Viktor Mujenko a admis acest lucru într-un interviu pentru BBC , publicat pe 1 decembrie, la doar câteva zile după ce președinția ucraineană anunța și ea că va urma o "întărire semnificativă" a fortificaţiilor defensive ale Ucrainei. Nu este exclus ca între președinția ucraineană și fostul șef al SMG să fi existat o anumită coordonare în expunerea situației militar-strategice în care se află țara.

În prima parte a interviului, Mujenko rezumă situația actuală de pe front, dar și remarcă unele minusuri în planificarea contraofensivei ucrainene din vară.

”Situația de pe front are anumite puncte de tensiune. Acest lucru se aplică în special direcției Kupyansk, unde Rusia, într-adevăr, atacă unitățile noastre. Sarcina noastră este să ne menținem trupele dincolo de râul Oskil pe direcția Kupyansk și dincolo de râul Zherebets pe direcția Lyman.

În continuare, vedem luptele din zona Bakhmut. Avdiyivka reprezintă o situație foarte dificilă pentru Forțele Armate ale Ucrainei. Atacurile nu s-au oprit din 10 octombrie. Și, slavă Domnului, că astăzi trupele ucrainene mai dețin aceste poziții cu prețul sacrificiului suprem, cu prețul eroismului.

Luptele în zona Maryinka au devenit mai intense. Trupele ruse încearcă să împingă unitățile ucrainene de la periferia vestică a orașului Maryinka. Pe direcția Orihiv numită Zaporojie - în zona localităților Robotine și Verbove - există anumite acțiuni active din partea ucraineană și, în consecință, contraatacuri din partea forțelor de ocupație ruse.

Și, de asemenea, o situație dificilă care s-a dezvoltat pe cursul inferior al Niprului în direcția Herson. Acolo, trupele ucrainene au preluat controlul asupra capului de pod, care trebuie extins. Tocmai în scopul extinderii acestui cap de pod, se desfășoară acțiunile ucrainene. Sarcina trupelor ruse este de a elimina trupele ucrainene din acest cap de pod, de a-l recuceri și, cel puțin, de a le împinge înapoi pe malul drept. O situație atât de dificilă.”

Mujenko consideră că militarii ucraineni au făcut adevărate minuni pe timpul contraofensivei deși condițiile fizico-geografice și tactice nu erau de partea lor.

”Cât despre contraofensivă, nu aș spune că nu există câștiguri acolo. Unitățile ucrainene - soldați și comandanți - au făcut un miracol. Pentru că în condiții fizice și geografice nefavorabile, în absența superiorității aeriene, fără superioritate a focului (de artilerie – nota autorului), în prezența câmpurilor de mine adânc eșalonate și a fortificațiilor semnificativ întărite, trupele ucrainene au reușit să-i împingă pe ruși. Și ceea ce au făcut militarii Forțelor Armate ale Ucrainei, poate că nicio altă armată din lume nu ar putea face.”

La întrebarea dacă nu cumva era mai bine ca trupele ucrainene să-și concentreze efortul pe o singură direcție – de exemplu doar în sud, Mujenko a răspuns că acțiunile ofensive pe mai multe direcții nu au fost bine coordonate între ele și, în plus, au diluat forța de pe axa principală.

”(…) Calculele anterioare care s-au făcut sunt calcule matematice, nu știu de ce nu au fost acceptate. Nu au arătat deloc progrese mari în acțiunile noastre când s-a făcut proiectarea generală a operației de contraofensivă. Planul strategic al acestei operații nu era vizibil. Au fost vizualizate operații separate pe direcții separate (Elementele planului nu erau suficient de bine interconectate pentru a se atinge scopul operației – nota autorului). Și se pune întrebarea în ce măsură au fost conectate cu planul general, astfel încât să fie posibil să se planifice nu numai acțiunile părților și subdiviziunilor, ci și furnizarea de resurse corespunzătoare.

În consecință, nu am avut o concentrare de trupe. Pe lângă toate condițiile nefavorabile pe care le-am menționat, nu a existat nici superioritatea numerică. Și dacă a fost, a fost nesemnificativă - undeva la 1:1, 1,2:1 în favoarea noastră. Acesta nu este avantajul care ar trebui să fie atunci când se desfășoară astfel de operații ofensive. Și am fost surprins în articolul generalului Zaluzhnyi că se referă la niște calcule furnizate de parteneri, conform cărora trupele ucrainene ar fi trebuit să intre deja în Crimeea de trei-patru ori și să se întoarcă înapoi.

Apare întrebarea - cine a acceptat aceste calcule? Unde este conducerea acestei operații strategice, care ar fi trebuit să treacă ea însăși prin aceste calcule, pentru a înțelege cât de realiste sau nerealiste sunt, ținând cont de toate acele condiții? A fost cu adevărat partea ucraineană capabilă să evalueze în mod adecvat inamicul și capabilitățile acestuia? Am evaluat cu adevărat toți factorii pe care i-am avut în vedere când am vorbit despre condiții nefavorabile?”

Mujenko a apărat decizia conducerii militare ucrainene de a prelungi apărarea Bahmutului cât mai mult timp posibil.

”S-ar putea (ca Bahmutul) să fi fost una dintre acele direcții, destinate să devieze o parte din forțele și mijloacele forțelor de ocupație ruse de pe alte direcții principale.”

Referindu-se la capul de pod ucrainean de pe malul stâng al Niprului (la sud de fluviu), Mujenko l-a apreciat ca fiind foarte important, dar consideră că forțele ucrainene trebuiau să îl inițieze mai devreme.

”În primul rând, în ceea ce privește zona Herson, mai jos de Nipru, chiar cred că are succes. Pentru că operația constă în forțarea unui obstacol atât de larg, care este fluviul Nipru, mai ales în partea inferioară, spre gura de vărsare, unde sunt o grămadă de insule, brațe și așa mai departe. Este de mare importanță.

Am capturat capul de pod de pe malul opus. Întrebarea este oportunitatea acestei operații și perspectivele ei. Adică, avem perspectiva extinderii acestui cap de pod la o asemenea dimensiune încât să putem organiza logistica, dislocarea și deplasarea echipamentelor grele și a armelor? Și apoi - logistică, adică furnizarea de mijloace materiale pentru acele trupe care vor fi amplasate pe acest cap de pod.

În prezent, lucrăm sub așa-numita „umbrelă” de artilerie, care operează de pe malul drept. Cât de departe putem merge dincolo de dimensiunea maximă a acestei „umbrele”? Aici apare o întrebare. În ce măsură putem opera rezerve pentru a consolida grupul care se află pe malul stâng?

Dar, în sine ca tip de manevră, ca operație de forțare, este într-adevăr una dintre cele mai diicile operații. Și a fost desfășurată cu succes de partea ucraineană.

După părerea mea, operația ar fi trebuit să fie efectuată puțin mai devreme. Îmi este greu să spun cât de mult. Acest lucru necesită o înțelegere completă a situației care a existat. Cred că ar fi trebuit să fie planificată cu perspectiva succesului pe direcția principală, și apoi cu posibilitatea convergenței acestor două forțe într-un loc anume. Unde ar putea fi? În Melitopol? Poate fi. Poate în Tokmak. Poate în raionul Kalanchak sau în raionul Henichesk. Există diferite opțiuni. Dar trebuia să fie într-un plan mult mai cuprinzător”.

Mujenko consideră că trupele ucrainene trebuie să-și asume riscul de a reformata frontul, explicând că acum, este prioritară apărarea, dar trebuie create și capabilități de contraatac bine pregătite.

”Nu aș spune că situația (de pe front) este în impas, pentru că este un război. Aici nu sunt doar victorii, ci uneori sunt și înfrângeri. Aici nu există doar un avans reușit, ci și faptul că ne reține inamicul. Nu există doar ofensivă, ci și apărare.

Consider că astăzi, trecerea la apărare este o problemă urgentă.

Apărare strategică activă, care să permită și lansarea de contraatacuri de succes pe anumite direcții. Trebuie să reformatăm frontul. Trebuie să creăm o rezervă puternică, nu doar cantitativă, ci și calitativă. Și o rezervă de calitate este constituită din structuri militare (bine închegate – nota autorului): o brigadă, un corp și așa mai departe. Pregătit, echipat, coordonat, cu moral ridicat și capabil să rezolve probleme.

În plus, Mujenko consideră că actualul sistem de organizare și conducere a forțelor de pe front nu permite rezolvarea eficientă a situațiilor din teren.

”Trebuie create grupuri operative adecvate și ordine de luptă corespunzătoare, trebuie proiectat și creat un sistem de management adecvat și așa mai departe.

Pentru că astăzi știm de cazuri când există zeci sau chiar mai multe părți și subdiviziuni care sunt legate de un singur organ de conducere. Într-o astfel de situație, este pur și simplu imposibil să se efectueze un management de înaltă calitate în timp util, să se răspundă acelor riscuri care apar. Asta vreau să spun.

Este un proces complex. Este asociat cu risc, dar este necesar să ne asumăm acest risc. Risc calculat. Este necesar să mergem și să reformatăm frontul. Și, probabil, că acest lucru se aplică nu numai frontului de la Kupyansk la Herson. Și în partea de est - de la Harkov la Sumy și Cernihiv. Și în nord - regiunile Cernihiv, Kiev, Jytomyr, Rivne. Trebuie să înțelegem ce grupuri există și unde sunt rezervele. Pentru că dacă comandantul nu are rezerve, atunci deși nu a pierdut încă, au fost deja create toate condițiile pentru ca el să piardă.

Mujenko consideră că amenințarea din direcția nord (dinspre Belarus) este doar una ipotetică, lăsând să se înțeleagă că nu trebuie dislocată acolo o forță prea mare de acoperire a graniței.

”Amenințarea există ipotetic. Dar nu aș spune că astăzi este atât de relevant încât să fie pus pe primul loc printre amenințările și riscurile actuale.

Cred că Belarusul și forțele sale armate, dacă devin aliați (cu Rusia), și sunt deja, dacă decid cu adevărat să-și folosească forțele armate, atunci acesta va fi momentul în care va fi clar că Ucraina, și nu numai Ucraina, dar și comunitatea occidentală, care sprijină Ucraina, a pierdut.

În prezent, astfel de amenințări nu sunt încă văzute. Cred.”

Interviul generalului Mujenko este structurat de BBC în șapte părți. Restul de cinci sunt axate pe: sprijinul occidental cu arme și echipamente; mobilizarea civilor ucraineni pentru a intra în forțele armate; prognoze privind evoluția războiului (Mujenko consideră că Rusia poate și trebuie învinsă pe front, altă soluție fiind iluzorie); conflictul Zelenski – Zalujnâi; activitatea și rolul lui Mujenko în cadrul SMG ucrainean în primele două luni ale invaziei. SURSA: defenseromania.ro