România a primit „aviz favorabil de decizie pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO” a două obiective de interes major pentru țara noastră, dar și pentru cultura și istoria universală.

Este vorba despre Frontierele Imperiului Roman – Dacia / Frontiers of the Roman Empire – Dacia – Limes Alutanus, dar și despre Ansamblul Monumental realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu / Brâncuşi Monumental Ensemble of Târgu Jiu.

Cu această ocazie, aviz favorabil s-a primit și pentru înscrierea documentelor pregătitoare pentru cea de-a 46-a reuniune a Comitetului Patrimoniului Mondial, care va avea loc în India la sfârșitul lunii iulie 2024.

Știrea a fost anunțată de ministrul Culturii, Raluca Turcan, pe Facebook, zilele trecute. Un specialist a explicat pentru „Adevărul” că practic, de luna viitoare, România va mai avea în incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO operele lui Brâncuși de la Târgu Jiu și Limes Dacicus.

Practic este vorba despre zeci / sute de obiective ce vor fi protejate UNESCO, având în vedere că Limes Dacicus - Frontierele Daciei Romane - includ 277 de elemente din aproximativ 70 de situri arheologice.

Operele lui Brâncuși și fortificațiile romane, în UNESCO din iulie 2024

Frontierele Daciei Romane s-au întins pe mai mult de 1.000 de kilometri de-a lungul granițelor vestice, nordice și estice ale provinciei romane Dacia, având Dunărea la ambele capete, cuprinzând Podișul Transilvaniei și traversând câmpiile Munteniei de-a lungul râului Olt.

Ansamblul Monumental Brâncuși , de pe malurile Jiului, în Subcarpații sudici ai României, din municipiul Târgu Jiu, este aliniat pe o axă conceptuală de 1,5 kilometri, reprezentată tangibil de Calea Eroilor, punctată în sectorul median de Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Ansamblul cuprinde Coloana Infinitului în Parcul Coloanei, precum și Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și băncile și scaunele de tip clepsidră ale Alei Scaunelor – toate situate în Parcul „Constantin Brâncuși”.

„În momentul acesta, avizul din partea ICOMOS – Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor (organizație dedicată conservării și protecției monumentelor și siturilor istorice din întreaga lume – n.red.) – care este un organism consultativ al UNESCO, înseamnă recomandarea privind îndeplinirea tuturor cerințelor pentru a fi înscris pe lista Patrimoniului Mondial. Altfel spus, luna viitoare, în perioada 21 – 31 iulie, la New Delhi, când o să fie Adunarea Generală UNESCO, se va vota. Adică nu e chiar o formalitate, dar nu au fost excepții în care adunarea generală să contrazică recomandările”, a menționat pentru „Adevărul” Ovidiu Țentea, de la Muzeul Național de Istorie a României, membru și responsabil pentru județele Hunedoara, Sibiu, Vâlcea, al Programului Național Limes, dând ca sigură includerea de luna viitoare a celor două obiective din țara noastră.

„Includerea în UNESCO înseamnă recunoașterea valorii universale”

Legat strict de LIMES, specialistul a mai precizat: „Monumentul serial este unul singur - Frontierele Imperiului Roman, iar pe teritoriul României, în Limes Dacicus - căci acesta este un proiect, după care va urma și Limes Danubian care este un proiect internațional – sunt incluse 277 de componente distribuite pe aproximativ 60 – 70 de situri importante, care încep din Banat, trec prin Munții Apuseni, spre nord – vestul Transilvaniei, prin 18 județe: Sibiu, Sălaj, Bistrița Năsăud, coboară prin Harghita, Covasna, Mureș și cele două linii: Alutană și TransAlutană care trec pe de-o parte prin Brașov, Sibiu, Vâlcea, Olt, iar cealaltă prin Brașov, Argeș și Teleorman”.

Sunt luate practic în calcul ambele frontiere care au funcționat parțial în același timp, cu funcțiuni diferite, Limesul fiind destul de complex.

Printre cele mai importante dintre siturile ce vor fi incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO se numără: Drobeta, Tibiscum (lângă Caransebeș), Porolissum (Zalău), Râșnovul și cu orașele Apulum (Alba Iulia) și Potaissa (Turda). Printre celelalte se înscriu inclusiv cele de pe Valea Oltului .

Muzeograful a mai explicat și că includerea pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO înseamnă recunoașterea valorii universale, mai mult decât a importanței naționale pe care o au siturile de clasa A, ceea ce va aduce cu sine o serie întreagă de oportunități.

pe care le vom detalia în ediții viitoare, când vom prezenta mai multe amănunte și despre fiecare obiectiv în parte.

Singura lucrare publică la scară mare a sculptorului Constantin Brâncuși

Până atunci, să mai menționăm despre Complexul monumental Constantin Brâncuși că a fost ridicat între 1937 - 1938, pentru a comemora sacrificiul suprem al soldaților, polițiștilor și cetățenilor români care au murit apărând orașul Târgu Jiu în timpul Primului Război Mondial.

În documentele înaintate către UNESCO s-a menționat și că reprezintă un punct de cotitură în istoria sculpturii monumentale și a artei publice. Este creația semnificativă și singura lucrare publică la scară mare a sculptorului român Constantin Brâncuși care, în loc să plaseze monumentul în oraș, „a plasat orașul ca element funcțional în centrul monumentului”.

„Simplitatea abstractă a monumentelor, integrarea artei monumentale, a decorului urban și a peisajului, contrastul dintre verticalitatea Coloanei Infinitului și orizontalitatea parcului înconjurător, dimensiunea modestă a clădirilor de-a lungul traseului procesional al Căii Eroilor, secvența dinamică și armonia instalațiilor monumentale, diferitele texturi ale operelor sculpturale și calitățile lor estetice ridicate demonstrează că Ansamblul Monumental Brâncuși din Târgu Jiu este o capodoperă creativă a artei monumentale din secolul XX care a jucat un rol esențial în răspândirea artei site-specific, a instalațiilor, a peisajului și a artei publice”, au menționat specialiștii români în documentele către UNESCO.

Frontierele Daciei Romane, particularitatea față de alte sectoare ale limesului roman

Legat de Limes Dacicus să mai amintim și că timp de aproximativ 170 de ani, Dacia a făcut parte din frontierele romane, protejând imperiul de populațiile „barbare”, asigurând supravegherea și controlul mișcărilor acestora la marginile nordice ale imperiului și garantând accesul la resurse valoroase de aur și sare, după cum se menționează și în documentele depuse la UNESCO.

De altfel, Dacia a fost singura provincie romană situată în întregime la nord de Dunăre. Peisajele și topografia variată ale Daciei (teritoriul României de astăzi) includ munți, păduri, văi, podișuri, câmpii și cursuri de apă.

Romanii au stabilit pe aceste meleaguri un sistem complex cu o gamă largă de instalații militare, inclusiv tabere temporare, rețele de turnuri de supraveghere, bariere artificiale (terraplini, ziduri), fortificații mici, forturi auxiliare și fortărețe legionare, împreună cu așezările civile asociate.

Pe baza acestor caracteristici formale, specialiștii au evidențiat șapte sectoare ale frontierei (atât terestre, cât și fluviale) care au fost integrate într-o frontieră unitară, „o situație fără precedent în alte sectoare ale limesului roman”. Iar un al optulea sector conține un grup de tabere de marș la altitudini mari.

În edițiile viitoare vom detalia și ce oportunități aduce pentru comunități includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO a frontierelor romane din Dacia și a operelor lui Brâncuși și vom prezenta mai multe amănunte despre fiecare obiectiv în parte.