Extensia genelor, astăzi o practică curentă atât în viața de zi cu zi dar și în industria fashion, este o practică cu istorie milenară, încărcată de mituri și falsuri, dar și presupuse legături cu lumea prostituției. Propriu-zis genele false au fost patentate abia la începutul secolului XX.

Genele false sau alungite prin diferite metode par o practică modernă a industriei fashion sau cosmetice. În realitate este, însă, o invenție veche de peste 3000 de ani având diferite scopuri de-a lungul timpului, de la protecție și până la metodă de înfrumusețare.

Extensia sau punerea în evidență a genelor a fost de-a lungul timpurilor încărcată de numeroase mituri și preconcepții dar și de tot felul de valori simbolice și de statut social.

Gene stufoase și lungi pentru protecție solară

Conform unei scurte istorii a extensiilor și evidențierii genelor, aceste preocupări cosmetice au rădăcini vechi. Mai precis, primele mențiuni ale existenței unor extensii a genelor, sunt din Egiptul Antic, de acum 3.500 de ani. Atât femeile cât și bărbații foloseau un soi de perii minuscule sau alifii pentru a-și extinde genele.

În plus, foloseau și malachit pentru a le face cât mai închise la culoare. Motivul era cât se poate de practic, extensiile false ale genelor, protejau elita egipteană de razele orbitoare ale soarelui african. Practici asemănătoare existau și în Mesopotamia dar și în alte zone cu soare orbitor.

Genele lungi, un simbol al virtuții și tinereții

În Roma Antică, moda genelor lungi a generat din alte motive. Propriu-zis, femeile căutau tot felul de metode de a-și prelungi genele naturale dar și de a le pune în evidență, în general cu ajutorul cărbunelui pisat. Genele lungi erau un simbol al virtuții pentru romani. Mărturiile lui Pliniu cel Bătrân sunt relevante în acest sens.

„Genele cad de la excesul de sex și este important ca femeile să-și păstreze lungi genele pentru a-și dovedi castitatea”, preciza eruditul roman din secolul I d Hr.

În plus, același Pliniu cel Bătrân spunea că genele scurte sunt și un semn al îmbătrânirii. Tocmai din cauza acestei percepții, femeile romane se străduiau să aibă gene cât mai lungi și mai evidențiate, să pară tinere și caste.

De la gene prea lungi, la gene aproape inexistente

O schimbare de viziune asupra lungimii genelor apare în evul mediu. Mai precis, clerul în special, credea că genele lungi sunt mult prea erotice și că nu fac cinste femeilor. Așa că au instaurat moda genelor aproape inexistente. Așa că femeile care doreau să arate că sunt femei virtuoase și care nu au de-a face cu excesul de erotism se apucau și își smulgeau genele și sprâncenele pentru a evidenția o frunte cât mai înaltă, serenă. Această modă a ținut câteva secole.

În Renaștere, apropierea de cultura greacă și romană, dar și revigorarea acesteia prin intermediul artelor, în special, a dus la o reconsiderare și în privința genelor. Nu însă și a sprâncenelor.

Genele lungi de la legende din lumea prostituției până la modă

În secolul al XIX lea, interesul pentru genele lungi a sporit. De această dată nu erau folosite pentru a proteja ochii de soare și nici nu aveau simbolistica castității romane. Pur și simplu, genele lungi erau considerate o chestiune de frumusețe. În epoca victoriană, mai ales în hub-urile modei londoneze genele lungi erau văzute ca un apanaj al frumuseții, ajutând la punerea în valoare a ochilor.

Pe la mijlocul secolului al XIX lea, Eugene Rimmel, parfumierul reginei Victoria a Angliei a creat primul mascara cu ajutorul prafului de cărbune și a unui soi de vaselină. La finele secolului al XIX-lea, în Paris, o capitală a modei, la saloanele cochete, erau inserate primele gene false, mai moderne, făcute din păr uman.

În aceeași perioadă, era folosită și practica atașării genelor false cu ajutorul acelor. Legendele urbane spun că cea care ar fi inventat genele false, în sensul modern ar fi fost, o matroană numită Gerda Puridle. Aceasta își făcea veacul pe străzile Londrei și ar fi creat genele false numite „cumbrella” pentru a feri ochii prostituatelor de fluidele clienților.

Povestea s-a dovedit însă a fi un fals. Adică doar o legendă alimentată de faptul că societatea de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea nu vedea cu ochi buni această cochetărie a lungirii artificiale a genelor.

Adevărata inventatoare a genelor false, moderne, este de fapt o canadiancă. Se numea Anna Taylor și a patentat invenția în anul 1911. Carl Nessler, un stilist al vremii a introdus oficial la un salon celebru din New York, practica montării cu metode ceva mai moderne a genelor false. Ceea ce a făcut însă cu adevărat celebre genele false a fost industria americană de film. Sau pe scurt, Hollywood.

În anul 1916, în timp ce se turna filmul „Intolerance” regizorul D.W. Griffith a considerat că actrița din rolul principal, Seena Owen ar trebuie să aibă gene mai lungi. Așa că a comandat o pereche de gene false peruchierului din echipa de filmare.

Moda a prins bine, însă a avut de-a face cu prejudecățile populației cu valori morale mai rigide. Mai precis, purtatul genelor false era asociată cu prostituția. Asta până când în anii 30 au început să apară reclame cu femei cu gene false în revista Vogue. Așa că fenomenul s-a extins și a fost adoptat pe scară largă în industria modei și nu numai.

Chiar și așa mulți bărbați ceva mai tradiționaliști considerau această modă, de-a dreptul scandaloasă, chiar și în anii 40-50, spunând că femeile care poartă aceste gene false sunt prea tentante.