Franța are dificultăți în a-i integra pe imigranți, care aderă totuși 'masiv' la noua lor țară, până în punctul în care a doua generație se descurcă deseori mai greu decât prima, conform unui studiu amplu prezentat vineri, relatează France Presse. "Există o integrare cu sens unic", persistând discriminări multiple, explică pentru AFP Cris Beauchemin, cercetător la Institutul Național de Studii Demografice (INED), unul dintre autorii acestei analize realizate în rândul a 22.000 de persoane.

Pe de o parte, o majoritate covârșitoare a imigranților sau a urmașilor lor se declară 'de acord' cu afirmația 'mă simt francez' sau 'mă simt ca acasă în Franța' (93% în cazului celei de-a doua generații), subliniază acest studiu care acoperă un spectru extrem de larg (locuri de muncă, religie, familie, educație).

Însă ei se ciocnesc deseori de ceea ce autorii studiului numesc un 'refuz la francității', care îi trimite înapoi la originile lor.

De fapt, 'francitatea' nu este atribuită pe bază de naționalitate sau de coduri culturale, cum ar fi limba, ci pe percepția vizuală a celor 'care seamănă a francezi' sau nu, iar primii care au de suferit sunt africanii, maghrebienii și asiaticii, adică 'minoritățile vizibile'. Urmașii europenilor nu sunt aproape deloc vizați.

Astfel, peste 50% dintre imigranții originari din Africa, deși naturalizați, "consideră că nu sunt văzuți ca francezi'. Rezultă astfel situații de 'disonanță' identitară care 'se mențin sau chiar progresează de-a lungul unor generații'.

Acest lucru contrazice teoria asimilaționistă "care spune că imigranții sunt victime ale stigmatizărilor, dar că apoi asta dispare. Nu, nu dispare", spune Beauchemin.

Consecință direct a acestui fapt, imigranții din a doua generație o duc mai puțin bine decât părinții lor. "În privința aspectelor socio-culturale (familie, limbă), asistăm mai degrabă la progrese de la o generație la alta, însă în privința aspectelor socio-economice, unde există bariere, cum ar fi accesul la educație și piața muncii, există mai degrabă o degradare", notează cercetătorul.

Fenomenul îi afectează în special pe băieți: "mai mulți indicatori arată că fiii imigranților ocupă poziții inferioare celor ale imigranților însuși", în timp ce la fete situația este inversă, arată studiul, care evidențiază rolul crucial al școlii.

În rândul 'minorităților vizibile', o treime dintre băieți nu ajung să obțină diploma de bacalaureat. Prin această 'sancțiune teribilă la școală', ei se află 'într-o situație extrem de dezavantajoasă pe piața muncii', subliniază Beauchemin.

Fără a oferi explicații, cercetătorii atrag atenția asupra "funcționării discriminatorii a instituției școlare la adresa băieților, din cauza originii lor".

Declarațiile discriminatorii și rasiste sunt de asemenea "mai frecvente la adresa bărbaților decât la adresa femeilor", relevă studiul.

47% dintre persoanele originare din Africa Subsahariană, 32% dintre cele din Maroc și 30% dintre cele din Algeria spun că s-au confruntat cu discriminări. Iar sondajele au mai degrabă tendința de a minimaliza experiențele rasiste decât de a le amplifica, mai arată studiul.

Acest studiu, realizat în 2008 și 2009, nu analizează și a treia generație, extrem de dificil de înțeles. Aceasta este 'o miză' pentru un viitor studiu, insistă Beauchemin, deoarece este crucial 'să măsurăm evoluția inegalităților în funcție de origine'.

AGERPRES