O cutie plină cu sute de diapozitive, multe color, realizate în primele decenii ale secolului trecut, a fost descoperită întâmplător în cel mai mare târg sătesc de vechituri din Europa de Sud-Est, la Negreni, în judeţul Cluj.

Cei care le-au achiziționat, de la Asociația Renascendis, arată că obiectele sunt o inestimabilă comoară, deoarece surprind imagini color unicat , nemaiîntâlnite până acum în nicio colecție cunoscută, nici măcar a fotografilor renumiți ai vremii, fie ei străini. Este vorba despre scene din Bucureștiul bombardat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

„Plină de praf, lipită cu bandă adezivă (VEZI GALERIA FOTO), expusă la soare și la ploaie, direct pe iarba târgului din Negreni (județul Cluj)... Nu mică ne-a fost mirarea să vedem că în interiorul cutiei cu «negative» erau, de fapt, diapozitive. Diapozitive color. Și nu chiar orice diapozitive color, ci unele mai vechi decât cele aproximativ 10.000 care se află deja în colecțiile «Arhiva de Fotografie» și la Renascendis“, au povestit reprezentanții asociației care au făcut descoperirea.

Ei au împărtășit în premieră pentru „Weekend Adevărul“ amănunte despre micuța comoară peste care au dat în vara acestui an, despre cum au găsit-o, ce reprezintă, dar și despre misiunea pe care și-au asumat-o.

„Prim instrument științific, axat pe patrimoniul fotografic“

Arhiva de Fotografie , o platformă disponibilă gratuit pe Facebook, a reușit să adune în cinci ani de existență zeci de mii de fotografii, reprezentând astfel, probabil, cea mai bogată colecție particulară din țara noastră.

„Arhiva de Fotografie (AdF), o idee inițiată în 2018, este una dintre activitățile principale ale ONG-ului nostru – Asociația Renascendis. Este o platformă pe care o promovăm ca pe un instrument inedit, un prim instrument științific în România care se ocupă de salvarea, cercetarea, conservarea și promovarea patrimoniului fotografic. Inițial, am pornit adresându-ne în special patrimoniului fotografic național vechi, până în 1940, dar ulterior ne-am adaptat la situația reală a distrugerilor în domeniul fotografiei. Prin urmare, ne-am axat și pe patrimoniul mai recent, de după 1940“, a povestit Radu Bârlă, istoric de profesie din Brașov, președinte al Asociației Renascendis și coordonator al platformei Arhiva de Fotografie.

Cea mai bogată colecție particulară

Asociația Renascendis funcționează într-o fostă casă parohială evanghelică, săsească, din satul Felmer (aproape de Făgăraș) din comuna Soarș, județul Brașov, având în administrare și Biserica Evanghelică. „Am plecat de la ideea de a transforma ansamblul parohial într-un mic centru cultural. Dar deja pentru arhivă începe să se dovedească un spațiu insuficient, pentru că, în cei cinci ani de când funcționează, am adunat foarte mult material fotografic. Mi-este greu să vă spun cât în total. Doar anul acesta am adunat peste 10.000 de imagini noi. Bănuiesc că am depășit 50.000 de imagini, și deși nu este o cifră fabuloasă, reprezintă un început bun. Încercăm să creștem ritmul de salvare a materialului fotografic românesc și să-l menținem“, relatează Radu Bârlă.

Cufărul cu 267 de minuni

Istoricul Radu Bârlă este cel care a descoperit în luna iunie, în mod întâmplător, într-un târg de vechituri, „cufărul plin de comori“ – imagini ce înfățișează portrete de cuplu, de familie, peisaje, secvențe din viața Bucureștiului de altădată , dar și ale Sibiului, Brașovului, Făgărașului, de pe Valea Oltului și din multe alte locuri.

Era vorba despre nu mai puțin de 267 de diapozitive color, mare parte imagini color din România, din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, cu cadre trase de un fotograf român pe film Agfacolor, cum există foarte puține în țara noastră din acea perioadă, cele mai multe dintre cele descoperite până acum fiind realizate de fotografi străini. O veritabilă memorie vizuală a timpurilor trecute. O parte dintre aceste diapozitive a fost digitalizată, imaginile fiind postate pe pagina de Facebook «Arhiva de Fotografie» , parte dintr-un proces de durată.

Bucățică de rai

Târgul de la Negreni (Cluj), locul în care au fost găsite diapozitivele, reprezintă „raiul colecționarilor de antichități“, fiind considerat cel mai mare târg de acest gen nu doar din țara noastră, ci și din această parte a continentului. Se desfășoară de două ori pe an, vara și toamna, de fiecare dată pe perioada câtorva zile, și reușește să adune la un loc zeci de mii de oameni, dintre care unii veniți chiar și din America sau din Europa Occidentală. Este cunoscut și sub denumirea de „Târgul de la Fechetău/Feketău“.

„La Negreni am ajuns întâmplător, nu planificasem, pentru că achizițiile le facem mai timid, în funcție de fonduri, care de obicei lipsesc și de cele mai multe ori vin direct din buzunarul propriu. Din păcate, cultura în România este un domeniu în care lumea nu reacționează foarte bine la campaniile de fundraising, iar patrimoniul cultural mobil este ruda săracă a culturii. Aflându-ne la un workshop la Bonțida (n.r. – comună în Cluj), la plecare ne-am decis să dăm o fugă să vedem dacă reușim să adunăm ceva de acolo. Și a fost o surpriză totală“, a mai mărturisit Radu Bârlă.

S-au nimerit chiar la spartul târgului, când negustorii încercau să scape de marfă cât mai repede posibil, să o vândă cât mai ieftin, ca să nu se mai întoarcă cu ea: „Și astfel am reușit să achiziționăm două-trei fonduri importante, printre care și un fond de diapozitive“. Un fond de sute de diapozitive/imagini, din care majoritatea provin din anii ’40, iar câteva și din anii ’50-’72.

Istoria unei familii

În ciuda modului impropriu în care erau conservate și depozitate, în mod cu totul surprinzător s-au păstrat destul de bine. „Faptul că fotografiile sunt atât de clare și de bune reprezintă avantajul epocii digitale în care putem să procesăm electronic o imagine cât un timbru, pe care altfel am proiecta-o pe perete prin niște mijloace rudimentare“, a recunoscut istoricul.

Nu mică a fost mai apoi mirarea activiștilor când au realizat peste ce au dat cu adevărat: „Cel mai impresionant pentru noi este numărul de diapozitive color aflate într-un singur fond de fotografii, pentru că nu există fonduri fotografice realizate de autori români. Nu știm dacă este vorba de vreun etnic, dar cu siguranță autorul este un cetățean român, pentru că familia a continuat să trăiască și să prospere în România și după 1948. Ce știm clar este că nu vorbim despre, să zicem, un fotograf german aflat în timpul alianței României cu Germania nazistă“.

Mica arhivă urmărește viața unui cuplu devenit familie, de la momentul logodnei și până în momentul adolescenței fiicei pe care o vor avea împreună. Și chiar dacă fotograful și nici familia sa nu au putut fi identificate, încă, anumite imagini sugerează posibilitatea ca acesta să fi lucrat în domeniul diplomației, apoi al comerțului exterior. „Ceea ce ar explica și accesul la un film rar pentru piața românească a anilor 1940“, consideră Bârlă.

Bucureștiul în culorile războiului în imagini unicat

„Reacțiile primite la publicarea primelor diapozitive din mica arhivă salvată din târgul de la Negreni au fost copleșitoare... Pentru noi, acesta este primul caz întâlnit de fotograf român care folosea film Agfacolor în anii ’40... Misiunea pe care ne-am asumat-o prin platforma Arhiva de Fotografie presupune tocmai identificarea și salvarea de material fotografic valoros, pentru a fi digitalizat, cercetat și pus la dispoziția publicului“, a mărturisit Radu Bârlă.

Pe una dintre ramele diapozitivelor a descoperit numele ștampilat al unei persoane cu mențiunea „doctor“, dar încă nu se știe dacă este vorba despre un medic, un doctor în științe medicale sau în alt domeniu.

Dar fondul de diapozitive descoperit la Negreni rămâne unul neprețuit și dintr-un alt punct de vedere. „Filmul Agfacolor folosit în acea perioadă pentru noi reprezintă cel mai interesant aspect, per ansamblu, alături de faptul că sunt acolo câteva cadre valoroase, inclusiv imagini color ale Bucureștiului bombardat, care sunt necunoscute. Nu există imagini color ale Bucureștiului bombardat la alți fotografi cunoscuți ai vremii, precum Willy Pragher (n.r. – Wilhelm Alexander Pragher a fost un fotoreporter german născut la începutul secolului trecut care a făcut multe fotografii în România), nici alți fotografi care au folosit film color în perioada respectivă“, explică Radu Bârlă.

Resturile unora, comori de neprețuit pentru alții

În târgurile de antichități, deseori, cei care vin să vândă astfel de mărturii ale trecutului ajung în final să le abandoneze pe iarbă ori la tomberoane, renunțând ușor la amintiri de familie și nu numai atât de prețioase.

În România nu există, din păcate, nicio instituție publică interesată și capabilă să primească astfel de comori vechi ce pot reconstitui trecutul, atmosfera și istoria, sub altă formă.

„Nu este prima descoperire de acest gen. După târgul din Negreni, avem al doilea exemplu fericit care vorbește despre potențialul târgurilor și talciocurilor din România pentru salvarea și cunoașterea patrimoniului fotografic autohton; bineînțeles, atât timp cât există interes și resurse pentru salvarea și cunoașterea acestuia. Spre exemplu, am avut chiar și un fond documentar pe care l-am recuperat, cum s-ar spune, de la gunoi, fiind aruncat. Cuprindea fotografie de familie și tot felul de acte și înscrisuri, corespondență a unei familii din zona Arad-Cluj“, a împărtășit istoricul brașovean.

Cum a ajuns la gunoi moștenirea unei victime din scandalul „Azilele groazei“

Tot din acea zonă a fost achiziționat și un fond de familie care fusese de asemenea aruncat, în urma debarasării apartamentului unei bătrâne care a fost evacuată.

„Este o familie - Pancu. Există urmași, iar bătrâna chiar a fost una dintre victimele abuzurilor de la Căminul de Bătrâni din Voluntari (n.r. din scandalul „Azilele groazei“ ). Iar apartamentul ei, pentru că suferea de un comportament de tip hoarding – aduna tot felul de obiecte –, a fost evacuat de către Asociația de locatari care a internat-o la azil, după câștigarea procesului. Și a făcut curățenie în apartament, aruncând tot“, spune Bârlă.

Cineva, însă, a recuperat o parte din colecția de fotografii de familie pe care a vândut-o în târg.

„De curând am primit o donație de la cineva din București, tot așa de la o familie care a ajuns la capăt de linie, o doamnă care îngrijise ultima membră a unei familii a salvat fondul de fotografie foarte generos, de altfel, care ar fi putut ajunge de asemenea la gunoi“, a mai povestit activistul Radu Bârlă.

„Istoria fotografiei nu prezintă interes pentru instituțiile de profil“

Și dacă Arhiva de Fotografie reprezintă partea vizibilă a Asociației Renascendis, munca de popularizare, în spatele ușilor închise are loc de fapt adevărata muncă de cercetare, partea științifică.

Plecând de la activitatea pe care o desfășoară benevol, istoricul Radu Bârlă a tras și un semnal de alarmă legat de ce se întâmplă în instituțiile publice cu patrimoniul fotografic autohton: „Suntem realmente preocupați de conservare, ceea ce nu se prea întâmplă la noi în țară, din nefericire. În toate instituțiile specializate, partea de conservare cam lipsește, și din această cauză, în foarte multe arhive, și muzee, și biblioteci, sunt situații în care patrimoniul fotografic se distruge încetul cu încetul, sau mult prea repede, din cauza lipsei preocupării de conservare“.

De aceea, Radu Bârlă și-a exprimat convingerea că prin crearea de structuri paralele, precum inițiativa ONG-ului pe care-l conduce, se poate forța sistemul public să se corecteze și să se adapteze la practicile internaționale în vigoare.

„Muzeele în general ar trebui să fie interesate de patrimoniul fotografic și să caute să salveze cât mai mult, dar, din nefericire, la noi, chiar în ultimii ani, au fost situații în care anumite astfel de instituții, deși au avut ocazia de a salva arhive de ateliere fotografice integral, au preferat să cumpere doar selectiv. Au luat doar imagini în care apăreau costume tradiționale, peisaje etc., sacrificând integritatea arhivei, ceea ce este mai mult decât șocant și regretabil“, a mai spus istoricul.

El atrage atenția asupra modului în care arhivele fotografice ale muzeelor și chiar ale Arhivelor Statului sunt conservate și în esență arhivate.

„Foarte multe muzee au destul de multe arhive de fotografie, dar sunt atât de prost conservate încât este foarte greu să mai înțelegi ceva din ele“, a mai subliniat activistul.

El recunoaște că patrimoniul foto reprezintă un domeniu care nu a fost tratat cu interes până acum. „Istoria fotografiei și patrimoniul fotografic nu au prezentat interes pentru muzee. Cred că singurul muzeu din România care în ultimii ani are o preocupare constantă pentru arhiva sa fotografică este Muzeul Țăranului Român. La Arhiva de Imagine sunt o mână de oameni tineri și cu mintea deschisă, care știu foarte multe despre fotografie și încearcă să facă ceva diferit față de tot ce există la momentul de față în România“, a menționat Bârlă.

Un prim muzeu de fotografie ca-n Occident

În atare condiții, misiunea pe care și-a asumat-o asociația, cea de a salva istoria prin imagini a românilor, prin intermediul Arhivei de Fotografie, dar și prin alte proiecte, merge mai departe.

„Ideea este că noi încercăm să transformăm AdF într-o inițiativă sustenabilă, care să funcționeze pe o perioadă cât mai îndelungată. Ne străduim din toate puterile să ne îndreptăm în direcția unui prim Muzeu de Fotografie precum cele din străinătate. Încercăm să găsim o soluție ca să realizăm acest lucru printr-un parteneriat public-privat. Suntem conștienți că un muzeu privat în România este utopic venind din partea unei organizații care nu dispune de fonduri. Un muzeu adevărat, preocupat de conservare, educație, care să fie activ, să aibă ofertă culturală variată. De aceea este nevoie de un partener stabil, statornic, care să dispună de banii necesari pentru a fi direcționați în zona de cultură. Sperăm să găsim o administrație bogată, de oraș mare din România“, declară Radu Bârlă.

În acest sens, au fost deja demarate discuții, la stadiul incipient, cu mai multe administrații publice cu viziune, care ar putea fi conștientizate să înțeleagă cât de necesar ar fi un astfel de proiect în țara noastră.

Când însă vine vorba despre accesarea de fonduri europene pentru realizarea unor astfel de proiecte, Radu Bârlă avertizează că banii se termină la un moment, fiind un ajutor doar pe termen scurt.

„Dincolo de cofinanțarea pe care trebuie să o asiguri, banii europeni te pot ajuta doar pe termen limitat, ulterior nu te mai poți dezvolta. Iar din simpla funcționare e clar că nu poți obține, cel puțin la început, suficiente fonduri ca să te dezvolți. Există și la noi, în Transilvania, vreo două muzee private: unul la Cluj, cu care noi am colaborat pentru o expoziție de fotografie, anul trecut – Muzeul de Istorie a Evreilor – și altul în Brașov – Muzeul amintirilor din comunism. Dar sunt muzee mici...“, spune istoricul de la Brașov.

Până când va putea fi posibilă crearea unui Muzeu al fotografiilor și în România, Asociația Renascendis este dispusă să salveze în continuare patrimoniul fotografic al oricărei persoane care dorește să intre în legătură cu ONG-ul.

„Orice mod de a ne contacta este la fel de bun – pe Facebook, mail, telefon... Facem tot posibilul să răspundem cât mai repede. Numărul nostru de telefon, 0770 423 179, se regăsește pe pagina de Facebook Arhiva de Fotografie “, transmite istoricul Radu Bârlă de la Brașov.