Generalul Gherghe, un amărât de ciorbar?/Citiți cum se fură din fondurile operative la ruși

Generalul Gherghe, un amărât de ciorbar?/Citiți cum se fură din fondurile operative la ruși

Cine spune că ne îndreptăm către o societate fără bani lichizi? Când Ivan Belozerțev, guvernatorul regiunii Penza, a fost arestat și casa lui a fost percheziționată luna aceasta, investigatorii au găsit în casă aproximativ 500 de milioane de ruble (6,6 milioane de dolari), scrie profesorul Mark Galeotti, expert în studii est-europene, într-un articol de opinie din The Moscow Times .

Totuși, asta a fost un fleac pe lângă ce au găsit atunci când colonelul FSB Kirill Cerkalin a fost arestat în 2019. S-a dovedit că stătea pe 12 miliarde de ruble (158 milioane dolari) în numerar și obiecte de valoare, ceea ce îl făcea să roșească de rușine pe titularul recordului anterior, colonelul de poliție Dmitri Zaharcenko, a cărui rezervă era de 9 miliarde de ruble, când a fost arestat în 2017.

Imaginile video cu saci după saci de bani scoși din case au devenit componente rituale de înjosire publică ce însoțesc știrile. Dacă nu pentru altceva, ele ajută la stabilirea vinovăției arestatului în conștiința publică cu mult înaintea oricărui proces. De altfel, cazul lui Cerkalin mai are de așteptat până va ajunge în instanță, dar Zaharcenko a fost condamnat la treisprezece ani de închisoare.

Cu toate acestea, lui Cerkalin i s-au confiscat deja bunurile, și familiei sale: patru apartamente, două daceale, șase terenuri de 7.116 metri pătrați, alte 14 spații, plus mașini și numerar – inclusiv peste 8 milioane de euro -, o valoare totală de peste 6 miliarde de ruble (79 milioane dolari).

Bancheri gangsteri

Deci, care-i treaba cu celelalte 6 miliarde de ruble? Explicația poate sta într-o practică rusă actuală, cu rădăcini interesante în vremurile sovietice.

Nu este o coincidență faptul că Cerkalin a lucrat în cunoscutul Serviciu de Securitate Economică (SEB) al FSB, în timp ce Zaharcenko fusese adjunct al direcției de securitate economică și anticorupție a Ministerului de Interne. Aceste agenții s-au dovedit de multe ori drept cele mai profitabile surse de chirii, mită și extorcare din cadrul aparatului de securitate al statului rus. Oamenii din acest agenții pot câștiga sume fantastice de bani prin tot felul de scheme ilegale și jafuri pe față.

Cu toate acestea, uneori dobândesc și un alt rol: de bancă informală, interlopă.

Până la urmă, ce poți face cu toate câștigurile tale ilegal obținute? Rușii au tot felul de scheme complexe și inventive.

În timp ce spălarea convențională a banilor se referă la luarea de bani murdari și ascunderea originilor ilicite până când pot deveni legitime, aici e vorba de a lua bani curați și de a-i muta în afara radarului, astfel încât să poată fi folosiți în scopuri dubioase, de la tranzacționare de circuit intern la mită fățișă.

Cu toate acestea, sunt încă bani, iar dacă încerci să-i pui într-o bancă riști să atragi atenția asupra averii tale bruște și inexplicabile. Asta ar putea declanșa vigilența Rosfinmonitoring, Serviciul Federal de Monitorizare Financiară. De asemenea, poți încuraja prădători mai nemiloși decât tine și poți risca să-ți împuternicești rivalii politici.

După cum ne-a demonstrat Belozețev, pentru mulți soluția este pur și simplu să stocheze numerar (care, la urma urmei, poate fi întotdeauna reciclat în mită), deoarece pur și simplu există prea multă siguranță într-un cont bancar. Astea sunt migrenele unui oficial corupt.

Acest lucru este, desigur, periculos. Cineva ți-ar putea jefui casa sau, mai rău, banii pot fi găsiți de anchetatori. O soluție ar fi externalizarea prăzii către cineva în care simți că poți avea încredere și care ar trebui să fie dincolo de orice suspiciune.

Figurile de la vârful structurilor de securitate economică – pădurari transformați în braconieri – îndeplinesc cu succes acest rol. Aceștia fie sunt dincolo de orice suspiciune, fie, mai plauzibil, sunt atât de bine conectați, încât proprietățile lor sunt considerate locuri sacre sau cel puțin ar primi un avertisment înainte de orice percheziție.

Nu știu, dar mă întreb dacă asta ajută la explicarea acelor 6 miliarde în plus pe care stătea Cerkalin și cu siguranță o parte din visteria lui Zaharcenko.

Aceasta pare a fi o practică care datează de la mijlocul anilor 2000 și a funcționat ani de zile. După cum ilustrează cazurile, metoda ar putea apune. Puterea actuală este atentă la această practică și, în timp ce Rusia este încă guvernată de cleptocrați, a existat o campanie reală și semnificativă împotriva corupției în rangurile inferioare și medii. Chiar și SEB nu este la fel de rezistent la gloanțe ca odinioară.

Așa că rușii corupți vor trebui probabil să se obișnuiască să trăiască în mijlocul unor movile de bani, cu toate vulnerabilitățile pe care acest lucru le presupune.

De exemplu, doi bărbați tocmai au fost condamnați pentru răpirea unui maior pensionat al FSB, Alexander Pastușkov, în vara anului 2018. L-au dus la o casă în afara Moscovei și l-au torturat până când a fost dispus să-i conducă la casa sa din districtul Odînțovski. Ajunși acolo, au dezgropat în grădină șapte recipiente de plastic care conțineau echivalentul a 5 milioane de dolari în diferite valute.

Victima s-a adresat poliției, care în 2019 i-a arestat pe criminali. Cu toate acestea, anchetatorii au început apoi să se întrebe cum a ajuns maiorul să acumuleze echivalentul a 315 milioane de ruble. Faptul că a fost prim-adjunctul departamentului de construcții al FSB nu era un detaliu accidental.

A încercat în grabă să-și schimbe declarația și să susțină că nu i-a fost furat nimic, dar era prea târziu. În timp ce răpitorii au fost condamnați la zece ani de închisoare, lui i-au fost confiscate 1,1 milioane de dolari, 5 milioane de ruble și proprietăți cu o valoare estimată la 36 de milioane de ruble.

Paralele sovietice

Neputându-și depune la bancă câștigurile ilegal obținute, neputând să apeleze la autorități dacă li s-ar întâmpla ceva, oficialii corupți de astăzi se află în aceeași situație ca și tsekhoviki, magnații economiei subterane a Uniunii Sovietice.

Mulți dintre ei au devenit extrem de bogați datorită operațiunilor de contrabandă și, în special, fabricilor ilegale care produceau mărfuri la cerere într-o eră a penuriei și a raționalizării. Unde a fost posibil, au căutat adesea să transforme numerarul în obiecte de valoare mai portabile, cum ar fi diamantele și monedele de aur din epoca țaristă, dar totuși s-au trezit adesea așezați pe munți de numerar.

Unul dintre primii gangsteri care a văzut această oportunitate în anii 1960 a fost Ghenadie Karkov, cunoscut sub numele de „Mongolul”.

Așa cum explic în cartea mea „Vory”, el și oamenii săi, îmbrăcați în uniforme false de poliție, își răpeau victimele și le duceau în afara orașului. Tsekhoviki erau apoi torturate într-o varietate de moduri sadice pentru a renunța la banii, de la arderea cu fierul înroșit până la, cel mai dramatic, sigilarea lor într-un sicriu pe care „Călăul” începea apoi să-l taie în două ca într-un truc magic. Oamenii au plătit.

Karkov s-a bazat pe faptul că victimele sale nu puteau merge la poliție fără a admite că și ele au comis infracțiuni cu consecințe potențial foarte grave.

La urma urmei, infracțiunile economice grave ar putea duce la pedeapsa cu moartea, pe când Karkov, care a fost prins în cele din urmă în 1972, a primit doar 14 ani într-o colonie penitenciară cu regim strict.

În cele din urmă, vory v zakone, aristocrații din lumea interlopă sovietică, au ajuns la o înțelegere cu tsekhoviki, efectiv „taxându-i” în schimbul păcii.

Poate că, în timp util, statul va ajunge să facă același lucru, oferind o amnistie în schimbul unei amputări generoase din banii murdari care stau îngropați în grădinile din spatele caselor și îndesați în dulapurile din toată Rusia.

-------

Cazuri din România

Fondurile operative secrete: „cornul abundenței" pentru șefii care nu dau socoteală nimănui

Dosarele penale care au rezultat în urma verificării cheltuirii fondurilor operative demonstrează că, la acest capitol, contabilitatea instituțiilor de forță ale statului este una formală. Șefii acestor structuri au acces liber la cheltuirea banilor, fără a da socoteală pentru achizițiile făcute, scrie jurnalistul Virgil Burlă în Europa Liberă .

Pornind de la cazul generalului Iulian Gherghe, adjunctul serviciului secret al Armatei care a luat 180.000 de dolari din fondurile MApN, trecem în revistă alte dosare în care s-au cheltuit fără noimă fonduri operative. Este vorba de cazuri care au murit „din fașă", în 2018, după schimbarea conducerii DNA, sau care au fost judecate pe jumătate. Petre Tobă sau Gelu Oltean au scăpat de acuzații după ce DNA și-a dat seama că nu poate declasifica niște documente, în timp ce Adrian Bărăscu, fostul șef al Oficiului Național pentru Protecția Martorilor(ONPM) a fost condamnat cu suspendare după ce a folosit fondurile operative ale MAI pe cheltuieli de protocol pentru confortul șefilor.

Lejeritatea în risipa banului public este dată de practica conducătorilor de ministere sau instituții militarizate care dau ordin să se facă anumite achiziții, după care documentele respective sunt secretizate. Astfel, nicio altă autoritate a statului nu poate cere desecretizarea respectivelor acte, nici măcar procurorii, așa cum rezultă din clasarea dosarului fostului ministru Petre Tobă.

Refuzul ministrului

În aprilie 2016, fostul ministru de Interne Petre Tobă a refuzat desecretizarea mai multor documente privind achizițiile făcute de mai mulți ofițeri superiori din Ministerul de Interne, angajați ai Departamentul de Informații și Protecție Internă (DIPI). La data respectivă, ministrul și subordonațiii săi erau cercetați e DNA pentru delapidare.

Potrivit procurorilor, din probele dosarului rezultă că „au fost cumpărate bunuri care nu au nicio legătură cu interesul general de maximă importanță pentru care au fost alocate fondurile operative”. Astfel, au fost achiziționate căsuțe de păpuși cu nisipar și tobogan, în valoare de 7.000 lei, cărți de joc, darts cu săgeți, arcuri de tir, plase de tir, mingi de volei în valoare de 4.000 lei, bandă de alergare, în valoare de 12.000 lei, cuptor electric, în valoare de 17.000 lei, stilouri în valoare de 13.000 lei, uniforme de chestor, pavele, cărți în ediții de lux, legate în piele, pe comandă, mese festive ale ofițerilor neoperativi ai DIPI.

În noiembrie 2018, după plecare a Laurei Kovesi din fruntea DNA, noua conducere interimară a decis clasarea dosarului pe motiv „că fapta nu există”. Mai mult, DNA susține , în motivele de clasare, că „nu există nicio normă legală care să oblige conducătorul unei instituții publice să declasifice un document la cererea organului de urmărire penală”.

Cum se putea încheia cazul

Acest lucru l-a încurajat pe adjunctul Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA), generalul Iulian-Cristian Gherghe, care, în virtutea funcției, a ridicat de la bancă 180.000 de dolari din fondurile operative ale serviciului secret al Armatei, bani pe care i-a ținut un an în seiful de la birou, apoi și-a cumpărat cu ei un teren și o casă. La doi ani de la deplasarea la bancă a început ancheta internă la DGIA, moment în care Gherghe a început să acopere furtul, după care s-a pensionat subit. „Dacă reușea să pună toți banii înapoi nu auzeam vreodată de acest caz? Cine ar mai fi investigat de ce un general a scos dolarii din bancă și i-a ținut doi ani în seif?”, ne-a declarat un ofițer superior care cunoaște bine metodele de cheltuire a fondurilor operative.

Fără controale din partea Curții de Conturi, fără o evidență clară a acestor sume, banii sunt folosiți, cel mai frecvent, pentru cadouri de 8 martie pentru doamnele cu funcții de conducere în aparatul de stat și pentru daruri de zilele de naștere ale șefilor de structuri. „Cum credeți că se achiziționează și trimit celebrele coșuri de 8 martie, de Paște sau de Crăciun? Vinurile scumpe, ciocolata, șampania de firmă, sticlele de whisky trimise peste tot în țară, stilourile scumpe, ceasurile cadou, din ce bani credeți că sunt cumpărate? Din fondurile operative ale MAI, MapN, SRI, SIE sau SPP”, ne-a mai declarat același ofițer.

Concluzia judecătorului

La fel, magistratul care a decis arestarea preventivă a generalului Gherghe remarcă faptul că, la nivelul DGIA, nu a existat în ultimii doi ani nicio verificare contabilă. „...faptele sale au fost indirect încurajate de erori evidente de securitate în cadrul instituției unde funcționa, inculpatul mărginindu-se să speculeze aceste breșe. /.../ Remarcabil că din data de 27 noiembrie 2018 până în prezent nimeni nu a știut de sustragerea acestei sume de bani din conturile speciale ale DGIA destinate utilizării pe timp de criză sau război” și „Nu a existat niciun control financiar-contabil, nici măcar unul de rutină, în doi ani de zile, nimeni nefiind interesat de soarta conturilor DGIA destinate situațiilor de criză sau război”, se arată în decizia de arestare semnată de judecătorul George Matei de la Curtea Militară de Apel București.

Cadouri pentru șefi

Un alt caz de delapidare a fondurilor operative ale structurilor din Ministerul de Interne este cel al lui Gelu Oltean, chestor de poliție și fost șef al DIPI. În august 2016, DNA anunța că a început urmărirea penală față de Oltean și alți cinci ofițeri superiori din MAI pentru delapidare. Despre Oltean, DNA spunea că „în cursul anului 2014, în calitate de ordonator de credite asupra fondurilor operative ale DIPI, suspectul Oltean Gelu-Marin și-a însușit suma de 15.000 lei, iar pentru aceasta, într-un raport întocmit ulterior, a atestat în fals existența unor cheltuieli operative. Pentru a ascunde delapidarea fondurilor operative, acesta a dispus, nelegal, înregistrarea în evidențele documentelor secrete de stat ale DIPI, nivelul de clasificare „secret”, a unui înscris care nu conținea nicio informație a cărei divulgare să fie de natură a produce daune securității naționale”.

De acești bani, Oltean dăduse ordin să se cumpere diverse produse pentru șefii din MAI. „Pentru cabinetul ministrului Afacerilor Interne a cumpărat stilouri, pixuri, parfumuri, cămăși, cravate, ceasuri. Ceasurile costau în jur de 5.000 lei, stilourile erau de circa de 2.000-3.000 lei, martora amintindu-și că a cumpărat o cravată din Italia, în valoare de peste 100 euro. De la cabinetul ministrului Afacerilor Interne i s-a cerut ca acea cravată să fie o marcă anume, pe care nu a găsit-o în România, situație în care martora a sunat un coleg din Italia, care a cumpărat cravata de acolo. Fiindu-i prezentat bonul de 160 euro, de la Brioni Retail Italia SRL, l-a recunoscut ca fiind bonul de achiziție al cravatei la care a făcut referire în cuprinsul declarației, cu precizarea că bonul l-a înmânat unui membru al comisiei de control al fondurilor operative”, se arată în rechizitoriul întocmit de DNA.

Rechizitoriul în acest dosar a fost redactat, dar a fost infirmat de șeful de secție Dănuț Volintitu după plecarea Laurei Kovesi. Astfel, doi ani mai târziu, în noiembrie 2018, DNA anunţa clasarea dosarului pentru toţi cei 6 inculpaţi, inclusiv Gelu Oltean. Ca și în cazul Petre Tobă, anchetatorii nu au mai găsit dovezi împotriva polițiștilor, documentele prin care au fost cheltuiți banii fiind secretizate.

Protecția Martorilor transportă porcul de Crăciun

Un alt caz celebru care s-a lăsat cu dosar penal pentru delapidare a fost cel al lui Adrian Bărăscu, fost șef al Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor (ONPM). În ianuarie 2021, după cinci ani de procese, chestorul Bărăscu a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la 2 ani şi 6 luni de închisoare cu suspendare pentru deturnare de fonduri.

De asemenea, fostul director adjunct al ONPM Cristian Pintilescu a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendare. În acelaşi dosar au mai fost condamnaţi cu suspendare cinci foşti comisari-şefi în cadrul ONPM: Ion-Octavian Nanu, Felicia-Violeta Popa, Marcel-Daniel Gomeajă, Viorel-Marcel Croitoru şi Răzvan-Gabriel Gheorghe, precum şi psihologul Andreea-Violeta Liţă, aceştia urmând să presteze muncă în folosul comunităţii. Alţi doi comisari şefi de la ONPM, Aurel Lehăduş şi Ştefan Stan, au fost sancţionaţi doar cu avertisment, iar comisarul şef Dan-Cristian Puşcaş a fost achitat. Decizia nu este definitivă.

Potrivit DNA, în perioada 2014 - 2015, Adrian-Augustin Bărăscu, „în calitate de ordonator terţiar de credite la ONPM, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a folosit documente şi date inexacte menite să supradimensioneze cheltuielile viitoare, destinate protecţiei martorilor, şi anume 938.180 lei. Acest lucru a condus la virarea sumei de 743.880 lei", conform DNA.

Potrivit referatului cu propunere de arestare preventivă, Bărăscu şi subalternii săi au cheltuit fondurile Oficiului pe maşini de lux, vacanţe şi pentru dotarea birourilor cu echipamente de ultimă generaţie. Chiar şi „misiunile de transport" din acte erau, de multe ori, în interes personal, cum ar fi transportarea porcilor cumpăraţi pentru masa de Crăciun, susţin anchetatorii.


populare
astăzi

1 Greu de crezut așa ceva, dar...

2 Culisele picante din spatele așa-zisei crize dintre partidele „condamnate” să împartă un ciolan mai auster

3 VIDEO Singura întrebare care l-a făcut pe Putin să tușească...

4 DOCUMENT Pensiile rămân înghețate o perioadă, salariile bugetarilor la fel, dar pentru întreg anul viitor / Toate modificările importante

5 Observația lui Liviu Avram despre legătura dintre Ciucă și Georgescu în contextul noilor dezvăluiri