Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.

Constantin Mavrocordat a fost unul dintre cei mai longevivi și reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei.

Constantin Mavrocordat s-a născut la 27 februarie 1711 la Constantinopol și a fost fiul domnitorului grec Nicolae Mavrocordat și al Pulheriei Tzuchi, fiind crescut în țară.

A fost un om învățat ca și tatăl său și era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. A fost ales domn cu ajutorul boierilor. După două domnii scurte în Țara Românească, a fost mutat în Moldova, unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci.

Reîntors în Țara Românească în 1735, a început să facă reforme, influențat fiind și de reformele austriece din Oltenia. Desființează unele impozite indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și introduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”.

I-a eliberat pe țărani

Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv.

Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână).

Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr (60 la un boier mare) de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie. În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins.

Toate aceste reforme le aplică și în Moldova, atunci când este numit domn. În urma războiului ruso - turco - austriac (1736-1739), reușește să elimine diversele combinații ale puterilor și obține reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739.

În timpul domniilor pe care le-a avut, a căutat să îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care a suprimat iobăgia în Țările Române: mai întâi „rumânia” în Țara Românească (1746), apoi „vecinia” în Moldova (1749).

Destin încheiat tragic

S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească . A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește.

A fost căsătorit de două ori. Prima dată, în 1728, cu Smaranda Cantacuzino, decedată în 1730, cu care nu a avut copii. A doua a fost în 1732 cu Ecaterina Rosetti, cu care a avut trei fii, Ion Mavrocordat, Alexandru Deli-Bei, Maria Balș și o fată, Ecaterina Racoviță.

În 1769, în timpul războiului ruso-turc, Constantin Mavrocordat se retrage de la Iași la Galați. La 1 decembrie este prins de ruși la Mănăstirea „Sfânta Precista”, unde mersese pentru a-și îngriji problemele de sănătate.

În urma unor discuții aprinse este rănit la cap cu sabia de un ofițer rus. În timpul întoarcerii la Iași, rana cangrenează, iar domnul moare pe 15 decembrie 1769, fiind înmormântat cu mare fast. Nu se cunoaște locul unde este înmormântat.