Decizia presedintelui Klaus Iohannis de a anunta imediat ca accepta propunerea PSD, la numai o ora dupa incheierea consultarilor cu partidele, a ridicat un val fara precedent de indignare publica. Pe buna dreptate, in lipsa unor argumente si explicatii mai detaliate, senzatia de abandon fara lupta i-a revoltat pana si pe cei mai infocati suporteri. Odata valul de emotie domolit, putem trece in revista la rece, cu calm, ambele perspective. Exista o serie de argumente de partea presedintelui. Putini le-au mai vazut sau acceptat. Care sunt, asadar, cele doua perspective?, se întreabă Dan Tăpălagă și Cristian Pantazi pe  HotNews.ro .

Argumente impotriva deciziei presedintelui

Viorica Dancila este o propunere inacceptabila si presedintele Klaus Iohannis trebuia sa-si exercite atributiile, sa joace si sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a evita instalarea unui premier pe care nu-l recomanda nimic in afara de supunerea oarba fata de Liviu Dragnea.

Chiar daca nu avea spatii de joc in Parlament, avea obligatia sa o respinga si sa ceara PSD-ului sa vina cu alt candidat, asa cum a procedat in cazul Sevil Shhaideh. Macar atat putea face pentru a demonstra publicului ca a ramas cu adevarat ultima reduta institutionala in fata unei puteri abuzive.

De neinteles de ce Klaus Iohannis a evitat sa mimeze macar lupta iar daca tot a acceptat propunerea sa aiba macar decenta de a spune ca, desi nu poate contesta dreptul PSD de a pune un nou premier, varianta Dancila este complet nepotrivita. Anuntase deja ca, daca esueaza si premierul Tudose, se va gandi de doua ori daca mai da guvernarea PSD.

Potrivit Constitutiei, presedintele este cel care face nominalizarea si nu scrie nicaieri ca trebuie sa desemneze numele propus de partidul care detine majoritatea, deci poate sa-i ceara altul in cazul in care profilul viitorului premier ridica semne majore de intrebare.

Din punct de vedere tactic, presedintele a gresit deoarece s-a grabit sa accepte propunerea PSD in loc sa astepte pana dupa marele protest anuntat pentru data de 20 ianuarie. Decizia a demobilizat masiv publicul. Oamenii se simt abandonati, pe cont propriu si demotivati sa mai apere in strada democratia si statul de drept.

Unii l-au acuzat pe Klaus Iohannis de blat cu Liviu Dragnea. Argumentul lor este ca presedintele vrea cu orice pret al doilea mandat si ca situatia actuala ii convine. Un premier incompetent condus de Liviu Dragnea ii asigura realegerea la Cotroceni, dar ce folos din moment vom avea un presedinte decorativ si lipsit de curaj.

Cel mai mare risc in acest moment este ca strada sa se intoarca inclusiv impotriva presedintelui Iohannis, pe motiv ca a tradat interesul public. Miscarile #Coruptia Ucide si #Rezist au condamnat deja gestul presedintelui. Cativa aparatori infocati ai justitiei s-au deplasat miercuri seara in semn de protest la Cotroceni.

Un alt efect periculos este demotivarea unor institutii-cheie, care nu mai vad in presedinte dupa decizia de miercuri seara un garant al apararii independentei lor. Aici vorbim de procurori, judecatori, servicii secrete sau orice alta institutie menita sa tina echilibrul in stat.

Renuntand atat de usor la lupta, Klaus Iohannis si-a consolidat imaginea de presedinte slab, comod, lipsit de viziune, preocupat exclusiv de confortul functiei prezidentiale. In aceste conditii, sansele de a obtine al doilea mandat scad simtitor.

Argumente in favoarea deciziei presedintelui

Argumentul cel mai puternic este tocmai cel invocat de presedintele Iohannis: aritmetica parlamentara. PSD i-a pus in fata o lista cu semnaturi in sustinerea Vioricai Dancila, dovedind astfel printr-un document oficial ca dispune de majoritate parlamentara. In aceste conditii, presedintele nu avea cum sa propuna un candidat din afara majoritatii fara sa fie acuzat ca incalca legea fundamentala.

Cel mai mic gest de impotrivire din partea presedintelui ar fi fost taxat drept un abuz de putere, o incalcare grava a Constitutiei. PSD si ALDE ar fi avut in sfarsit motive sa-l suspende in Parlament. Toate informatiile HotNews.ro indica faptul ca exista un plan bine gandit in acest sens, pe pasi si termene, la fel ca in 2012.

Odata pus in miscare planul suspendarii, nimic nu mai putea opri dezastrul. Calin Popescu Tariceanu ajungea timp de o luna intermiar la Cotroceni. In acest interval putea distruge masiv: demitea procurori-sefi, sefi de servicii, promulga legile justitiei si orice alte orori legislative care-i ajungeau pe masa. Nu mai conta daca presedintele Iohannis ramanea in functie dupa referendum.

In consecinta, presedintele Klaus Iohannis trebuia sa indeparteze inainte de toate pericolul real si grav al suspendarii in Parlament, unde s-ar fi luat o decizie pur politica. N-ar fi obtinut nimic daca racorea publicul cu o atitudine razboinica, dimpotriva, le-ar fi oferit adversarilor sai sa treaca la planul suspendarii. Pe scrut, ar fi riscat sa piarda totul de dragul unui minut de glorie in fata camerelor TV.

Din acest motiv nu s-a referit o secunda la CV-ul doamnei Dancila, care din punct de vedere legal nu reprezinta motiv de respingere. Nu suntem in situatia lui Shhaideh, unde au intervenit ratiuni de stat, nici pana astazi clarificate sau asumate oficial.

Daca o respingea pe Viorica Dancila pe motiv de incompetenta, foarte probabil ca Liviu Dragnea o propunea pe Carmen Dan, a doua propunere. Umilinta totala pentru presedinte. Klaus Iohannis nu a avut in realitate spatii de joc, ci s-a aflat cu spatele la zid iar orice incercare de rezistenta l-ar fi putut costa functia.

Foarte probabil ca acestea sunt si motivele pentru care opozitia, in afara de PMP, n-a avansat un nume de premier pentru a nu pune si mai multa presiune inutila pe seful statului, prin ridicarea unui fals orizont de asteptare in randul publicului.

Cu exceptia derapajului cand a criticat Fiscul in cazul Antena 3, nu exista nici un indiciu din toata cariera lui Klaus Iohannis de presedinte ca joaca de partea coruptilor, de ce ar fi batut tocmai acum palma cu unul ca Dragnea? Greu de crezut ca presedintele n-a fost constient ca acceptand-o pe Dancila isi face praf imaginea pe termen lung. Cine accepta asa ceva de buna-voie daca are optiuni?

Declansarea alegerilor anticipate este o utopie. Cel mai bine a explicat-o fostul presedinte Traian Basescu la Cotroceni: niciodata parlamentarii nu vor accepta sa renunte la propriul mandat in primul an dupa alegeri. Au investit bani si nu risca nimeni sa-si piarda locul.

Concluzie. Presedintele s-a aflat intr-o situatie imposibila, generata de capitularea subita a premierului Mihai Tudose. Situatia s-a intors peste noapte in favoarea lui Dragnea in mod imprevizibil, dupa ce toate datele pareau sa conduca la indepartarea liderului PSD din functie si de la Camera Deputatilor. Nu e clar inca ce anume a facut ca premierul Tudose sa piarda un meci ca si castigat, aici sunt mai multe explicatii posibile.

Jocul nu s-a incheiat. S-ar putea ca presedintele, pus cu spatele la zid, sa fi avut ca prioritate indepartarea pericolului suspendarii in Parlament. Chiar viteza deciziei ne arata asta. Mai sunt zece zile pana cand Viorica Dancila depune juramantul, timp in care se pot intampla multe, inclusiv verificarea majoritatii lui Dragnea in Parlament.

Daca va ajunge totusi premier, abia atunci putem spune ca presedintele Iohannis a facut prea putine intr-o situatie cand se impunea mai multa hotarare. Pana atunci, este important ca strada sa constientizeze pericolul grav in care ne aflam si situatia complicata a presedintelui Iohannis, care nu poate fi judecata fara a cantari cu mintea limpede ambele perspective. Atat furia, cat si indemnul la ratiune sunt perfect justificate.

Un lucru e cert: mutarea vinovatiei in acest moment pe Klaus Iohannis serveste de minune intereselor gruparii Dragnea.

Distribuie Distribuie Comentarii