Frank G. Wisner II, fost secretar de stat american, cu o carieră de câteva decenii în funcții majore în Departamentul de Stat, a acordat un interviu exclusiv pentru „Adevărul” în care a vorbit despre riscul unui conflict Rusia-NATO și despre viitorul lui Vladimir Putin.

Frank G. Wisner are o carieră impresionantă FOTO arhiva personală

Frank G. Wisner Jr. a avut o carieră impresionantă la vârful administraţiei SUA, lucrând cu opt președinți americani şi având o vastă experienţă în diplomaţie.

Născut la 2 iulie 1938 la New York, licenţiat la Princeton, a avut o carieră la vârf în diplomație, lucrând pentru Departamentul de Stat din Statele Unite timp de 36 de ani. A fost secretar de stat interimar în 1993, subsecretar pentru securitate internaţională între 1992 şi 1993, în timpul preşedintelui George H.W. Bush și subsecretar al Departamentului de Apărare în timpul administraţiei Bill Clinton, în perioada 1993-1994.

Frank G. Wisner Jr. a fost și secretar executiv adjunct în Departamentul de Stat în 1976 în timpul președintelui James Carter, fiind ulterior printre altele ambasador al S.U.A. în Zambia, Egipt, Filipine și India. Reputatul expert este foarte activ și la aproape 86 de ani, fiind consilier pe relații internaționale la compania Squire Patton Boggs din New York.

Tatăl său, Frank Gardiner Wisner (1909-1965), a fost unul dintre pionierii înfiinţării Central Intelligence Agency (CIA) şi o legendă a spionajului american. Acesta a stat în România din august 1944 şi până în ianuarie 1945, ca şef al staţiei OSS (Oficiul Serviciilor Strategice - serviciul de spionaj al SUA) din România. În perioada petrecută în România, tatăl lui Frank G. Wisner Jr. a dezvoltat o relaţie apropiată atât cu Regele Mihai I, cât şi cu Familia Regală. Frank Wisner l-a întâlnit pe Regele Mihai la Bucureşti, în toamna anului 1944, iar relaţia de prietenie între cei doi s-a păstrat ulterior.

ADEVĂRUL: Ce viitor geopolitic vedeți pentru România în contextul actualului război din Ucraina?

FRANK G. WISNER II: Cred că România a făcut cea mai bună alegere strategică alegând să își lege destinul de Vest și alăturându-se NATO și de asemenea și prin menținerea și creșterea capabilităților sale militare de asemenea manieră încât poate sta dreaptă și să descurajeze un atac rusesc . Văd România într-o direcție pozitivă pe termen lung și cu o îmbunătățire a condițiilor economice, însă în același timp România trebuie să își mențină angajamentul democratic și determinarea de a fi un membru eficient și activ al Alianței.

- Cât de riscantă este poziția României în acest context?

Este clar o poziție riscantă deoarece România împarte o parte din graniță cu Ucraina. Așa că războiul e literal la ușa României, fapt ce impune și mai mari obligații pentru conducerea României de a menține capabilitățile de apărare și solidaritatea strânsă cu Vestul în fața Rusiei. Sunt provocări uriașe pentru România.

- Cum estimați riscul unui conflict între Rusia și NATO?

Niciodată nu trebuie subestimat riscul unui conflict extins. Iar Vladimir Putin a fost extrem de nesăbuit până acum. În primul rând, prin invazia Ucrainei, iar în al doilea rând prin amenințările pe care le-a aruncat după această invazie, inclusiv amenințarea cu războiul nuclear.

În același timp, trebuie să pun în balanță amenințările sale și realitatea. A alocat forțele sale militare în războiul cu Ucraina. Dar ce forțe mai are în cazul unui conflict extins? Cred că sunt unele limitări, în special capacitatea militară din Rusia. Însă Putin e capabil să accelereze sau să extindă războiul, chiar și prin mijloace neconvenționale.

Însă eu unul nu cred că Putin va lansa atacuri nucleare limitate asupra Vestului. Cred că amenințările lui sunt în principal o amenințare asupra Vestului legat de dimensiunea susținerii noastre cu Vestul. Și mai e totodată un semnal pentru populația din Rusia că Putin e foarte serios legat de o confruntare cu Vestul.

- Vladimir Putin a câștigat în luna martie al cincilea mandat de președinte al Rusiei. De ce nu renunță Putin la conducerea Rusiei?

Cred că lui Putin pur și simplu îi place exercițiul puterii. Vladimir Putin crede că natura istoriei Rusiei este de a avea un regim puternic centralizat și personalizat condus de un lider puternic. Iar Putin este de părere că ceea ce face este în linie cu tradițiile istoriei Rusiei.

„Viitorul Europei de Est depinde de soarta războiului din Ucraina”

- Cât de aproape sau cât de departe este căderea lui Putin?

De-a lungul deceniilor de activitate în diplomație și de observare a relațiilor internaționale am învățat să un avansez termene și să nu fac predicții privind termene ipotetice. Îmi aduc aminte că la un moment dat Karl Marx a fost întrebat legat de cum poate fi prevăzută o revoluție, iar el a răspuns că poți prezice când va fi apa mai rece, dar nu poți prezice niciodată când va îngheța apa. Iar la ora actuală nu văd pe termen scurt amenințări pentru regimul lui Putin din Rusia. Însă viața e plină de surprize.

- Ce finalitate vedeți pentru războiul din Ucraina?

Dacă sprijinul Vestului pentru Ucraina se va prăbuși, ar fi ceva oribil privind consecințele, iar războiul s-ar putea termina în aproximativ șase luni. Și asta nu din cauza capacității sau dorinței ucrainenilor de a rezista agresiunii rusești, ci din cauza capacității fizice de a conduce o asemenea rezistență.

- Cât de mult va reconfigura războiul din Ucraina viitorul Europei de Est?

Viitorul Europei de Est depine de soarta războiului din Ucraina . Dacă Rusia va câștiga în Ucraina, va smulge teritorii de acolo, va impune un regim rusofil în Ucraina și va forța Ucraina să aibă un fel de poziție neutră între Est și Vest.

Și ar mai fi și alte consecințe dramatice în cazul unui asemenea scenariu teribil. Securitatea Vestului va fi amenințată. Țările ce se află de-a lungul frontierei Rusiei – Estonia, Letonia, Lituania și Polonia – se vor confrunta cu noi provocări.

Pe de altă parte, dacă Ucraina va continua să se lupte împotriva agresiunii Rusiei în ciuda diferențelor de forțe și de armament, atunci deznodământul ar putea fi altul. În acest caz, Rusia ar putea să fie îngrijorată privind deznodământul și să caute cumva o soluție politică.