Toate companiile aeriene, inclusiv giganții domeniului, sunt în pragul falimentului, cu cel mult 20% dintre aeronave încă în funcțiune și cu celelalte parcate la sol. Cele din SUA au spus deja că vor avea nevoie de un ajutor de stat de 50 de miliarde de dolari (care va fi cu siguranță mai mare) și la fel vor proceda toate celelalte. Dar Tim Wu, profesor de drept la Columbia University din New York, spune argumentat că înainte de a le acorda asistență, trebuie să le cerem tuturor să-și schimbe atitudinea față de clienți și angajați.
Pentru American Airlines, cea mai mare companie a țării, perioada dintre mijlocul și finalul anilor ʼ90 a fost ceea ce Biblia numește „ani de îndestulare”. În 2014, reducând concurența prin achiziții și fuziuni și colectând miliarde de dolari prin noile taxe pentru bagaje, American a început să urce la niveluri uluitoare de succes financiar. În 2015 a raportat un profit de 7,6 miliarde de dolari – comparați, de exemplu, cu 500 de milioane în 2007 și 250 de milioane în 2006. A continuat să facă profituri de miliarde până la sfârșitul deceniului. „Nu cred că vom mai pierde bani vreodată”, a spus în 2017 Doug Parker, șeful executiv al companiei.
Sunt o mulțime de lucruri pe care American ar fi putut să le facă cu acei bani. Ar fi putut să facă rezerve pentru crize viitoare, cunoscute fiind ciclurile regulate de vârfuri și abisuri prin care trec companiile aeriene. Ar fi putut să tranșeze definitiv disputele privind contractele cu piloții, însoțitorii de zbor și mecanicii. Ar fi putut investi masiv în îmbunătățirea serviciilor, încercând să repare îndelungata reputație de cea mai deficitară companie mare.
În loc, American a aruncat mai toți banii pe programe de răscumpărare a acțiunilor. Din 2014 până în 2020, într-o tentativă de a-și spori veniturile/acțiune, American a cheltuit mai mult de 15 miliarde cumpărând înapoi propriile acțiuni. A reușit, în ciuda riscurilor de proverbiale zile negre, să-și subțieze rezervele de lichidități. Pe când arunca banii pe răscumpărări, American a început și să se împrumute masiv pentru a cumpăra avioane noi și a le modifica pe cele vechi ca să încapă mai multe scaune. Încă din 2017, analiștii au prevenit cu privire la riscul de faliment în caz de deteriorare a economiei, dar American a continuat să se împrumute. Are acum o datorie acumulată de 30 de miliarde, de aproape cinci ori mai mare decât valoarea de piață a companiei.
În nicio clipă din anii de belșug American nu și-a îmbunătățit modul în care-și tratează clienții. Taxele pentru schimbări de bilete au crescut la 200$ pe zborurile interne și 750$ pe cele internaționale. Taxele mult disprețuite pentru bagaje au crescut la 30$ pentru primul și 40$ pentru al doilea. Aceste taxe au produs miliarde, dar nu au ajutat compania să-și îmbunătățească aterizările la timp, întârzierile pe pistă și supra-rezervările. În loc, „inovațiile” de la American au constat în eliminarea ecranelor din avioane, reducerea mărimii toaletelor și locurilor, introducerea unei clase „basic economy” care includea inițial interzicerea oricărui bagaj de cabină.
După dezlănțuirea epidemiei de coronavirus, care produce haos în industria aeriană, American Airlines nu a cerut încă ajutor de stat – cel puțin nu în multe cuvinte. Dar după o întâlnire recentă cu conducerea companiei, Larry Kudlow, director la National Economic Council, a spus că „anumite sectoare ale economiei, companiile aeriene venindu-mi în minte”, ar putea avea nevoie de asistență. Secretarul Trezoreriei, Steven Mnuchin, a spus săptămâna trecută că „în capul listei” pentru împrumuturi federale de salvare vor fi companiile aeriene, inclusiv American Airlines. ( The New York Times )
N. Red.: un cititor furios ne-a informat că pentru a veni mai repede acasă (pe 18 martie în loc de 23) de la New York, British Airways l-a taxat pe 14 martie cu 385 de euro în plină criză - după ce Donald Trump anunțase blocarea zborurilor dinspre/înspre zona Schengen și cu doar trei ore înainte să se anunțe interdicțiile similare cu Regatul Unit și Irlanda. Pe cursa New York – Londra de pe 18 martie, gradul de ocupare a fost sub 25%, deci cititorul nostru a plătit o sumă zdravănă (peste 50% din prețul biletului inițial tur-retur) ca să zboare într-un avion practic gol...
Sunt o mulțime de lucruri pe care American ar fi putut să le facă cu acei bani. Ar fi putut să facă rezerve pentru crize viitoare, cunoscute fiind ciclurile regulate de vârfuri și abisuri prin care trec companiile aeriene. Ar fi putut să tranșeze definitiv disputele privind contractele cu piloții, însoțitorii de zbor și mecanicii. Ar fi putut investi masiv în îmbunătățirea serviciilor, încercând să repare îndelungata reputație de cea mai deficitară companie mare.
În loc, American a aruncat mai toți banii pe programe de răscumpărare a acțiunilor. Din 2014 până în 2020, într-o tentativă de a-și spori veniturile/acțiune, American a cheltuit mai mult de 15 miliarde cumpărând înapoi propriile acțiuni. A reușit, în ciuda riscurilor de proverbiale zile negre, să-și subțieze rezervele de lichidități. Pe când arunca banii pe răscumpărări, American a început și să se împrumute masiv pentru a cumpăra avioane noi și a le modifica pe cele vechi ca să încapă mai multe scaune. Încă din 2017, analiștii au prevenit cu privire la riscul de faliment în caz de deteriorare a economiei, dar American a continuat să se împrumute. Are acum o datorie acumulată de 30 de miliarde, de aproape cinci ori mai mare decât valoarea de piață a companiei.
În nicio clipă din anii de belșug American nu și-a îmbunătățit modul în care-și tratează clienții. Taxele pentru schimbări de bilete au crescut la 200$ pe zborurile interne și 750$ pe cele internaționale. Taxele mult disprețuite pentru bagaje au crescut la 30$ pentru primul și 40$ pentru al doilea. Aceste taxe au produs miliarde, dar nu au ajutat compania să-și îmbunătățească aterizările la timp, întârzierile pe pistă și supra-rezervările. În loc, „inovațiile” de la American au constat în eliminarea ecranelor din avioane, reducerea mărimii toaletelor și locurilor, introducerea unei clase „basic economy” care includea inițial interzicerea oricărui bagaj de cabină.
După dezlănțuirea epidemiei de coronavirus, care produce haos în industria aeriană, American Airlines nu a cerut încă ajutor de stat – cel puțin nu în multe cuvinte. Dar după o întâlnire recentă cu conducerea companiei, Larry Kudlow, director la National Economic Council, a spus că „anumite sectoare ale economiei, companiile aeriene venindu-mi în minte”, ar putea avea nevoie de asistență. Secretarul Trezoreriei, Steven Mnuchin, a spus săptămâna trecută că „în capul listei” pentru împrumuturi federale de salvare vor fi companiile aeriene, inclusiv American Airlines. ( The New York Times )
N. Red.: un cititor furios ne-a informat că pentru a veni mai repede acasă (pe 18 martie în loc de 23) de la New York, British Airways l-a taxat pe 14 martie cu 385 de euro în plină criză - după ce Donald Trump anunțase blocarea zborurilor dinspre/înspre zona Schengen și cu doar trei ore înainte să se anunțe interdicțiile similare cu Regatul Unit și Irlanda. Pe cursa New York – Londra de pe 18 martie, gradul de ocupare a fost sub 25%, deci cititorul nostru a plătit o sumă zdravănă (peste 50% din prețul biletului inițial tur-retur) ca să zboare într-un avion practic gol...
