Tripla crimă înfăptuită în București într-o familie cu istoric de violențe pune din nou în discuție realitatea cruntă: instituțiile statului își abandonează cetățenii complet neajutorați în fața comportamentelor deviante, iar societatea nu mișcă, nici aceasta, un deget.

O mamă în vârstă de 73 ani, din București, ar fi fost omorâtă, marți, 7 august 2024, de propriul fiu, un bărbat de 46 ani cu antecedente de violență fizică față de membrii familiei. Bărbatul și-a omorât si un frate și o soră , tripla crimă fiind descoperită în urma apelului unui al patrulea copil al femeii ucise, frate geamăn al presupusului criminal. Vecinii familiei în care s-a produs tragedia par surprinși și nu prea, amintindu-și în fața camerelor de luat vederi că „tot timpul a avut probleme cu geamănul”, „au chemat poliția de mai multe ori”, și spun chiar „mă aşteptam, şi la fel şi alți vecini se aşteptau, la un moment dat să se întâmple chestia asta”.

Detaliile crimei sunt înfiorătoare. S uspectul le-ar fi deschis „senin” ușa polițiștilor, procurorul de caz declarând că nu părea deloc afectat. „Era senin. A arătat cadavrul mamei și a spus că mai sunt două cadavre”, a precizat procurorul. Mama presupusului criminal obținuse cu ceva timp în urmă un ordin de protecție împotriva fiului ei, însă femeia a cerut ulterior să fie retras.

„Nu ne putem amăgi”

Psihologul și specialistul în adicții Mihai Copăceanu, contactat de „Adevărul”, a explicat cât de mare este pericolul pentru membrii familiei în cazul în care sunt nevoiți să locuiască împreună cu o persoană violentă și/sau cu un diagnostic de afecțiune psihică sau adicție. Pe de altă parte, se impune o discuție despre posibilitățile reale pe care le au astăzi familiile de a trata o persoană cu astfel de probleme.

Primul pas care ar trebui făcut în astfel de situații este solicitarea unui ordin de protecție. Mama bărbatului suspectat de crimă făcuse acest lucru, însă s-a răzgândit și a cerut să fie retras.

„Ce vreau să reținem și să încurajez în primul rând cu privire la solicitarea ordinului de protecție în cazul persoanelor cu risc de agresivitate ridicat: această măsură salvează vieți. Nu ne putem amăgi, nu este corect să considerăm că persoana își va schimba brusc comportamentul sau să avem păreri de rău și regrete, că prin acest ordin i-am afecta lui viața și reputația. Un ordin de protecție solicitat la primele semne ale unui comportament agresiv ne salvează viața”, susține psihologul Mihai Copăceanu.

„Un apel la 112 al unui vecin poate salva vieți”

Au fost situații, adaugă psihologul, când conflictele au fost în schimb spontane și deosebit de grave, iar „majoritatea tragediilor precum omorurile sunt greu sau imposibil de evitat”. În multe cazuri însă există antecedente comportamentale, există indici ale unei conduite agresive și există evenimente repetate cu violență și amenințări inclusiv cu moartea, adaugă psihologul. În majoritatea cazurilor există și martori direcți sau indirecți, așa cum în cazul de față vecinii au mărturisit că au auzit certuri în interiorul locuinței înainte de producerea crimei. „Nu e treaba mea” și-au spus însă vecinii, unii poate convinși că nu pot schimba lucrurile.

„Există o teamă de înțeles a vecinilor pentru propria siguranță, însă cu toate acestea un apel la 112 al unui vecin poate salva vieți. Suntem deseori martorii și constatatorii unor situații în care întrezărim o pasivitate și o indiferență ridicată, condamnabilă.

Da, nu trăim într-o țară unde la primele suspiciuni de violență domestică serviciile de protecție vin și scot copiii din familie, dar trăim într-o țară unde rudele, prietenii și vecinii cunosc de luni și ani suferința unei mame care este amenințată în permanență, hărțuită psihologic și emoțional, agresată fizic și în final ajunge să fie ucisă de propriul fiu”, atrage atenția psihologul.

„Poate să reacționeze cu o agresivitate ucigătoare la propriu”

Mihai Copăceanu, psiholog, dar și specialist în adicții, notează de asemenea că în cazurile dependențelor de substanțe riscul și gradul de agresivitate ajung la cote înalte, astfel încât „persoana în cauză nu are o gândire logică și rațională, este deosebit de impulsivă și iritabilă și poate să reacționeze cu o agresivitate ucigătoare la propriu, fără să fie conștientă”.

În astfel de împrejurări, una dintre recomandări este evitarea oricăror situații de conflict, oricăror contraziceri, critici excesive sau interdicții în raport cu un dependent de substanțe. „Un dependent de droguri, mai ales în cazul substanțelor noi psihoactive, ajunge dependent după o singură doză și va duce la îndeplinire orice scenariu pentru a-și procura următoarea doză”, precizează Copăceanu.

Dacă vorbim și de un teren psihopatologic preexistent și de un diagnostic psihiatric (sau mai multe), de situații în care un fost pacient nu mai respectă tratamentul de specialitate, se ajunge cu ușurință la ceea ce medicul psihiatru numește ”decompensare psihică”, cu crizele comportamentale de tip maniacal când agresivitatea capătă proporții catastrofale, completează specialistul Mihai Copăceanu tabloul reacțiilor pe care le poate avea un dependent.

Cea mai mare problemă în România, odată ajunși în punctul de a găsi soluții într-un astfel de caz, este aceea că familiile sunt neajutorate, din toate punctele de vedere, spune psihologul. „Excepțiile sunt familiile care dețin resurse financiare și umane și care apelează cu eficiență la o multitudine de servicii medical-psihologice pentru a gestiona corespunzător comportamentul unui consumator de substanțe. Însă, foarte multe familii sunt lipsite nu doar de resurse (de orice tip), cât de o rețea de servicii gratuite care să ajute la depășirea crizelor comportamentale. Sunt mame care devin victime ale comportamentului agresiv al propriului fiu, consumator de substanțe, și care își pun viața în pericol zilnic și pentru că serviciile nu doar medicale și de protecție cât și cele sociale din comunitate sunt complet ineficiente”, explică specialistul în adicții.

O persoană cu grave tulburări de comportament are nevoie de o îngrijire corespunzătoare pe termen lung, iar familia - de întreaga protecție și siguranță față de un eventual atentat la viața lor, adică de servicii de suport medical-social de urgență, de locuri în care victima/victimele să fie în siguranță, nu doar de apelarea la poliție, adaugă Copăceanu.

„Cred că în fața unei astfel de tragedii, cu trei persoane din aceeași familie omorâte, comunitatea întreagă dar și reprezentanții și aleșii comunității precum și toți angajații serviciilor din comunitate (poliție, asistență medicală, asistență socială și spirituală) sunt nevoiți să fie trași la răspundere. Dacă un membru al familiei frecventa biserica (n. red. – conform vecinilor, fratele ucis mergea împreună cu masa sa la biserică) și un reprezentant al cultelor avea cunoștințe de comportamente agresive în familie, acesta avea obligația de a lua toate măsurile necesare de a salva acea familie”, a mai precizat Mihai Copăceanu.

„Încă avem jumătate din județele țării fără acces la brățările electronice pentru victimele violenței domestice”

Liderul Sindicatului Polițiștilor Europol, Cosmin Andreica, subliniază, la rândul său, faptul că emiterea unui ordin de protecție provizoriu nu rezolvă nici pe departe problema și că, în lipsa unei adevărate rețele de suport, victimele vor continua fie să nu apeleze la poliție, fie să nu meargă până la capăt în demersul de a-l îndepărta pe agresor.

Andreica a explicat cum se ajunge la emiterea unui ordin de protecție.

„În momentul în care există o sesizare cu privire la o faptă de violență în familie, polițiștii ajunși la fața locului evaluează situația, pun la dispoziția victimei un formular de evaluare a riscului, victima menționează prin care dintre situațiile din acel formular a trecut – și vorbim despre violență fizică, violență verbală sau violență prin alte forme (mesaje și așa mai departe). În funcție de ce relatează victima, polițiștii, pe baza rezultatului formularului de risc, analizează dacă se impune emiterea ordinului de protecție și emit ordinul de protecție. Acel ordin de protecție provizoriu este ulterior confirmat de către instanța de judecată, dacă partea stăruie asupra lui. Dacă nu stăruie (n. red. – victima nu solicită prelungirea acestui ordin), se consideră că a fost o situație de pericol de moment, care a fost înlăturată prin emiterea ordinului de protecție provizoriu și îndepărtarea agresorului/agresoarei din locuință”, a explicat polițistul Andreica.

Un ordin de protecție nu rezolvă însă aproape niciodată problema, pentru că măsura nu este continuată, așa cum prevăd, de altfel, normele legale, și de altele. Nu există în toate județele spații în care să poată fi cazați agresorii (centrele existente sunt, în fapt, excepții), nu există nici suficiente centre pentru victime, nu există o perioadă de monitorizare, lipsesc serviciile psihologice și juridice oferite părților etc., adică servicii normale care se oferă în alte state. Seria serviciilor necesare poate fi completată cu cele de internare pentru persoanele cu probleme psihice care ajung să-și pună membrii familiei în pericol de moarte. Pentru aceste persoane se intervine pe termen limitat, de câteva zile, cel mult câteva luni, după care revin în familie și, în prea multe cazuri, inevitabilul se produce.

„Înainte să vii să pui carul în fața boilor ai asigurat o structură și o platformă integrată de servicii de la A la Z, din momentul în care identifici cazul și până la momentul la care l-ai finalizat (...). Nu există informare-conștientizare, uitați-vă că nu există. Nu se discută în cercurile acestea din societate, la școală, la locurile de muncă, la biserică. Trebuie să fie un efort integrat, din partea întregii comunități. Chiar dacă nouă ni se pare ciudat, aceste chestiuni sunt abordate pe larg în Belgia, Franța, Spania, Germania, în comunități, la toate nivelurile. Sunt angrenați într-un plan bine determinat, stabilit, beneficiază de consiliere la orice moment, sunt niște pachete de servicii care îți sunt puse la dispoziție imediat”, mai spune Cosmin Andreica.

Cu toate că sistemul de intervenție nu a fost pus la punct nici pentru victimele violenței domestice, în transparență decizională este un act normativ care prevede emiterea ordinelor de protecție provizorii în cazul tuturor actelor de agresiune. Ceea ce înseamnă că același demers descris mai sus îl vor face polițiștii și în cazul unui conflict între vecini, de exemplu. În 2023 au fost emise peste 13.000 ordine de protecție, în urma intervenției la peste 100.00 cazuri de violență domestică sesizate. Cazurile de violență din afara sferei violenței în familie sunt cu mult mai numeroase, iar pentru a putea fi gestionate conform proiectului aflat în transparență ar fi nevoie, spune Andreica, de înființarea unei structuri de sine stătătoare. Totul în contextul în care nici măcar pentru violențe asupra membrilor familiei nu există la acest moment brățări electronice de monitorizare.

„Încă avem jumătate din județele țării unde nu există acces la brățările electronice pentru victimele violenței domestice și noi deja o extindem și la alte agresiuni. E bine, e sănătos, dar ele să fie operaționalizate, în sensul în care să producă efecte și să te poți baza, nu să stai două ore să-ți vină un echipaj să emită un ordin de protecție care n-o să te protejeze cu nimic”, conchide Andreica.