Furnicile rănite în luptă sunt ajutate de ''medicii'' coloniei care aplică un ''pansament'' unic în regnul animal
Inteligenţa colectivă a furnicilor, ingeniozitatea de care dau dovadă şi asemănarea societăţii lor cu cea a oamenilor reprezintă o sursă constantă de fascinaţie pentru oamenii de ştiinţă. Acest lucru se întâmplă în special în cazul furnicilor Matabele, numite după un trib de războinici din Africa de Sud datorită stilului în care se organizează contra termitelor. Atunci când acestea atacă termitele, bătăliile acerbe care urmează lasă în urmă mulţi răniţi, iar ''furnicile-medic'' le tratează cu saliva lor. 90% dintre intervenţii sunt încununate de succes, după cum notează L'Express citând un studiu publicat în această săptămână în jurnalul Proceedings of the Royal Society B.
Aceste furnici care măsoară până la doi centimetri organizează până la patru raiduri pe zi în coloniile de termite. După ce le masacrează, victimele sunt transportate în muşuroi pentru a fi devorate. Soldaţii-termite, dotaţi cu mandibule puternice (aşa cum se poate vedea în înregistrarea video) opun o rezistenţă feroce. Numărul exemplarelor care pier în luptă este numeros, de ambele părţi, la fel şi cel al răniţilor.
O salivă probabil antibacteriană
În acest război nimicitor, se pare că furnicile au găsit o cale de a-şi limita pierderile. Potrivit specialiştilor în mirmecologie de la Universitatea din Würzburg din Germania, răniţii nu sunt lăsaţi pe câmpul de luptă. Ei sunt trataţi de "furnicile medic" care "ling" rănile, în special extremităţile membrelor secţionate de termite.
În studiul recent, cercetătorii explică faptul că această metodă de intervenţie ''medicală'', ce poate dura chiar şi o oră, este extrem de eficientă. Potrivit acestora, 90% dintre furnicile rănite se recuperează cu succes după ce au fost tratate. Exemplarele rănite care nu beneficiază de tratament mor în 80% dintre cazuri.
''Presupunem că furnicile curăţă rănile cu salivă şi chiar aplică substanţe antimicrobiene pentru a reduce riscul de infecţii bacteriene sau fungice'', explică pe site-ul universităţii germane principalul autor al studiului, Erik Thomas Frank. Potrivit spuselor sale, acest tip de ''pansament'' ar fi unic în regnul animal.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au monitorizat timp de trei ani colonii de furnici Matabele din Coasta de Fildeş dar astfel de exemplare ţinute în laborator şi au analizat peste două sute de raiduri - în care au fost implicate până la circa 600 de furnici - organizate contra muşuroaielor de termite.
Furnicile condamnate nu cer ajutor
Erik Thomas Frank a demonstrat anterior, într-un studiu publicat în aprilie 2012, că în urma conflictelor contra termitelor, furnicile Matabele - Megaponera analis - rănite sunt aduse înapoi în muşuroi de ''furnicile-medic''. Specialiştii au observat, de asemenea, că răniţii au secretat o substanţă chimică, un fel de SOS olfactiv, care i-a atras pe salvatori, însă numai dacă nu erau grav răniţi.
Cercetătorii au explicat că furnicile care aveau şanse mici de supravieţuire - de obicei cele care îşi pierduseră cinci din cele şase picioare - nu au secretat această substanţă şi chiar au părut să respingă ajutorul camarazilor lor.
Autosacrificiu în favoarea coloniei
"În cazul oamenilor, în situaţiile în care este necesar un sistem de triaj al răniţilor, decizia privind prioritatea în acordarea îngrijirii îi revine medicului. Este vorba despre un sistem reglementat în ordine ierarhică. Însă, la furnici situaţia se prezintă exact invers'', după cum a subliniat cercetătorul, intervievat de National Geographic. Pe scurt, indivizii care ştiu că au şanse mici de supravieţuire evită să risipească timpul şi energia restului coloniei. Crud, dar eficace.
Conform lui Erik Thomas Frank, aceste două studii demonstrează modul în care coloniile de funici Matabele limitează pierderile în timpul luptelor şi menţin populaţia cât mai numeroasă posibil, fapt ce le conferă un avantaj strategic clar în faţa termitelor.
"Unul dintre cele mai fascinante lucruri despre furnici este că societăţile lor pot fi foarte complexe fără ca indivizii lor să deţină abilităţi cognitive dezvoltate sau cunoştinţe despre ceea ce fac", a concluzionat Erik Thomas Frank, conform The Guardian.
Specialiştii în mirmecologie din Germania intenţionează să continue studiul pentru a încerca să răspundă la mai multe întrebări rămase fără răspuns: cum reuşesc furnicile să identifice exemplarele rănite? Cum estimează ele timpul necesar pentru vindecarea rănilor? Tratamentul aplicat are rol preventiv, împotriva infectării rănilor, sau este utilizat şi în scop curativ?AGERPRES
