fi suprimată.

Cuprins de un spirit radical asemănător, O'Connor plănuise să-i pună un pistol la tâmplă reginei în fața unei mulțimi de mii de oameni și să o forțeze să semneze un document care ar fi asigurat eliberarea unui grup de prizonieri republicani irlandezi.

La două zile după ce o primă încercare de a o prinde pe suverană într-o ambuscadă în interiorul St Paul's a eșuat, O'Connor s-a îndreptat spre Palatul Buckingham și a reușit să sară gardul fără să fie văzut.

Când regina se întorcea la reședință, a fugit la trăsura ei pentru a-și pune planul în aplicare, dar a fost prins de servitorul Majestății Sale, John Brown.

O'Connor a fost ironizat de presă și a fost condamnat la un an de muncă silnică după ce a pledat vinovat. După ce regina s-a plâns primului ministru de sentința lui O'Connor, guvernul l-a convins pe adolescent să părăsească țara. El s-a îndreptat spre Australia, unde trebuia să rămână în exil. Însă, în schimb, s-a întors în Anglia în mai puțin de un an și a revenit la Palatul Buckingham.

După ce a explicat că a sperat să fie ucis de poliție, O'Connor și-a petrecut mare parte din restul vieții închis în aziluri.

Ultimul atentat

Ultimul atentat la viața suveranei a avut loc în anul 1882, când aceasta avea 63 de ani și se afla pe tron de 45 de ani. Roderick Maclean, fiul proprietarului popularei reviste Fun, a tras cu un revolver asupra reginei în timp ce aceasta părăsea gara Windsor. În acel moment, suverana se întorcea la castel după o scurtă călătorie în capitală.

Familia bărbatului își pierduse averea, iar el suferise de o schimbare de personalitate după ce o lovitură la cap. Văzând dușmani pretutindeni, Maclean nu a reușit să aibă un loc de muncă. Mai mult decât atât, era obsedat de numărul patru și de culoarea albastră.

Surorile acestuia îi trimiteau bani pentru a se întreține, dar el voia mai mult de la ele. După ce a devenit obsedat de regină, a cumpărat un pistol din Portsmouth și a mers pe jos până la Windsor.

În timp ce aștepta sosirea trenului reginei, i-a scris surorii sale și i-a spus: „Nu aș fi făcut această crimă dacă, așa cum ar fi trebuit, mi-ai fi plătit cei 10 șilingi pe săptămână în loc să-mi oferi suma jignitoare de 6 șilingi și să te aștepți ca eu să trăiesc din asta".

După ce a tras cu revolverul, Maclean a fost capturat și internat în spitalul psihiatric Broadmoor, unde a rămas pentru tot restul vieții sale.