Curtea Constituțională a Germaniei a anunțat marți că a respins o cerere de interzicere a formațiunii neonaziste Partidul Național-Democrat (Nationaldemokratische Partei Deutschlands, NPD), înaintată de cele 16 landuri, într-un context de pierdere a influenței acestei mișcări și de ascensiune a dreptei populiste antiimigrație, transmit AFP, DPA și Reuters.

'Cererile reclamantului au fost respinse (...) În unanimitate, Camera a doua (a Curții) a apreciat că, deși NPD are cu certitudine obiective neconstituționale, nu există elemente concrete substanțiale care să dea de înțeles că acțiunea (partidului) ar putea fi încoronată de succes', a declarat președintele Curții de la Karlsruhe, Andreas Vosskuhle, potrivit AFP.

Cele 16 landuri germane, reprezentate în Bundesrat, au înaintat o cerere de interzicere a NPD, formațiune descrisă în 2013 de serviciile secrete ca 'rasistă, antisemită și revizionistă'.

Într-un document de 270 de pagini, se făcea referire la proximitatea intelectuală între NPD și partidul nazist NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei), vizibilă mai ales în raportarea sa la străini și în antisemitismul său.

Totodată, landurile acuzau NPD că întreține 'o atmosferă de teroare' în estul Germaniei, unde este implantat mai puternic.

'Întrucât NPD, prin obiectivele și comportamentul membrilor săi, vrea să destabilizeze și să răstoarne ordinea liberal-democratică, intenționând să facă acest lucru în mod agresiv și combativ prin activitățile sale politice, el este (...) anticonstituțional', argumenta Bundesratul în cererea sa.

Conform legii fundamentale germane, reclamanții trebuie să dovedească faptul că ideologia unui partid este 'combativă și agresivă' și prezintă o amenințare activă pentru ordinea democratică a țării.

Interzicerea de partide politice constituie un subiect sensibil în Germania, unde se menține încă vie amintirea reprimării disidenților sub regimurile nazist și comunist. Numai două partide au fost interzise în Germania după 1945: SRP, un moștenitor al partidului nazist, în 1952, apoi Partidul Comunist German (KPD), în 1956.

Ideea interzicerii NPD, creat în 1964 mai ales de foști membri ai partidului nazist, a reapărut după descoperirea în 2011 a organizației Clandestinitatea Național-Socialistă (NSU), ai cărei membri, apropiați de NPD, sunt acuzați de asasinarea a zece persoane, majoritatea de origine turcă, între 2000 și 2006.

Guvernul condus de Angela Merkel a renunțat să se alăture cererii înaintate de Bundesrat, deși consideră NPD 'antidemocratic, xenofob, antisemit și contrar Constituției', după ce o tentativă precedentă de interzicere a partidului în 2003 a eșuat, transformându-se într-un eșec pentru coaliția SPD/Verzi aflată atunci la putere.

Curtea Constituțională a estimat în 2003 că nu poate lua o decizie atât timp cât informatori ai serviciului de informații interne (Bundesamt für Verfassungsschutz) se aflau în rândurile conducerii NPD. Judecătorii au considerat atunci că exista un risc prea mare ca acești informatori să fi acționat ca agenți provocatori și să fi determinat NPD să încalce Constituția.

Deși riscantă procedural, interzicerea NPD este totuși justificată politic, au considerat unii juriști și asociații de luptă împotriva extremiștilor de dreapta.

Unii oponenți ai interdicției au argumentat însă că o asemenea procedură ar fi devenit caducă, dat fiind că situația politică din Germania s-a modificat, prin apariția mișcării islamofobe Pegida și susținerea tot mai mare de care se bucură partidul populist Alternativa pentru Germania (Alternativa für Deutschland, AfD), în contextul sosirii unui aflux de 1 milion de migranți în 2015.

AGERPRES