Frontierele Daciei romane au fost incluse în patrimoniul cultural mondial UNESCO. De-a lungul celor peste 1.000 de kilometri ai traseului lor s-au păstrat câteva monumente istorice valoroase.

Așezările antice identificate ca parte a frontierelor Imperiului Roman în Dacia au fost incluse în patrimoniul cultural mondial UNESCO, a informat, sâmbătă, Ministerul Culturii.

Alături de siturile arheologice daco-romane din România, și Ansamblul monumental „Calea Eroilor” realizat de Constantin Brâncuși la Târgu Jiu a intrat în patrimoniul UNESCO, fapt care atestă unicitatea și valoarea și unicitatea monumentelor istorice din România.

Ministerul Culturii a informat că România a depus, în ianuarie 2023, la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO, dosarul de nominalizare pentru Frontierele Imperiului Roman - Dacia, care s-a aflat, timp de un an și jumătate în procedură de evaluare la Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor (ICOMOS).

„Parte a sistemului general de apărare a Imperiului Roman, Frontierele Imperiului Roman - Dacia constituie o mărturie excepțională a extinderii maxime a puterii Imperiului Roman prin consolidarea frontierelor sale nordice și reprezintă o manifestare fizică a politicii imperiale. Ele atestă versatilitatea și sofisticarea modului în care romanii s-au raportat la topografia și climatul local, în contextul politic, militar și social al vremii, în partea de nord a imperiului. Cu o lungime de peste o mie de kilometri, Frontierele Imperiului Roman - Dacia reprezintă cel mai mare segment al Frontierelor Imperiului Roman și cuprinde atât sectoare terestre, cât și fluviale, caracterizate prin tipuri, amplasări și densități variate de instalații militare distribuite în teritoriu", au transmis reprezentanții UNESCO, potrivit Ministerului Culturii.

Limesul, (limes romanus) reprezintă frontiera fortificată a Imperiului Roman, care traversa aproape întreaga Europă, de la Nistru și Marea Neagră și până la limesul lui Hadrian (valul lui Hadrian), aflat pe teritoriul Scoției, având mii de kilometri. În România, limes-ul cuprinde aproape 300 de situri înșirate de-a lungul a peste 1.000 de kilometri, pe teritoriul a 16 județe din România.

„Structura limesului constă dintr-un sistem extrem de complex de turnuri, valuri de pământ, ziduri, fortificații de mici dimensiuni, castrele din spatele limesului plasate de regulă la o distanță de circa cinci kilometri față de limes, așezările civile aferente și structurile ne-romane. Nu a fost încă identificat un șanț în fața valurilor de pământ. Castrele sunt asemănătoare, garnizoane ale unor trupe de infanterie mixte și de cavalerie, construite cel mai probabil chiar de către acestea. Pe alocuri valurile de pământ sunt foarte clar vizibile, aflându-se aproape de înălțimea originală, caracteristicile limesului păstrându-se cel mai bine in zona Moigradului (Porolissum)”, arată echipa Programului Național LIMES, din care fac parte specialiști ai muzeelor naționale din Bucurețti și Cluj Napoca și din alte instituții partenere în proiect.

Drobeta - cap de pod al Limesului din Dacia

Traseul așezărilor antice din sistemul defensiv al provinciei romane Dacia începe de la Drobeta Turnu Severin , locul unde s-au păstrat ruine din podul antic peste Dunăre, construit din ordinul împăratului Traian, în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului al doilea.

Așezările defensive au fost înșirate pe cele două drumuri construite de romani în Dacia, începând de pe malurile Dunării spre nordul provinciei.

Una dintre rute începea din dreptul localității Baziaș (Caraș-Severin), unde fusese înființat castrul Lederata, iar cealaltă din Orșova (Mehedinți), anticul oraș Dierna. Pe aici, armatele romane au trecut Dunărea în Dacia pe poduri construite din vase, potrivit istoricilor.

Cele două căi de comunicații ocoleau Munții Banatului, una prin est și cealaltă prin vest, și se uneau la Tibiscum (Caransebeș). De acolo, drumul imperial continua spre colonia Sarmizegetusa – capitala Daciei Felix, trecând prin Porțile de Fier ale Transilvaniei, locul legendarei Tapae, unde s-au dat lupte crâncene între daci și romani.

Din Ulpia Traiana Sarmizegetusa (video), în anii care au urmat războaielor daco-romane, traseul drumului imperial a fost prelungit în interiorul Daciei pe văile Streiului și Mureșului, marcate de numeroase monumente romane.

Pe valea Streiului găsim antica stațiune termală Aquae, de la Călan (Hunedoara), iar la Vețel, pe malul Mureșului, s-au păstrat ruinele pagusului Micia, o fostă colonie romană importantă de la frontierele imperiului.

Așezări romane traversate de vechile drumuri imperiale

Tot pe valea Mureșului, în sistemul defensiv al Daciei Romane, se găsea Germisara (Geoagiu), unde călătorii găsesc ruinele unui puternic castru, al termelor antice și un sector bine conservat din drumul antic de piatră.

„Ca pretutindeni în imperiu, romanii au construit drumuri militare şi comerciale solide, netede şi largi, iar de-a lungul lor, la anumite distanţe se ridicau pentru călători lăcaşuri de repaus, unde se schimbau trăgătorii. Unde poziţia topografică îngăduia se construiau turnuri de strajă (speculae), care aveau menirea să supravegheze nu numai drumurile, dar şi să observe orice încălcare străină“, arăta istoricul Traian Simu.

Siturile arheologice din limesul din Dacia se înșiruie apoi pe traseul drumului imperial care străbate Munții Apuseni, spre nordul provinciei, rută dezvoltată de romani pentru a putea fi exploatate resursele importante de aur și sare ale Daciei.

Drumul de piatră din vremea împăratului Traian traversa orașele antice Apulum (Alba Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (Cluj-Napoca) și se oprea la Porolissum (Moigrad), numărând în întinderea sa peste 550 de kilometri.

De aici, frontierele limes-ului se orientau spre est unde rămășițele romane sunt mai puțin vizibile, deoarece în multe cazuri piatra a fost folosită la ridicarea satelor, bisericilor și a castelelor medievale din zonă. Cele mai multe porțiuni de limes din nordul Daciei se află în zone împădurite și sunt afectate de silvicultură. Drumurile și cărările vechi traversează de multe ori linia limesului, arată echipa Programului Național LIMES.

Din estul Transilvaniei, frontierele aproximative ale Daciei Romane au fost conturare spre sud, coborând spre Dunăre prin Valea Oltului - unde a fost unul din cele mai importante drumuri comerciale şi militare din Dacia. Pe valea Oltului au fost identificate castre și fortificații de mai mici dimensiuni.

Cele mai faimoase așezări romane de pe Limes

O călătorie de peste 1.000 de kilometri pe urmele Limesului roman poate rivaliza cu o excursie pe traseul Via Transilvanica, însă reperele sale sunt câteva dintre așezările romane faimoase de pe teritoriul României. Linia de frontieră antică este mai puțin vizibilă în prezent.

„O mică parte din limes este vizibilă, deși încă nu a fost cartat in totalitate. Linia artificială de turnuri și uneori de val cu zid din Transilvania se păstrează cel mai bine, pe o distanță de aproximativ 350 de kilometri, în special din sectorul de nord, nord-vest de circa 50-60 kilometri, fiind în general în proprietatea statului, ca urmare a localizărilor pe vârfurile dealurilor și în păduri. Situația castrelor din spatele acestor linii de apărare este parțial clarificată. Doar în circa 20 din cazuri terenul se află în proprietatea statului, ferit prin urmare de pericolele inerente practicării agriculturii”, arată specialiștii implicați în Programul Național Limes.

În schimb, turiștii găsesc câteva dintre rămășițele fostelor așezări romane și ale fortificațiilor care le apărau. Primele obiective turistice ale traseului se găsesc pe malul Dunării, în zona Drobeta Turnu Severin - Orșova.

Cetatea romană de la Drobeta

Drobeta a fost prima cetate din piatră ridicată în Dacia (103-105) de împăratul Traian. A fost un centru militar şi politic important, iniţial fiind construit pentru a adăposti 500 de soldaţi care asigurau paza podului de peste Dunăre.

La vest de castrul roman din Drobeta, pe malul Dunării, se văd ruinele termelor (băilor) romane; s-au găsit în ziduri cărămizi cu ştampila legiunii a V-a Macedonica, semn al datării construcţiei băilor în acelaşi timp cu construcţia castrului şi a podului. Templele castrului Drobetei sunt amintite in perioada Impăratului Gordian al III-lea ca unele dintre puţinele locuri unde in Dacia se practica, printre soldaţii legionari romani, misterele cultului lui Jupiter.

La Drobeta, se află și rmășițele celui mai vechi pod de piatră construit peste fluviul Dunărea. Podul realizat de faimosul Apolodor din Damasc s-a numărat printre „minunile Antichității” din Dacia.

Tabula Traiana și Chipul lui Decebal

Aflat la 30 de kilometri de Drobeta Turnu-Severin, la vărsarea râului Cerna în Dunăre, Orșova (video) a fost locul prin care primele legiuni romane conduse de Traian au înaintat în jurul anului 101 spre centrul Daciei, trecând fluviul pe un pod de vase.

În apropiere de Orșova, pe malul sârbesc al Dunării mai poate fi observată Tabula Traiana, unul dintre monumentele cioplite în stâncă în cinstea împăratului Traian, cu ocazia construirii drumului până la granițele Daciei. Deasupra Cazanelor Dunării, pe un sector de vreo cinci kilometri, lățimea fluviului se îngusta la mai puțin de 60 de metri, iar în stâncile uriașe care îl mărgineau drumul a trebuit dăltuit în munte ori suspendat cu podele din lemn aşezate pe grinzi de stejar, înfipte în peretele de stâncă.

Drumul antic ingenios de pe malul drept al Dunării a ajuns sub ape în anii ’60, odată cu amenajarea Sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier. Tabula Traiana rezistă de peste 19 secole, însă monumentul a trebuit mutat cu 30 de metri mai sus pentru a nu ajunge și el sub apele Dunării.

Pe malul opus, Chipul lui Decebal, cioplit în stâncă, a eclipsat sculptura închinată împăratului Traian, devenind cel mai faimos dintre monumentele dedicate dacilor în România.

Băile Hercunale, stațiunea romanilor

Aflată la circa 20 de kilometri de Orșova, Băile Herculane (video) este considerată cea mai veche staţiune balneară de pe teritoriul României. A fost fondată la începutul secolului al II-lea, în vremea împăratului Traian.

Din aceeași perioadă datează și stațiunile Ad Aquae (Călan) și Germisara (Geoagiu Băi), și ele aflate pe rutele imperiale. „La izvoarele lui Hercule se adunau romanii, începând de la pătura cea mai de jos până la cei mai înalţi demnitari, nu numai din Dacia şi vecina Moesia, ci chiar şi din alte provincii mai îndepărtate“, arăta istoricul Traian Simu.

Tibiscum, la răscrucea drumurilro imperiale

Aflată la marginea orașului Caransebeș, în locul unde se întâlneau drumurile care ocoleau munții Banatului, Tibiscum a fost o aşezare dacică, apoi oraş în Dacia romană, cunoscut ca municipiu pe vremea împăratului Gallienus (253-268).

Turiştii pot vedea aici construcţii importante şi ale unor ateliere din castrul roman şi din aşezarea civilă romană Tibiscum. Aşezările romane de la Tibiscum au fost considerate de istoriici cele mai importante vestigii ale antichităţii clasice din Banat.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa - capitala romană

O mulțime de vestigii istorice a păstrat Ulpia Traiana Sarmizegetusa din Hunedoara, orașul întemeiat de Traian unde s-au aşezat numeroşi veterani din trupele romane care au luptat pentru cucerirea Daciei.

Fostul oraș antic a fost numit de unii istorici „Mica Romă“, în timp ce alți oameni de știință l-au comparat în trecut cu orașul antic Pompeii, datorită numeroaselor monumente valoroase pe care le cuprinde. Așezarea civilă antică din Ulpia Traiana Sarmizegetusa se află pe lista indicativă a monumentelor din Patrimoniul mondial cultural UNESCO, care cuprinde așezările romane de la frontierele (Limesul) provinciei Dacia.

Micia, port roman pe râul Mureș

Micia (Micensis) a fost una dintre localitățile înfloritoare ale Daciei din timpul romanilor. Ruinele sale se află pe malul râului Mureș, în vecinătatea Termocentralei Mintia, la circa zece kilometri de municipiul Deva (video).

Așezarea (video) cuprinde unul din cele patru amfiteatre romane descoperite până în prezent pe teritoriul României, rămășițele unui castru și ale unor băi termale, dar și ale unor temple.

„Micia avea port la râul Mureş, punct vamal şi o reţea stradală modernă pentru vremea în care era locuită. Deşi nu a fost ridicată la statutul de municipiu, în Micia condiţiile de trai ale locuitorilor ei erau ca într-un oraş roman“, informa Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Germisara, așezare înfloritoare în vremea romanilor

Tot pe malul Mureșului, se găsesc ruinele castrului Germisara, înfiinţat pentru apărarea drumului imperial care lega Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Micia şi Apulum şi exploatările aurifere și de sare din Apuseni.

Deasupra castrului, s-a păstrat în stare bună un sector de circa 200 de metri din drumul care lega castrul de Germisara.

Așezarea antică aflată pe actualul teritoriu al orașului Geoagiu și stațiunii Geoagiu Băi, cuprindea un complex de băi termale, folosite de daci și romani.

Ruinele termelor de la Germisara și ale templelor și clădirilor din jurul lor se găsesc în prezent în centrul stațiunii Geoagiu Băi.

Apulum, orașul antic peste care s-a clădit Alba Iulia

Castrul roman Apulum a fost unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii romane de pe teritoriul Daciei.

Ar fi fost ridicat în locul unei fostei aşezări dacice numită Apoulon, după cantonarea în această zonă a Legiunii a XIII-a Gemina (106-271), dislocată din Vindobona, actualul oraş Viena.

Legiunea avea rolul de a păzi ţinutul aurifer şi drumul de transport al aurului către Roma. În apropiere se aflau districtele miniere de la Roșia Montană și Abrud (video).

Castrul roman Apulum a fost reşedinta guvernatorului Daciei Superior şi apoi a Daciei Apulensis. În imediata vecinătate a castrului s-au dezvoltat aşezările romane Colonia Aurelia Apulensis, iar mai apoi Colonia Nova Apulensis.

Potaissa, castrul de la poalele muntelui de sare

Potaissa, ale cărei ruine se află pe teritoriul municipiului Turda, a fost o aşezare dacică ridicată la rangul de municipium de împăratul roman Septimiu Sever (193 -211) şi ulterior la cel de colonie. Potaissa s-a dezvoltat începând din 167 - 168, când s-a stabilit aici legiunea a V-a Macedonica. Aici erau exploatate resursele importante de sare din zonă (video). Castrul a fost părăsit în jurul anului 274, când legiunile romane au fost retrase din Dacia.

A continuat să fie folosit de localnici, iar ruinele lui au rămas în picioare până târziu în Evul Mediu. Apoi, pietrele fasonate din castrul roman au fost folosite pentru construcţia a numeroase clădiri din centrul Turzii.

Porolissum, castrul din nordul provinciei

Cea mai nordică așezare de frontieră a Imperiului roman pe teritoriul Daciei a fost Porolissum, din județul Sălaj. Stabilit ca tabără militară în anul 106, în timpul războaielor daco-romane ale lui Traian, oraşul s-a dezvoltat repede prin intermediul comerţului cu băştinaşii daci, şi a devenit capitala provinciei romane Dacia Porolissensis în 124 d.C.

Situl este unul dintre cele mai mari şi mai bine păstrate din România. Se găseşte pe Măgura Pomăt de pe teritoriul satului Moigrad-Porolissum din judeţul Sălaj.

Complexul Arheologic Porolissum este situat pe limita de nord a Imperiului Roman şi include un castru roman, unde erau cantonaţi soldaţii care apărau frontieră și un amfiteatru, bine conservat.