Este de înțeles că părinții vor să facă tot ce le stă în putință pentru a-și ajuta copiii să reușească din punct de vedere academic. Acest lucru ar putea să deterioreze dorința copiilor de a reuși, nu să o alimenteze, spune Jennifer Breheny Wallace, cercetător în domeniul parentingului.

Angajarea de profesori particulari, înscrierea copiilor în mai multe activități extracurriculare sau plata unor programe de vară de elită nu sunt întotdeauna cele mai bune soluții. Jennifer Breheny Wallace, cercetător în domeniul parentingului și autor al cărții "Never Enough: When Achievement Pressure Becomes Toxic - and What We Can Do About It", este de părere că acest lucru duce la "efectul bis", relatează CNBC.

"Ideea este că copiii, în special în comunitățile bogate, pot purta o anumită povară, care este aceea de a reproduce bogăția părinților lor", spune ea.

"Părinții și copiii știu astăzi că este mult mai greu, deoarece am introdus această inegalitate abruptă. Nu mai este un dat că fiecare generație se va descurca la fel de bine ca părinții lor, dacă nu chiar mai bine."

"Mi-am evaluat casa pe Zillow și nu mi-o pot permite"

Presiunea exercitată de părinți asupra copiilor lor pentru a avea la fel de mult succes financiar ca și ei nu este specifică acestei generații, dar realitățile economice cu care se confruntă copiii acum sunt.

Învățământul și taxele de școlarizare s-au dublat în ultimii 20 de ani, potrivit College Board. Prețurile locuințelor sunt, de asemenea, considerabil mai mari în prezent decât erau atunci când mulți părinți își cumpărau prima casă.

În 1990, prețul mediu de vânzare al unei case în Statele Unite era de 149.075 de dolari, potrivit datelor de la Rezerva Federală din St. Louis. Astăzi, această sumă are aceeași putere de cumpărare ca aproximativ 360.000 de dolari. Acest lucru este considerabil mai mic decât prețul mediu de vânzare a unei case în 2022, care era de 535.500 de dolari.

În timpul cercetărilor sale, Wallace a intervievat un băiat din clasa a opta care a spus că vrea să fie arhitect când va fi mare. Dar, după ce a verificat salariul mediu al unui arhitect și prețul propriei case, s-a descurajat.

"Mi-am evaluat casa pe Zillow și nu mi-o pot permite", a spus el.

"Nu este nevoie de un contabil pentru a descoperi stilul de viață al unui părinte. Deci, pentru copii, dacă nu ești capabil să reproduci asta, se înregistrează ca nefiind capabil să se ridice la nivelul părinților lor și poate simți acest lucru ca un eșec," spune expertul.

Obsesia adulților nu are legătură cu realitatea

Obsesia părinților de a-și înscrie copiii la colegiile de elită nu respectă realitatea că, în general, este mult mai greu să intri la facultate decât era acum 30 sau 40 de ani.

În 1980, aproape 21% dintre cei care au aplicat la Universitatea Yale au fost admiși. În 2023, acest număr era de doar 4,4%. La Universitatea din California, Los Angeles, 42% dintre cei care au aplicat în 1989 au fost admiși. În 2023, puțin sub 9% au fost acceptați.

"O mulțime de părinți au mers la colegii prestigioase când rata de acceptare era de 20%", spune Wallace. "Când soțul meu și cu mine am mers amândoi la Harvard, rata de acceptare era de 18%. Acum este de 3%. Ideea că copiii sunt ținuți la un standard pe care părinții nu ar putea să îl îndeplinească, este un lucru pe care părinții trebuie să îl aibă în vedere."

Deși intenția ar putea fi aceea de a-i încuraja pe copii să dea tot ce au mai bun, mulți părinți transmit mesajul că, dacă nu intri la o anumită școală sau nu câștigi un salariu mare, atunci ești mai puțin valoros.