Satele Gârbova și Câlnic, aflate la zece kilometri distanță în județul Alba, impresionează prin peisajele pitorești și cetățile medievale din centrul lor. Comunitățile săsești care le-au fondat s-au redus semnificativ în ultimele decenii.

Un turn de aproape 60 de metri, înconjurat de zidurile puternice ale vechii cetăți a greavilor (stăpâni feudali sași), domină priveliștea satului Gârbova din județul Alba.

Turnul impresionant al din cetatea Gârbova

Așezat în Podișul Secașelor, la 25 de kilometri de municipiul Sebeș, satul are o istorie de aproape opt secole. A fost întemeiat la mijlocul secolului al XIII-lea de coloniștii sași stabiliți în Transilvania, iar din aceeași perioadă datează și cetatea săsească din centrul localității.

Cetatea Gârbova, cunoscută și sub numele de Cetatea Greavilor, ar fi fost ridicată în secolul al XII-lea de coloniștii sași. Inițial, a servit drept reședință pentru un greav (conducător săsesc local), iar în secolele următoare a fost preluată de comunitate și întărită cu ziduri groase de piatră și turnuri de apărare pentru a face față invaziilor otomane.

Se spune că fortificația era legată printr-un tunel de o veche biserică romanică aflată pe un deal din apropiere, ruinată în secolul al XIX-lea în urma unui incendiu.

„Comunitatea sașilor din Gârbova era numeroasă, dar în anii ’80, la fel ca în multe alte sate săsești, oamenii au plecat cu sutele în Germania. Mulți nu s-au mai întors, iar casele lor au fost preluate de stat, unele fiind ocupate de muncitori aduși din alte zone. După 1990, unii sași s-au întors și și-au răscumpărat locuințele sau au construit altele. Din păcate, în satele vecine, cum sunt Reciu și Câlnic, nu mai sunt sași care locuiesc permanent. În Gârbova mai trăiesc aproximativ 50 de sași, inclusiv copii”, povestește Mihai, unul dintre sașii din Gârbova, care are în grijă biserica și cetatea săsească din sat.

Întemeiat în secolul al XIII-lea, satul Gârbova (în germană Urwegen) se numără printre cele mai vechi așezări săsești din Transilvania. Pe lângă cele două monumente medievale cu o istorie plină de evenimente dramatice, turiștii descoperă aici un sat fermecător, înconjurat de dealuri și pășuni. Străzile ordonate și largi, casele tradiționale impunătoare, porțile înalte și fațadele colorate reflectă specificul arhitectural al satelor săsești.

Cetatea sașilor din patrimoniul UNESCO

La doar zece kilometri de Gârbova și aproximativ 15 kilometri de Sebeș, călătorii pot descoperi una dintre cele șapte biserici fortificate din Transilvania incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Biserica veche din secolul al XIII-lea se află în satul Câlnic (Kelling) și păstrează elemente arhitecturale gotice și romanice, caracteristice așezărilor săsești.

Turiștii care ajung aici pot vizita Cetatea Câlnic, o fostă reședință nobiliară, ulterior întărită și folosită de comunitatea săsească pentru apărare. Cetatea impresionează prin turnul său masiv, zidurile groase și capela medievală.

Locul atrage anual numeroși turiști, atât din România, cât și din străinătate, mai ales în sezonul estival. De asemenea, cetatea este un punct de întâlnire pentru membrii comunității săsești, mulți dintre ei stabiliți în afara țării, dar care revin periodic în locurile natale.

„Cetatea este vizitată de mulți turiști, mai ales vara. Oamenii sunt încântați de ceea ce găsesc aici. În același timp, este un loc de întâlnire pentru sașii plecați, care revin pentru a-și revedea rădăcinile”, arată Codruța, ghid al cetății aflate în grija Asociației Ars Transsilvaniae România.

Cetatea, restaurată între 1961 și 1964, a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO în 1999. Asociația Ars Transsilvaniae România, o organizație dedicată conservării și promovării patrimoniului cultural transilvănean, are în grijă cetatea, integrând-o în circuitul turistic și cultural.

În vecinătatea ei se află fosta casă parohială evanghelică, edificiu ridicat în secolul al XVI-lea şi extins în 1779. Biserica evanghelică, construită în secolul al XV-lea de comunitatea săsească, a fost transformată în secolul al XIX-lea, având acum o înfăţişare neogotică. Ea a fost restaurată recent.

Bisericile fortificate din Transilvania sunt unice în Europa, iar regiunea găzduiește peste 150 de astfel de edificii. Dintre acestea, doar șapte sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO: Biertan (județul Sibiu), la Prejmer și Viscri (județul Brașov), la Câlnic (județul Alba), la Saschiz (județul Mureș), la Dârjiu (județul Harghita) și la Valea Viilor (județul Sibiu).

Sașii transilvăneni sunt coloniști germani stabiliți în Transilvania începând din secolul al XII-lea, în timpul regatului maghiar. Aceștia au primit privilegii economice, administrative și religioase în schimbul apărării granițelor regatului.

Comunitățile săsești au înființat orașe fortificate și sate distincte prin arhitectura solidă a caselor și organizarea riguroasă. Printre cele mai importante așezări se numără Sibiu, Brașov, Sighișoara, Mediaș și Bistrița.

De-a lungul secolelor, sașii au contribuit semnificativ la dezvoltarea culturală și urbanistică a regiunii, construind biserici fortificate, cetăți și centre comerciale. Astăzi, multe dintre aceste monumente sunt repere istorice și atracții turistice, însă comunitatea săsească s-a redus considerabil în ultimele decenii.