A făcut roluri monumentale în „Frații Jderi” și „Ștefan cel Mare - Vaslui 1475” (regia Mircea Drăgan), apoi în „Pădurea spînzuraților”, „Gioconda fără surâs”, „Moartea unui artist”, „Ciuleandra”. Gheorghe Cozorici s-a stins din viață în urmă cu trei decenii, la doar 60 de ani.

I se spunea ”Prințul” pentru că nimeni nu recita ca el poeziile lui Eminescu. Este considerat ”Ștefan cel Mare” al cinematografiei românești datorită rolului marelui domnitor al Moldovei, jucat magistral. Marele actor Gheorghe Cozorici este păstrat în amintirea colegilor și a celor care l-au văzut sau auzit pentru vocea sa unică, scrie click.ro.

Gheorghe Cozorici, în rolul lui Ștefan cel Mare FOTO Adevărul

Despre marele actor se spune că a fost ”un prinț al poeziei”, cu precădere al celei eminesciene, pe care o recita într-un stil inconfundabil, cu vocea sa unică.

Marele actor Gheorghe Cozorici s-a născut pe 16 iulie 1933, la Arbore, în județul Suceava. A absolvit Institutul de Artă Dramatică din București în 1956, făcând parte din ”promoția de aur”, alături de George Constantin, Amza Pellea, Silviu Stănculescu, Sanda Toma, Mircea Albulescu, Silvia Popovici, Gina Patrichi. A lucrat inițial la Teatrul Național din București, apoi a plecat la Teatrul Național din Craiova.

A debutat cu rolul Hamlet

La debutul său în teatru, la numai 24 de ani, lui Gheorghe Cozorici i se dă rolul Hamlet, prinţului Danemarcei.

Începând din 1959, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, ''vreme de peste trei decenii Gheorghe Cozorici a putut fi admirat pentru felul lui unic de a îmbrăca profunzimile rolului, cu eleganţă şi sobrietate, cu o voce de neuitat, în numeroase spectacole'', după cum se arată într-un comunicat al Teatrului Naţional din Bucureşti.

A jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în piese precum: ''Tragedia optimistă'' de Vsevolod Visnevski, ''Surorile Boga'' de Horia Lovinescu, ''Nora sau Casa cu păpuşi'' de Henrik Ibsen, ''Domnişoara Nastasia'' de G.M.Zamfirescu, ''Apus de soare'' de Barbu Ştefănescu Delavrancea, ''Romeo şi Julieta'' de William Shakespeare, ''Becket'' de Jean Anouilh, ''Regele Lear'' de William Shakespeare, ''Danton'' de Camil Petrescu, ''Medeea'' de Seneca, ''Generoasa fundaţie'' de Antonio Buero Vallejo, ''A treia ţeapă'' de Marin Sorescu, ''Caligula'' de Albert Camus, ''Tinereţea lui Moromete'' de Marin Preda, ''Zbor deasupra unui cuib de cuci'' de Ken Kesey, ''Despot Vodă'' de Vasile Alecsandri, ''Vassa Jeleznova'' de Maxim Gorki, ''Moştenirea'' de Titus Popovici, ''Avram Iancu'' de Lucian Blaga. Ultimele roluri au fost în ''Cabinierul'' de Ronald Harwood, ''Livada de vişini'' de A.P. Cehov şi ''Familia lui John'' de Simon Gray, potrivit sursei amintite.

În 1962 s-a lansat în cinematografie jucând în ”Partea ta de vină”. Au urmat numeroase roluri în filme — ”Pădurea spânzuraților” (1964), ”Procesul alb” (1965), ”Gioconda fără surâs” (1967) și lista continuă cu alte câteva zeci de titluri.

Ultimul film în care a jucat Gheorghe Cozorici a fost ”Moartea unui artist”, în 1989. Gheorghe Cozorici a murit la 18 decembrie 1993 la Bucureşti şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.

Au iubit aceeași femeie

Puțină lume știe că la începutul anilor ʼ50 era muncitor la Uzinele Vulcan din Bucureşti când a dat admiterea la IATC, Facultatea de Teatru, secţia Actorie.

De asemenea, Gheorghe Cozorici (1933-1993) și Jean Constantin (1927-2010) au fost colegi și prieteni într-o generație de excepție a scenei românești. Foarte puțini știu că cei mari actori au fost căsătoriți cu aceeași femeie, Ultima soție a lui Jean Constantin a fost măritată în tinerețe cu Gheorghe Cozorici.

Despre marele actor de comedie Jean Constantin se știe că a fost căsătorit de trei ori. Ultima soție, Elena, a fost soția actorului Gheorghe Cozorici. Cei doi s-au cunoscut la teatru, unde s-au îndrăgostit și au rămas împreună până la finalul vieții.

Jean și Elena Constantin au avut o căsnicie solidă, bazată pe iubire și respect, care a durat timp de 30 de ani, până la moartea actorului.

„Ultima mea soţie – că trei au fost toate şi nu le-am atins nici cu o floare – e Jean Elena, care a lucrat la Teatrul Naţional din Bucureşti 40 de ani. Când am jucat «O scrisoare pierdută», ne-am cam împrietenit. Este fosta soţie a lui Gheorghe Cozorici. Nina este şi rămâne o doamnă extraordinară, o soţie rară. E frumoasă. N-are ea un ochi, dar e frumoasă!”, povestea Jean Constantin, pentru Focus TV din Buzău.

„Am jucat la Teatrul Naţional «O scrisoare pierdută » şi Nina mi-a suflat mie în piesă. La sfârşit, am suflat-o eu de tot.”, a mai spus Jean Constantin, pentru sursa citată.