George Friedman: Misterul rusesc
<< Sunt prea multe necunoscute pentru a fi numărate în războiul din Ucraina. De la viitoarea ofensivă de primăvară pentru a acoperi operațiunile de informații din SUA, misterele abundă. Dar poate că niciuna nu este mai importantă decât întrebarea referitoare la Ministerul rus al Apărării, statul general al acestuia, Grupul Wagner și locul președintelui Vladimir Putin printre aceștia. Acest sistem de relații a devenit și mai complicat acum că Ramzan Kadîrov, conducătorul Ceceniei, a intervenit și a promis că îl va înlocui pe Wagner în Bakhmut >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitcal Futures .
<< Moscova a înrolat Wagner atunci când nu a reușit să învingă decisiv, pe cont propriu, forțele ucrainene. Wagner este o forță militară privată, din punct de vedere tehnic, sub contract cu o parte a guvernului rus. Mercenarii pe care îi angajează sunt comandați nu de armată, ci de un civil. Sunt în număr de 25.000-30.000 – ușor mai puțini decât forțele armate convenționale ale Rusiei, dar nu în mod dramatic – și ocupă aproximativ 30 de kilometri (19 mile) din multiplele linii de front lungi de mii de kilometri. Și totuși Wagner este singurul contingent de forțe rusești care avansează în mod regulat în zonele controlate de Ucraina.
Folosirea armatelor private nu este deloc un fenomen nou, iar Wagner a operat în Orientul Mijlociu și Africa de ani buni. Dar ceea ce face în Ucraina este unic. Nu numai că își poartă propriul război, dar în prezent și conduce bătălia de la Bahmut.
Misterul din jurul relației sale cu armata rusă este evidențiat de o declarație făcută săptămâna trecută de șeful Wagner, Evgheni Prigojin, care a spus că „birocrații militari” i-au privat forțele de artilerie și muniție și, prin urmare, le retrage din zonă și predă Bahmutul forțelor armate convenționale ruse.
Bătălia de la Bahmut nu a mers niciodată bine, dar în acest moment, cu forțele care au fost deja pierdute în luptă, victoria este mai puțin strategică decât politică. Pentru ruși, pierderea sau abandonarea bătăliei ar trimite un semnal greșit inamicului și populației sale. Dar armata regulată rusă nu a putut să-și impună voința la Bahmut și, în general, nu a reușit să rupă forțele ucrainene. Introducerea Wagner acolo a servit mai multor scopuri. A crescut dimensiunea forței care putea fi desfășurată și a adus o forță nemiloasă, cu acoperire și pentru o negare plauzibilă.
În acest context, tăierea artileriei și a altor muniții nu are absolut niciun sens (există un indiciu de confirmare de la Moscova că a făcut-o, dar rapoartele militare ucrainene sugerează că focul de artilerie nu a încetat). Chiar dacă Rusia ar crede că privarea Wagner are sens militar, faptul de a-i permite liderului să facă tot acest zgomot, nu are. Militarii și stăpânii lor politici nu sunt de acord tot timpul, dar o ruptură atât de vizibilă este rară.
Misterul este, deci, dublu. De ce ar vrea statul major să schilodească Wagner? Și de ce ar face-o atât de public? Erau pași financiari și tehnici care ar fi putut împiedica acest lucru. Pentru ca acesta să fi ajuns atât de departe, trebuie să fi avut loc o defecțiune fie la nivelul eșalonului superior, fie la nivel de minister.
Dacă este deliberat, ce ar putea însemna? Ar putea fi menit să oprească o lovitură de stat pe care Wagner ar fi putut-o plănui, dar o dronă ar fi putut face o treabă mai bună. Ar putea fi un plan al elementelor din guvern, aliniate cu Wagner, pentru a încerca să demonstreze că războiul din Ucraina este pierdut, sau cel puțin nu este câștigat, de către comandamentul rus. Dacă s-ar considera că comandamentul superior și miniștrii pierd războiul, atunci ar avea sens promovarea prin Wagner a iraționalității lor, adăugând potențial la orice mișcare de eliminare a acestora. Dacă Putin ar fi simțit că comandamentul actual eșuează, dar că prea mulți ofițeri superiori îl susțineau pentru ca acesta să fie înlăturat, acest memo de la Wagner ar fi un instrument excelent pentru a pune în discuție (adică, cu excepția cazului în care scopul este de a arăta că Putin a pierdut controlul asupra situației).
Deocamdată, totul este academic, chiar dacă încă important. Kremlinul pare să fi cedat cererilor lui Prigojin și se pare că Wagner va rămâne în Bahmut. Mai mult, generalul Serghei Surovikin, pe care Prigojin l-a descris ca fiind singurul general capabil din armata rusă, a fost numit să asigure legătura între Rusia și mercenari.
Dar indiferent de modul în care se desfășoară asta, războiul este o problemă fundamental politică. Nu a mers așa cum era de așteptat și nu a apărut nicio alianță eficientă care să schimbe acest fapt.În această situație, trebuie fie să declanșezi o ofensivă masivă, guvernul și Wagner lucrând împreună, fie să te pregătești pentru o negociere cât mai favorabilă – una care să îi absolve pe liderii emergenți de orice vină. >>
