George Friedman, ipoteză surprinzătoare despre schimbarea de la vârful Ministerului Apărării din Ucraina
<< Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunțat în weekend înlocuirea ministrului apărării – ceea ce nu este surprinzător, având în vedere epuizarea pe care trebuie să o fi îndurat ministrul, de la invazia rusă (și chiar înainte de aceasta). Cu toate acestea, mutarea nu se datorează în primul rând îngrijorării pe care Zelenski o avea față de ministrul apărării, ci mai degrabă faptului că Ucraina a ajuns într-o etapă critică a războiului >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures .
<< Este un punct atât de critic, încât un grup de generali superiori americani s-au întâlnit cu generali ucraineni la granița cu Polonia. Întâlnirea a avut loc acolo pentru a valida afirmația că forțele americane nu sunt implicate în Ucraina propriu-zisă, ceea ce este în același timp adevărat și fals. Forțele americane nu sunt în Ucraina, dar sprijinul logistic și sfaturile strategice au fost generoase. Împreună cu înlocuirea ministrului apărării, mesajul pe care SUA l-a transmis a fost că strategia Ucrainei era pe cale eșueze și că trebuie adoptată o nouă strategie. Cu siguranță, Zelenski a ascultat.
Strategia Ucrainei a fost genială, în special în etapele timpurii ale războiului. În loc să încerce să blocheze avansul rus cu forțe concentrate pe care Rusia le putea distruge relativ ușor, Ucraina și-a distribuit forța în unități mici, fiecare beneficiind de un mare grad de libertate. Scopul era de a se concentra pe nivelul tactic în loc să creeze o forță unică, integrată și comandată central. Acest lucru a condamnat invazia inițială a Rusiei. O forță concentrată și uzată încet de forțe mult mai mici a făcut imposibil pentru Rusia să distrugă armata ucraineană cu rapiditatea dorită. Cunoașterea și familiarizarea armatei cu terenul pe care lupta au permis echipelor mici să localizeze și să angajeze în luptă forțele ruse și apoi să dispară ca niște fantome.
Speranța era că o Moscovă descurajată își va reconsidera pur și simplu campania sa. Asta nu s-a întâmplat; în schimb, armata rusă a petrecut un an încercând să captureze orașe în loc să distrugă armata ucraineană. Cu toate incertitudinile strategiei, aceasta a făcut jocul punctelor forte ale Rusiei în ceea ce privește masarea de forțe și artileria. A avut beneficiul adăugat de a distruge teoretic moralul ucrainean. Dar dată fiind maniera în care Grupul Wagner a desfășurat campania, cucerirea orașelor a durat prea mult și orice efecte psihologice posibile s-au dizolvat rapid.
Cu Wagner acum în afara jocului, Statul Major General rus are controlul și a conceput o strategie particular de solidă, chiar dacă lipsită de imaginație. Întorcându-se la strategia sa anterioară, Rusia concentrează forțele pentru a forța armata ucraineană să lupte și, teoretic, să piardă. Moscova știe acum în ce măsură va lupta Ucraina și înțelege esența strategiei ucrainene. Posibilitățile unei victorii rusești sunt, de aceea, mai mari, într-o anumită măsură.
Generalii americani au considerat că pot vedea lucrurile mai clar. Pentru ei, a trecut vremea apărării difuze împotriva forțelor ruse masate. Armata ucraineană este acum antrenată, echipată și experimentată, cu arme potrivite pentru următoarea fază a războiului. SUA consideră evident că dacă Ucraina nu își schimbă strategia va fi învinsă. Washingtonul argumentează pentru concentrarea forțelor într-unul sau două atacuri puternice pentru a servi drept forță eficientă. Având acces la artilerie, drone și informații excelente, plus o forță antrenată în luptă, a sosit momentul să fie înfrântă ofensiva rusă, să se treacă prin orice breșă și să se amenințe logistica rusă.
Mie această mișcare îmi pare a fi un element mic, dar evident de disperare. Ucraina nu este învinsă, și deși ambele părți sunt obosite, una își apără patria, iar acest lucru i-ar putea conferi un avantaj. Mă gândesc la Războiul din Vietnam, unde a existat un element de învățare a vietnamezilor să lupte ca americanii – adică să se concentreze și să se deplaseze. Dar vietnamezii nu erau așa dornici să lupte precum par să fie ucrainenii.
Nu am nicio idee care a fost tonul întâlnirii de la graniță. Este greu de crezut, dar americanii nu le rezistă întotdeauna altora. Mai probabil, nu a fost nevoie să fie informați despre cum să se comporte. În orice caz, cu o cunoaștere minimă a situației din teren, cred că este nevoie de o schimbare în abordarea bătăliei. Și aș presupune că și noul ministru al apărării este de aceeași părere. >>
