George Copos (70 de ani), omul de numele căruia se leagă 20 din cei 100 de ani din existenţa ai Rapidului (perioada 1993-2013), a acordat un amplu interviu pentru Agerpres, rememorând perioada în care s-a aflat în fruntea formației bucureștene.

Iată cele mai importante subiecte atinse de Copos, un om extrem de discret și cu puține apariții mediatice, după ieșirea sa din fotbal:

*În tinereţe simpatiza cu Sportul Studenţesc, însă după intrarea în afaceri a fost atras către Giuleşti de Marian Rada, fost jucător al Rapidului care, de-a lungul anilor, a fost antrenor secund şi principal în mai multe rânduri.

*Copos a subliniat că gruparea giuleşteană a avut mulţi ani un buget de aproximativ 12 milioane de euro, iar în procedura de reorganizare a renunţat la creanţe în valoare de 29 de milioane de euro.

*Copos susţine că, sub comanda sa, Rapid ajunsese "să deranjeze" şi afirmă categoric că două titluri i-au fost furate Rapidului în perioada în care a condus destinele echipei.

*Fostul patron al giuleștenilor a rememorat și aducerea lui Mircea Lucescu la Rapid în 1997. Conform spuselor lui Copos, detaliile strategiei au fost aşezate, precum Winston Churchill pe când împărţea cu Stalin sferele de influenţă în Europa, pe un şerveţel!

*Copos e foarte optimist în ceea ce privește viitorul clubului, ţinând cont de faptul că acţionar majoritar e Dan Şucu, un om de afaceri pe care îl descrie drept "un campion în business", care va fi şi "un campion în sport".

Cum este viaţa fără Rapid, domnule George Copos?

George Copos: E o viaţă mult mai liniştită, dacă poate fi catalogată aşa. Exista, în perioada Rapid, un stres permanent cu care mă obişnuisem, poate chiar îmi plăcea uneori să simt adrenalina aceea, de ce să nu recunosc? Dar am şi acum destule de făcut. În ultimii ani am realizat lucruri de care sunt mândru, ca antreprenor. Două dintre investiţiile pe care le-am finalizat sunt demne a fi amintite. Am construit turnul de birouri Ana Tower, care este o bijuterie, nu numai din punct de vedere estetic. Cu cele 25 de etaje ale sale şi cu cei 51.000 mp utilizabili (birouri, parcare pe 4 niveluri, din care 3 subterane, restaurante etc.) imobilul este un reper al arhitecturii moderne a României. Eleganta clădire este construită din materiale naturale şi nobile (piatră şi lemn, în principal) şi este dotată cu cele mai moderne echipamente, fiind o clădire "verde", certificată LEED Platinum, pe scurt, un exemplu de frumuseţe şi de funcţionalitate. După ce am finalizat Ana Tower m-am dedicat aproape în întregime restaurării operei de artă arhitectonică numită hotelul Athenee Palace, o clădire inaugurată în 1914 şi care a fost martoră la aproape toate evenimentele majore ale României din ultimii 109 ani. Investiţia Ana Hotels, în valoare de peste 40 de milioane de euro, s-a derulat în faze succesive, acum aflându-se în cea finală. În prezent hotelul este operat de marele lanţ hotelier InterContinental şi funcţionează sub numele de InterContinental Athenee Palace. Sunt satisfăcut de faptul că am putut să redau Capitalei una din marile sale valori arhitecturale, perfect re-pusă în valoare. Rămân credincios devizei mele: "Sunt român şi investesc în România".

Simţiţi uneori dorinţa de a reveni pe stadion sau mai bine zis ce face George Copos când joacă Rapidul?

Ca suporter, rămas pe viaţă, al Rapidului, recunosc că mai am, uneori, nostalgia vremurilor trăite în Giuleşti. Îi urmăresc, pe cât posibil, traiectoria, dar de la distanţă, fără a mai intra, cum se spune, în detalii sau mari suferinţe. Nu mai fac parte din existenţa Rapidului, am rămas un simplu microbist, şi acela de fotoliu, nu de tribună.

Aţi definit în trecut Rapidul ca "o stare de spirit"... cum aţi completa această definiţie, ce este Rapidul?

Mi-a intrat în suflet, cum altfel? Şi dacă eşti simplu suporter "te ia valul", darămite pe unul care a hotărât destinul unui asemenea club de tradiţie? Am trăit cu tot sufletul acea perioadă, am dat tot ce-am putut şi ce m-am priceput. Da, e o stare de spirit, dar probabil greu de explicat cuiva care n-a trăit aşa ceva.

Cum a fost la început, de ce aţi decis să veniţi ca sponsor şi ulterior ca investitor la Rapid şi nu la o altă echipă?

Am mai spus-o, în tinereţe eram un suporter, dar nu fanatic, al Sportului Studenţesc. Fusesem aproape de mişcarea studenţească, mai mult de 10 ani şi nu eram chiar un novice în domeniu. Poate nu un specialist în fotbal, dar era un fenomen care m-a atras mereu. Povestea cu Rapid a început în momentul în care la sediul Ana Electronic din Dorobanţi a apărut Marian Rada, parcă-l văd şi acum, cu el am avut primele discuţii. Aşa a început totul, crescând ulterior cu fiecare pas.

Când aţi decis sa investiţi, vă gândeaţi că veţi rămâne 20 de ani?

Normal că nu mă gândeam la aşa ceva în perioada de început. Nu pot să nu remarc însă că, până de curând, când a atins aceste cifre şi Gigi Becali la Steaua/FCSB, am fost cel mai longeviv investitor, acţionar, patron, cum vreţi să-i spuneţi, din fotbalul românesc. Nu cred că a mai stat cineva 20 de ani la un club de la noi. Dar eram mai mulţi pe vremea aceea... Becali, grupul celor de la Dinamo, Badea, Borcea, Cohn, Neţoiu, la Vaslui era marele Porumboiu, la Timişoara marele Iancu, cei doi Nicolae, de la Astra şi de la Braşov, (Gheorghe) Ştefan, Bosânceanu, Păunescu, oameni grei tare... Acum, cred că numeri investitorii pe degetele de la o mână! Poate că şi de aceea fotbalul românesc a ajuns azi atât de jos. Am fost onorat să rezist atâta vreme în fotbal la un nivel înalt!

Aţi tras vreodată o linie, cam care e suma investită în aceşti ani la Rapid şi cât din ea aţi recuperat?

Nu mai contează. Ce vreţi, să mă laud cu nu ştiu ce fapte de vitejie? Vă dau doar trei informaţii. Prima: în momentul insolvenţei din 2012, creanţele la care a renunţat Grupul Ana au fost în valoare de circa 29 de milioane de euro. A doua: toţi banii care au fost obţinuţi din operaţiuni specifice fotbalului (transferuri de jucători, drepturi de televiziune, cupe europene etc.) au utilizaţi în folosul şi spre binele echipei. A treia: bugetul anual al clubului era de circa 12 milioane euro în fiecare an.

Consideraţi că în cei 20 de ani puteaţi face mai mult, putea Rapid să câştige mai multe trofee?

Vă răspund simplu şi sincer, şi înţelege fiecare ce vrea: două campionate, cel puţin, ne-au fost furate. Am fost "ajutat" să realizez doar atât cât am realizat, nu mai mult. Rapidul ajunsese să deranjeze!

Care ar fi cel mai frumos moment din perioada în care aţi fost acţionar la club?

Nici nu încape îndoială aici: aducerea lui Mircea Lucescu înapoi în România! Ţin minte şi acum apartamentul lui din Milano unde am discutat şi şerveţelele pe care am creionat acel angajament onorant pentru noi şi pentru fotbalul românesc. Îi mulţumesc enorm de mult pentru tot marii doamne Neli Lucescu (n.r. - soţia lui Mircea Lucescu), o femeie unică, admirabilă şi specială.

Sunt tot felul de poveşti şi legende în ceea ce îl priveşte pe patronul George Copos, spuneţi-mi ceva ce nu aţi spus niciodată legat de Rapid...

N-am avut suficientă răbdare, asta cred că n-am recunoscut niciodată până acum şi poate nici lumea n-a sesizat chestia asta. De aici încolo, s-ar putea vorbi şi explica multe.

Din exterior sunteţi văzut ca inventatorul Rapidului modern, cum vă vedeţi dumneavoastră în istoria de 100 de ani a acestui club?

Fără să par cumva lăudăros, perioada mea la Rapid a fost una dintre cele mai fructuoase din istoria acestei echipe. Mă voi mândri mereu cu asta şi, oricâte s-ar mai spune, oricât vor sau nu vor unii să recunoască, faptele concrete şi performanţele obţinute nu pot fi contestate.

Cum aţi caracteriza relaţia dumneavoastră cu suporterii rapidişti?

Nici aici nu vreau să dezvolt foarte mult. E simplu, am făcut compromisuri care s-au întors împotriva mea şi, cel mai rău, în final au costat echipa. Dar îi vor preţui mult, mereu, enorm pe adevăraţii suporteri ai Rapidului, pe cei care vor sincer binele acestui club.

Mulţi suporteri vă regretă şi în ziua de azi, dar sunt şi unii care vă acuză de intrarea în insolvenţă din 2012. Care ar fi mesajul dumneavoastră pentru ei?

Dacă ţineţi minte, în vremurile acelea erau mulţi care susţineau că nu e nicio problemă dacă plec eu din Giuleşti, că e coadă lungă la poartă, că se înghesuie cei care vor veni să investească, să salveze Rapidul. În regulă, m-am dat la o parte şi i-am lăsat pe investitorii providenţiali să apară. Dar, ce să vezi?! Nu prea mai era nimeni la coadă!

Aveţi vreun regret după cei 20 de ani, este ceva ce aţi schimba dacă aţi putea da timpul înapoi?

Am destule, normal, ca orice om. Sunt prea multe, ca să stau acum să le creionez. Nu avem nici timp, nici spaţiu.

Rapid este azi pe o pantă ascendentă, are un stadion nou plin meci de meci, patroni noi, cum vedeţi viitorul acestui club? Se pot repeta rezultatele din perioada dumneavoastră?

Sunt sigur în privinţa succesului lor. Au, în primul rând, un om puternic lângă ei. Îl cunosc pe Dan Şucu, e un lider în business, un campion, va fi şi un campion în sport! Le ţin pumnii!

Ce le transmite George Copos rapidiştilor cu ocazia centenarului?

Le urez baftă şi să fie mereu mândri de echipa lor! Să rămână alături de ea şi să nu irosească zestrea câştigată de-a lungul anilor.

Bilanț

Rapid a cucerit în perioada în care Copos a fost patron 11 trofee, 2 titluri de campioană (1999 şi 2003), 4 Cupe ale României (1998, 2002, 2006, 2007), 4 Supercupe (1999, 2002, 2003, 2007) şi o Cupă a Ligii (1994). Aceasta a fost cea mai prolifică perioadă din istoria grupării alb-vişinii, cu atât mai mult cu cât în 2006, Rapid atingea în premieră faza sferturilor de finală ale Cupei UEFA.