Care sunt cele mai vulnerabile ţări faţă de un şantaj al lui Putin

Germania

Motorul economic al Europei s-a trezit în cea mai vulnerabilă poziţie după întreruperea livrărilor prin conducta Nord Stream 1. Ministrul german al economiei, Robert Habeck, a denunţat faptul că Kremlinul foloseşte gazul „drept armă”, admiţând că ţara sa a făcut o „greşeală politică gravă” devenind mult prea dependentă de aprovizionările ruseşti. În 2021, Germania a importat 59,2 miliarde de metri cubi de gaz prin Nord Stream 1 şi a sperat să dubleze această cantitate prin punerea în funcţiune a noului gazoduct, Nord Stream 2. Planurile au fost suspendate cu câteva zile înainte de invazia Ucrainei.

Germania s-a grăbit să scape de dependenţa de gazul rusesc pentru a lua distanţă de Putin, astfel că la jumătatea lunii iunie Gazprom a redus livrările prin Nord Stream 1 la 40% din capacitate. Drept urmare, consumul german de gaze ruseşti a scăzut cu 20% (de la 55%, la 35%). Totuşi, guvernul s-a văzut obligat să declare o criză a gazelor, cerând utilizatorilor industriali să reducă consumul şi încurajând primăriile să stingă semafoarele noaptea, să utilizeze mai puţin aerul condiţionat şi să întrerupă iluminarea clădirilor istorice.

Investitorii sunt extrem de pesimişti cu privire la economia germană pe fondul temerilor că ar putea aluneca în recesiune.

Italia

Confruntată cu un val de caniculă fără precedent, Italia, ţara cu cea mai îmbătrânită populaţie a Europei, nu uită că are de rezolvat problema încălzirii locuinţelor în această iarnă, una importantă pe agenda sa.

Importurile de gaze ruseşti reprezentau 18% din consum, ele fiind transportate în principal prin conducta Trans Austria.

Grupul energetic Eni a declarat săptămâna aceasta că Gazprom va reduce livrările către Italia, în plus faţă de scăderi de 60% de la izbucnirea războiului. Confindustria, asociaţia care reprezintă industriile italiene, a declarat că oprirea totală a aprovizionării ar putea duce la diminuarea PIB-ului cu 2%. Creşterea randamentelor obligaţiunilor este un indicator al faptului că pieţele sunt din ce în ce mai preocupate de abilităţile ţării de a-şi rambursa datoriile uriaşe.

Instalaţiile de stocare a gazelor sunt pline la aproximativ 60% şi s-au propus planuri prin care consumatorii să aibă în vedere să facă economie în această iarnă şi stea mai puţin la duş.

Slovacia

Austria

Austria primeşte 80% din gazul său din Rusia, iar depozitele sale satisfac doar 39% din necesarul anual. Guvernul s-a angajat să cheltuiască 6,6 miliarde de euro pentru a strânge rezerve, doar că Haidach, unul dintre cele mai mari rezervoare de gaze subterane din Europa, are puţine şanse fie umplut din cauza tensiunilor dintre proprietarii săi - o firmă germană şi una austriacă, pe de o parte, şi Gazprom, pe de altă parte.

Olanda

Ministerul Energiei olandez a declarat că ţara a reuşit să-şi atingă obiectivul de a pune capăt nevoii sale de gaz rusesc pentru uz casnic. Cu toate acestea, în calitate de centru uriaş de depozitare şi transport, ar putea fi afectat de fluxurile reduse. În mai, Gazprom a oprit livrările de gaz către compania olandeză GasTerra, după ce a aceasta refuzat dea curs cerinţelor Kremlinului ca facturile să fie plătite în ruble.

Franţa

Franţa este mai puţin dependentă de Rusia, care furnizează aproximativ 17% din gazul său. Însă compensarea producţiei de energie este complicată de faptul că multe dintre centrale nucleare franceze sunt scoase din funcţiune din cauza lucrărilor de întreţinere şi reparaţiilor. În iunie, Rusia a întrerupt pentru scurt timp livrările către Franţa. Zilele trecute, ministrul francez de finanţe, Bruno Le Maire, a catalogat o potenţială întrerupere a gazelor ruseşti drept „cel mai probabil scenariu”.

El a spus că mai întâi guvernul va cere gospodăriilor şi întreprinderilor să reducă consumul de energie şi abia ulterior va lua în considerare construirea de infrastructură nouă, precum o centrală GNL plutitoare. Gigantul francez de anvelope Michelin a declarat că şi-a adaptat cazanele pentru a se asigura că sunt capabile să funcţioneze atât cu petrol, cât şi cu gaz.

Spania

Premierul spaniol, Pedro Sánchez, se confruntă pe toate fronturile cu tensiuni geopolitice legate de aprovizionarea cu gaze a ţării. Decizia sa de a sprijini Marocul într-o dispută cu privire la Sahara de Vest a determinat o reducere a fluxurilor de gaze din Algeria astfel că Rusia a devenit al doilea furnizor al Spaniei, după SUA. Livrările Rusiei constau în GNL, în timp livrările de gaz din Algeria vin în principal prin conducte.

Sanchez a lăudat instalaţiile Spaniei – ţara reprezintă 37% din capacitatea UE de regazificare, şi ar putea accelera exporturile în restul Europei. Spania şi Portugalia vecină au introdus o plafonare temporară a preţurilor cu ridicata.

Polonia

Rusia a întrerupt livrările de gaz către Polonia şi Bulgaria la sfârşitul lunii aprilie, după ce acestea au refuzat să se conformeze cerinţei de a-l plăti în ruble. Polonia a primit aproximativ jumătate din gazul său din Rusia: 9,9 miliarde de metri cubi din cele 20 de miliarde pe care le consumă anual venind prin conducta Yamal. Cu toate acestea, se bazează pe cărbune pentru cea mai mare parte a energiei sale şi şi-a umplut deja sit-urile de stocare a gazelor.

Contractul semnat în 1996 cu Gazprom ar fi trebuit să se încheie în acest an, iar Polonia nu avea de gând să-l reînnoiască. Tom Marzec-Manser, şeful departamentului de analiză la firma de consultanţă ICIS, a declarat: „Polonia nu este într-o poziţie proastă, deoarece de mulţi ani nu se mai încrede în Rusia. A deschis conversaţia despre securitatea aprovizionării cu energie mult mai devreme decât alte ţări.”