La 18 martie 2024 se împlinesc 30 de ani de la moartea prematură a marii actrițe Gina Patrichi.

Gina Patrichi, în actul de naştere, Eugenia Margareta Elena , a venit pe lume pe 8 martie 1936, în Bucureşti. Mai degrabă pasionată de jocurile băieţilor, micuţa Gina participa cu fratele ei, Micea, la activităţile prietenilor lui: săreau gardurile caselor din vecini sau făceau concursuri de alergări. Până şi mama ei îi spunea adesea că se comporta ca un „băieţoi“. Însă cei doi fraţi puneau la cale şi jocuri mai puţin zbuciumate, în prezenţa spectatorilor, adică a părinţilor şi-a vecinilor de pe Strada Cazărmii din Bucureşti, scria Adevărul.

Locuința familiei, bombardată

În martie 1944 au început neliniştile, odată cu o vacanţă de vară timpurie. Eleva Gina Patrichi a venit acasă cu un carnet de note plin de 10; avea numai un 9, la purtare. Tocmai terminase clasa a II-a. Veştile bune, însă, au pălit în faţa evenimentelor ce-au urmat: bombardamentele americane. Un moment greu şi puternic pentru Gina şi Mircea Patrichi a fost când mama i-a dus în tranşeea de lângă unul dintre spaţiile lor de joacă. Micuţa Gina plângea şi tremura de frică la auzul avioanelor şi-al exploziilor.

Bombardamentele au continuat de-a lungul verii lui 1944 şi Gina se temea mai ales noaptea, când răsunau alarmele. Bombele au distrus o mulţime de locuinţe. Familia Patrichi, a rămas, de asemenea, fără casă.

La 16 ani în drum spre casă, s-a apropiat de poarta Institutului de Teatru „I.L.Caragiale“ şi-a citit un anunţ: peste o oră se încheiau înscrierile pentru examenul din sesiunea de vară.

A urcat la secretariat, iar acolo o doamnă i-a cerut diploma de absolvire a şcolii medii. Fireşte, n-avea o asemenea dovadă, însă a promis că o aduce şi a rugat-o să o treacă pe lista candidaţilor. Fără să-şi anunţe părinţii, a dat admiterea. Îmbrăcată într-una dintre rochiile preferate, s-a prezentat în faţa unei comisii alcătuite, între alţii, din actorii Aura Buzescu şi A. Pop Marţian şi a recitat din poemul „Mama“ de George Coşbuc. Cineva din comisie a întrerupt-o după câteva strofe, ca să continue cu exerciţiul de mimică.

Destul de îndrăzneaţă, uneori îşi imita profesorii sau le dădea răspunsuri care îi deranjau. Însă în anul III de facultate, Aura Buzescu a considerat că a întrecut măsura. Gina Patrichi petrecea mult timp cu o colegă la grădina de vară Mon Jardin, unde cânta şi o orchestră din care făcea parte Johnny Răducanu. Ajungea târziu seara acasă, se trezea mai greu şi întârzia la cursuri a doua zi. Odată, când a întârziat, înainte de un examen, Aura Buzescu nu a mai primit-o şi a propus să fie exmatriculată, ceea ce s-a şi petrecut.

Ca să urce pe scenă în continuare, Gina Patrichi s-a integrat în echipele de actori amatori care jucau în spectacole de teatru la casele de cultură.

La teatrul din Galați

Viaţa Ginei Patrichi s-a schimbat în 1956, când i-a bătut la uşa casei un mesager al Teatrului de Stat din Galaţi. Fost coleg de la Institut, acesta a anunţat-o că cei mai mulţi din promoţia lor au fost repartizaţi la Galaţi şi că echipa mai căuta o tânără actriţă. I-au găsit un rol chiar pentru primul spectacol, care urma să deschidă stagiunea: eleva Mariana din „Nota zero la purtare“ de Virgil Stoenescu şi Octavian Sava.

Apoi ,a fost chemată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din Bucureşti, condus de regizorul, actorul şi scenograful Liviu Ciulei.

Prima sa apariţie pe scena acestui teatru a avut loc în ianuarie 1964, în piesa "Jocul de-a vacanţa" de Mihail Sebastian, dând viaţă personajului Corina.

Regizorul Liviu Ciulei şi Gina Patrichi s-au cunoscut pe litoral. Actriţa era într-o vacanţă la Mamaia cu Victor Anagnoste, soţul ei, şi cu alţi prieteni.

Chiar în ultima seară la mare, ea şi soţul au dat o fugă la Constanţa cu motocicleta – plimbările acestea erau o activitate îndrăgită de amândoi –, au lăsat-o pe faleză şi au cinat la restaurantul din clădirea Cazinoului.

La mare cu Liviu Ciulei

În timp ce se relaxa la masă, Gina Patrichi a auzit deodată glasul cuiva care o felicita pentru unul dintre rolurile interpretate, iar când a întors capul, l-a văzut pe Liviu Ciulei. Îl admira de multă vreme. Abia ce au făcut cunoştinţă, că regizorul i-a propus imediat să joace în „Pădurea spânzuraţilor“ pentru care se apropiau filmările. „V-am apreciat talentul şi am avut ideea să vă propun să interpretaţi un personaj al viitorului film pe care-l pregătesc“, i-a spus el. „Nu este un rol important. Cred, însă, că prezenţa dumneavoastră l-ar evidenţia, l-ar contura perfect“.

Dintre piesele în care a interpretat roluri de neuitat pe scena Teatrului Bulandra, amintim: ''D-ale carnavalului'' de I.L. Caragiale (1966, regia Lucian Pintilie), ''Iulius Cezar'' de William Shakespeare (1968, regia Andrei Şerban), ''Aceşti nebuni făţarnici'' de Teodor Mazilu (1970, regia Emil Mandric), ''Elisabeta I'' de Paul Foster (1974, regia Liviu Ciulei), ''Azilul de noapte'' de Maxim Gorki (1975, regia Liviu Ciulei), ''Hedda Gabler'' de Henrik Ibsen (1975, regia Cătălina Buzoianu), ''Interviu'' de Ecaterina Oproiu (1976, regia Cătălina Buzoianu), ''Amintiri'' de Alexei Arbuzov (1982, regia Ion Caramitru), ''Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie'', de Jan Otcenasek (1984, regia Valeriu Moisescu), ''Hamlet'' de William Shakespeare (1985, regia Alexandru Tocilescu), "Dimineaţa pierdută" de Gabriela Adameşteanu (1986, regia Cătălina Buzoianu).

Ultima stagiune în care a apărut pe scena Teatrului Bulandra a fost 1992-1993, iar ultima premieră a fost cu ''Teatrul comic'' de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete (22 noiembrie 1992), precizează volumul "1234 cineaşti români".

A lucrat cu mari regizori

De-a lungul carierei teatrale, Gina Patrichi a lucrat cu mari regizori, precum: Liviu Ciulei, Valeriu Moisescu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur, Radu Penciulescu, Andrei Şerban, Cătălina Buzoianu. De asemenea, a colaborat cu actorul Ion Caramitru, în postură de regizor, sau cu Miriam Răducanu, coregraf. Totodată, a realizat roluri în teatrul de televiziune sub bagheta unor regizori ca: Petre Sava Băleanu, Letiţia Popa, Petre Bokor, Cornel Todea, Sorana Coroamă-Stanca, Cornel Popa, Dan Necşulea şi mulţi alţii, făcând parte din distribuţia unor spectacole de teatru tv de arhivă: ''Stâlpii societăţii'' de Henrik Ibsen, ''Egmont'' de Johann Wolfgang von Goethe, ''Livada cu vişini'' de A.P. Cehov, ''Cadavrul viu'' de Lev Tolstoi, ''Pescăruşul'' de A.P. Cehov, ''Cavalerul tristei figuri'' după Miguel de Cervantes, ''Diavolul şi bunul Dumnezeu'' de J.P. Sartre, ''Surorile Boga'' de Horia Lovinescu şi altele. A interpretat cu aceeaşi pasiune roluri pentru teatru radiofonic, participând, de asemenea, la spectacole de muzică şi poezie.

Cu toate că marile roluri le-a creat, în principal, pe scena Teatrului Bulandra, e necesar să fie menţionat spectacolul de la Teatrul Naţional din Cluj - "Antoniu şi Cleopatra" de William Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuţiu (1988) - în care a interpretat magistral rolul reginei. Gina Patrichi a rămas fidelă acestui teatru până la stagiunea 1992-1993, menţionează cinemagia.ro .

În cinematografie a debutat, alături de Victor Rebengiuc, în ''Pădurea spânzuraţilor'' (regia Liviu Ciulei, 1964), în rolul Rozei Ianoşi. Din filmografia actriţei mai amintim: "Procesul alb" (1965), "Neînfricaţii" - serial TV (1970), "Felix şi Otilia" (1971), "Bariera" (1972), "Dincolo de nisipuri" (1973), "Trecătoarele iubiri" (1973), "Nemuritorii" (1974), serialul TV "Lumini şi umbre" (1979-1982), "Probă de microfon" (1980), "Liniştea din adâncuri" (1981), ''Saltimbancii'' (1981), ''Pe malul stâng al Dunării albastre'' (1983),"Moromeţii" (1986), "Figuranţii" (1987), ''Hanul dintre dealuri'' (1987), conform volumului ''1234 cineaşti români''. Actriţa Gina Patrichi a murit la 18 martie 1994, în Bucureşti, când avea doar 58 de ani.